C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Speranța pascală și diletantismul cotidian

În ce măsură creștinismul, în forma în care este etalat astăzi, mai constituie sursa de regenerare a națiunii? Mai putem spera în autenticitatea acestuia sau a devenit o banalitate să devii religios, însă fără consecințe pe plan personal? Se impune doar o reformă a statului sau este necesară și o reformă a percepțiilor noastre despre intimitatea spirituală?

O veche superstiție orientală îi încurajează pe părinți să prezică viitorul punând în fața lui trei obiecte: o sticlă cu vin, niște bani și Biblia. Dacă va lua biblia înseamnă că va urma o vocație spirituală, dacă alege sticla cu vin posibil va opta pentru un stil hedonist, iar dacă ia banii cel mai sigur va face carieră în afaceri. Se spune că un tată, dornic să planifice viitorul fiului său l-a supus acestui test. A așezat cu atenție cele trei obiecte pe măsuța cu cafea, așteptând cu nerăbdare să vadă ce va face băiețelul cu ele. Prichindelul s-a dus la masă, s-a uitat la tot ce era acolo și și-a întins mâna încetișor spre Biblie. Apoi s-a oprit și a luat banii, punându-i în Biblie. În cel din urmă și-a pus Biblia sub braț, a luat sticla de vin cu cealaltă mână și a plecat cu toate trei. Bunicul stătea deoparte, privind scena în tăcere. Când a văzut consternarea de pe fața tatălui acestui copil, a spus: „Vești proaste. Se va face politician”.

Dincolo de conținutul umoristic al poveștii nu putem să nu sesizăm elementele veridice ale acesteia. Oameni care se joacă cu puterea, care ne vorbesc despre morală dar sunt prinși în relații duplicitare pot fi întâlniți pretutindeni. Politicieni amatori de prestanțe religioase și ierarhi experți în infiltrații politice, în parteneriat pentru obținere de avantaje pecuniare pot fi identificați facil fără eforturi consistente. Și nici insistente!

Duplicitatea a devenit un normă socială. Aceasta face ca veștile să fie și mai proaste. Fiindcă în fiecare dintre noi este posibil să curgă sânge de politician. Am învățat perfect să ne mascăm acțiunile și să simulăm valorile! Folosim discursul religios fără a-i înțelege semnificația și acuzăm politica ignorând faptul că ne-o însușim.

Sărbătoarea Paștelui este, dincolo de aspectul ei impresionant, o ocazie de a înțelege ce consecințe a produs limbajul duplicitar și cum masele ignorante, ușor manipulabile au decis răstignirea hristică fără remușcare. De la Duminica Floriilor la Vinerea Neagră și de la aclamații la ură nu este decât un pas pentru oameni care practică ceea ce nu înțeleg și se închină la ceea ce nu cunosc. Pentru ei formele devin golite de esență, iar moralitatea o noțiune lipsită de relevanță.

Sărbătorile devin mai mult o ocazie de exprimare hedonistă, iar căutarea spiritualului o modalitate de evadare din cotidian. Implorăm divinitatea ca să gireze individualismul nostru și nu pentru construirea unei solidarități de esență creștină. Intrarea bisericilor a devenit un spațiu de luptă, iar semnificația evenimentelor religioase se spulberă în neant. Iar diletanții nu mai sunt demult o specie pe cale de dispariție!

Totul pare a se transforma, numai noi rămânem aceiași. Cu prestanțe de politician avid de manifestări religioase! Și cu toate acestea, sperăm să reînviem! Ca indivizi și ca nație! Poate că acum este momentul adecvat să ne dorim resuscitarea noastră și să pronunțăm nu doar mecanic „Hristos a înviat”! Iar mesajul dătător de speranță din duminica învierii să provoace în fiecare dintre noi căutări profunde pentru a ne înțelege rostul pe acest pământ.  Și poate că tocmai acest Paște va fi răscrucea existenței noastre! Mai este o șansă…

prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss