In drumul de intoarcere de la Pungesti, am decis sa dam si pe la Izvoarele, de unde nu mai vine de multa vreme nicio stire, decat din relatarile facute de Mirela Barladeanu.
Dupa ce am incarcat un portbagaj cu sticle de apa de cumparat, bunul cel mai de pret la Izvoarele, am purces cu oaresce emotie catre acest loc atat de greu incercat in ultimele luni. Cand am patruns in sat, un sat de campie aliniat in lungul unui drum asfaltat, nu mare ne-a fost uimirea sa constatam ca pe strada principal nu ardea niciun bec. Bezna totala! Doar luminile din casele oamenilor se zareau ici si colo. Pe strazi, nici macar caini zgribuliti. Un adevarat oras fantoma. O atmosfera de sfarsit de timp…
Am ajuns la Mirela Barladeanu acasa, una din foarte putinii oameni din sat care mai vorbeste despre ceea ce s-a intamplat acolo, incepand cu sfarsitul lui septembrie 2013, cand a inceput roiul de cutremure si calvarul izvoranilor. Dupa ce ne-a aratat toate crapaturile mai severe ale casei, a carei consolidare o finalizase la scurt timp inainte sa inceapa cutremurele, Mirela a inceput sa ne povesteasca, cu disperare in glas, povestea comunitatii ei.
Multe dintre lucruri le stiam deja din presa sau din relatarile ei de pe facebook, insa am aflat si multe lucruri care ni s-au lasat cu greutate mare pe inima (mie mi-a trebuit ceva vreme sa decantez experienta de la Izvoarele). Discutia noastra destul de nestructurata a trecut prin mai multe subiecte, de la asigurarile pe case, care nu se mai fac, zona fiind declarata calamitata (lucru infirmat, se pare de autoritati, insa sustinut cu tarie de asiguratori), iar cauza cunoscuta printer asiguratori este…de natura antropica…
Ce ne-a intristat cel mai tare a fost povestea legata de tacarea comunitatii: dintr-un sat de cca. 1500 de oameni, doar 3 persoane, printer care si Mirela Barladeanu, mai indraznesc sa spuna ceva. Restul, la inceput un numar considerabil, nu mai indraznesc sa vorbeasca cu presa, nu mai vorbesc despre problemele lor, multi de teama primarului, care ameninta, ca si la Pungesti, ca le taie ajutoarele sociale. Alta categorie de oameni care tac sunt cei care lucreaza la sonde si care nu vor sa isi piarda locul de munca…eternal scuza…Preotul, care la inceput fusese vocal, a schimbat placa si o acuza pe Mirela Barladeanu, in timpul slujbelor, ca inflameaza comunitatea. Nici batranul care a avut interventia puternica si acuzatoare la adresa Petrom-ului, care a spus alb pe negru de faptul ca se injecteaja “o saramura” in sol (se pare ca este un fost sondor), nea Costica, daca am retinut bine, nu mai vorbeste nimic despre fenomenul Izvoarele (care nu e nici pe departe unul natural).
Mirela ne-a mai spus ca a fost izolata de primar si de oamenii sai si catalogata drept “nebuna satului”, care umbla cu “zvonuri alarmiste ca sa sperie lumea”. Mai mult, fiul de 18 ani al Mirelei a fost batut de fiul unui consilier local, fiind necesara spitalizarea lui pentru 5 zile. Mirela banuieste ca aceasta bataie brutala s-a vrut un semnal de alarma pentru ea, ca sa renunte la orice initiativa de a discuta cu presa si alti activisti din tara despre acest subiect. O sa atasez si documentele medicale ale acestuia.
Intre timp, in casa cumnatei primarului produs o prabusire de teren, producand o groapa considerabila intr-una din camere. Desi a fost o stire in presa centrala imediat dupa ce a avut loc prabusirea, la presiunile primarului, nici femeia nu mai vorbeste despre acest lucru. Se pare ca vor veni sa ii astupe gaura din casa…si problema va fi astfel musamalizata…pana la urmatoarea prabusire.
Au fost discutii legate de stramutarea localitatii, dar cand au vazut ca oamenii se impotrivesc, discursul primarului s-a schimbat, renuntandu-se, cel putin temporar, la aceasta solutie, sustine Mirela.
Intre timp, dupa cum stiti, apa a fost contaminata, in ciuda faptului ca autoritatile mincinoase sustin ca doar apa de la doua case plus cea de la scoala si biserica, si s-a delimitat o zona calamitata, unde au avut loc mai multe alunecari de teren. Casa Mirelei Barladeanu se afla in acest perimetru, situat in centrul satului. Bineinteles, nimeni nu mai primeste nicio autorizatie de constructive si nu se mai cumpara/vinde nicio casa in zona, datorita situatiei de calamitate. Se pare si ca echipajele Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta sunt inca prezente in zona, desi autoritatile sustin ca ar fi parasit zona, ca sa ii linisteasca pe oameni si sa ii faca sa creada ca starea critica a trecut.
Intre timp, o firma de foraje pentru apa a sapat si a dat de apa la 1 metru adancime, ceea ce implica un pericol foarte mare de scufundare a satului, sau a unor parti ale acestuia. Mirela se teme ca topirea zapezilor ar putea fi fatala comunitatii. Temerile ei sunt sustinute si de articolul din ziarul Buna Ziua Iasi din 30 decembrie, pe baza discutiei cu un cunoscut geolog de la Universitatea Al. Ioan Cuza din Iasi: http://www.bzi.ro/dezvaluirile-unui-cunoscut-profesor-de-la-cuza-un-dezastru-natural-ar-putea-lovi-iasul-409719
Dupa cum probabil stiti, la Izvoarele, pasarile satenilor mor pe capete. Mirelei i-au murit subit doi catelusi. Mai mult, Mirela acuza simptome asemanatoare celor din Gasland, deoarece continua sa foloseasca apa de la fantana din curte (deoarece familia sa nu dispune de mijloace pentru a cumpara apa necesara). Mai ia apa de la dispensarul satesc, unde se pare ca apa este mai buna. Initial, cand apa a inceput sa isi schimbe aspectul, pe marginea galetii ramanea un strat alb. Buletinul de analize care nu a fost dat publicitatii indica valori ridicate ale nitratilor, niritilor, amoniacului, precum si prezenta hidrogenului sulfurat. Paul Iurea are acest bulletin. Am luat si noi doua mostre de apa: una de la Mirela din curte, din fantana sapata la peste 20 de metri adancime, unde apa era foarte buna pana la sfarsitul lui septembrie. Apa este extrem de tulbure, are suspensii in ea, unele de culoare maronie, si arata foarte ciudat. De asemenea, mirosul este unul extrem de ciudat, intapator. Cea de la dispensar are un aspect normal si e inodora, insa Mirela ne spune ca nici aceea nu este buna.
De asemenea, primarul a promis ca se vor face analize la fiecare fantana…lucru care, bineinteles, nu s-a intamplat…
Dupa cum banuiesc ca puteti concluziona si singuri, situatia de la Izvoarele este una extrem de grava! Pe langa musamalizarea ordinara a situatiei de catre autoritatile locale, judetene si nationale, ceea ce ne-a surpins neplacut este absenta oricarei reactii a comunitatii, desi le-au murit pasarile si recunosc ca apa nu mai este buna.
Oamenii sunt intimidati si se exercita presiuni enorme asupra lor. Mai mult, spectrul disparitiei satului sau al stramutarii sale ii paralizeaza pe oameni, care se simt neputinciosi (si nici nu inteleg, probabil, gravitatea problemei, deoarece li s-a ascuns sistematic adevarul si nu a ajuns nimeni sa faca informare in sat).
Intrucat era noapte, nu am putut sa vedem locatia sondei presupuse a fi explorat gaze de sist (unii spun ca ar fi fost o sonda de petrol care a facut fracturare hidraulica intr-un zacamant matur). Mirela ne-a spus ca sonda a fost demontata intre tmp, de cca doua saptamani. Iar acum se pregateste montarea a trei noi sonde. Intre timp, cutremurele continua, insa nu cu aceeasi intensitate si frecventa ca in septembrie si octombrie, ci innabusit. Chiar astazi, 1.01.2014, Mirela mi-a confirmat ca au mai fost doua cutremure. Multe case din sat stau sa se prabuseasca…insa asigurarile nu vor plati nimic, se pare, deoarece ele stiu un lucru: cauza a fost antropica! Iar in aceasta situatie, vinovatul plateste, in teorie…in practica, oamenii stau si astepta ca ceva…sa se intample…
Ascultand toate aceste povesti desprinse dintr-un vis urat, am ajuns sa imi explic atmosfera de sfarsit de timp si spatiu care ne-a intampinat la intrarea in sat, la ora 18:30, sambata seara (cand de regula mai iese lumea la plimbare prin sat).
Concluzia care se impune: cazul Izvoarele trebuie sa fie foarte bine cercetat si inteles, pentru a fi folosit de catre noi toti, cei care luptam impotriva gazelor de sist, pentru a ii avertiza pe oamenii care cred ca pericolul este de parte de ei, de ceea ce li se va intampla, cel mai probabil, daca incepe exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica in comunitatea lor. De asemenea, va trebui sa ii sprijinim pe oamenii de acolo sa capete curaj sa vorbeasca despre problemele lor si eventual sa dea Petromul in judecata pentru prejudiciile aduse, sa punem presiune pe autoritati sa se ocupe de problema analizei apei, a livrarii de apa catre oameni (de unde la inceput le aduceau oamenilor cate un bax de aba la doua saptamani, acum s-a ajuns la 7,5 l!!! de apa per familie sau chiar deloc, in ultima perioada), precum si clarificarea de urgenta a situatiei satului Izvoarele (daca se va face stramutarea si in ce conditii). Numai cu presiune se mai poate face ceva pentru aceasta comunitate care, spre deosebire de Pungesti, nu a stiut sa se solidarizeze de la inceput sa lupte impotriva primarului si a autoritatilor care ii batjocoresc.
In acest sens, vom face, impreuna cu Mirela, o pagina dedicat povestii de la Izvoarele, unde vor fi centralizate toate datele si stirile despre prima comunitate afectata de fracturarea hidraulica din Romania. De asemenea, vom reveni pentru o mai buna documentare, la fata locului.
Aici interviul cu Mirela Barladeanu filmat de Doina Badea. La minutul 5:24, Mirela povesteste de simptomele pe care a inceput sa le aiba de cateva luni, de cand apa si-a modificat culoarea si mirosul. Sunt, in mare, aceleasi simptome acuzate de cei din SUA din comunitatile afectate de exploatarea gazelor de sist.
Sursa: Maria Olteanu
Adauga comentariu