Societatea? Nu exista asa ceva!

Despre morti, numai de bine, se spune in popor. Chiar si “de fier”, oamenii mai si mor. Margareth Thatcher, The Iron Lady, este plansa in presa, pentru ca ar fi dat un exemplu de fermitate si hotarare in politica mondiala. Intamplator am auzit la tv pe teologii nostri politici (exista si aceasta specie ortodoxa) care vorbeau astazi despre “valorile pe care le-a aparat”. Corul de mainstream o canta pe cea care a fost epitomul capitalismului la sfarsitul secolului trecut, neinfricata doamna care, alaturi de Ronald Reagan, a salvat lumea de comunism. Daca in ceea ce priveste aversiunea ei fata de comunism lucrurile sunt limpezi, nimeni nu vorbeste de dna Thatcher ca a fost o ferma promotoare a darvinismului social, deci o neoliberala feroce. Ma uimeste ca este aratata ca exemplu, pentru ca a fost atat de departe de o conceptie fireasca asupra rolului economiei in viata sociala, complet desacralizata, promovand o economie a cifrei in dauna unei economii a umanului (observati ca ma feresc sa spun crestina, desi distinsa doamna provenea si a condus guvernul intr-o tara in care seful statului este si seful Bisericii anglicane).

Am vazut filmul care este aratata o parte din viata politica si sfarsitul trist al acestei doamne, atinsa la batranete de dementa senila. Ce m-a uimit la cei care o aduleaza si au comentat ulterior filmul, este ca nu au observat ca, la replica unui coleg care isi facea probleme pentru micile afaceri pe care politica sa economica le distrugea sistematic, ea raspunde sfidator (citez din memorie): “Afacerile mici trebuie sa se transforme in afaceri mari ca sa reziste pe piata”. Asta o spunea ea, ai carei parinti nu detineau un supermarket, ci o mica bacanie din care au reusit sa o creasca normal si sa-i dea o buna educatie. Convingerile ei darwinist- sociale, pe care nu ezita sa si-l exprime public, se concentrau intr-un singur cuvant: TINA – prescurtatrea cinicului “There Is No Alternative”.

Ce ma nelinisteste este ca aceste idei neoliberale, care sunt mainstream-ul zilei si sufoca total dezbaterea de idei, pot sa influenteze atat de profund oameni care au un parcurs hotarat in Biserica, scopul lor fiind mantuirea, asaltul asupra Vietii Vesnice. Deci nu numai oameni pentru care valorile comunitatii sunt nule, pentru ca viata li se centreaza autist spre propria individualitate, o plang pe Doamna de Fier, ci fratele meu de strana. Iata cum o doctrina politica si economica ce dispretuieste omul ca persoana si il considera un individ care vine de nicaieri si pleaca spre nicaieri, devine o valoare normativa in ziua de astazi, intr-o tara in care neoliberalismul a condus la distrugerea ei economica si mai ales la decalibrarea ei morala. “Societatea? Nu exista asa ceva!” a declamat la un moment dat dna Thatcher, exasperata. Societatea celor care traiesc pe spatele societatii (in general oameni care nu au avut in viata lor o afacere) vrea sa ne convinga de faptul ca asa arata gandirea unui veritabil capitalist.

Globalisti din toata lumea, uniti-va! Chiar daca una din expresiile ei politice tocmai a plecat ca sa vada care este rostul mortii si ce castigi cand, in locul dragostei pentru aproapele, ai dat dovada de un suveran dispret pentru viata lui, a familiei si a comunitatii in general.

Dumnezeu sa o ierte!

Autor: Iulian Capsali