Slugarnicul mandat al doamnei Prună

Doamna Raluca Prună este ministru al justiției în guvernul Cioloș, așa zisul „guvern tehnocrat”. Este, deci, un ministru tehnocrat. Sau, ca să fim și mai preciși, este, conform DEX, o persoană aparținând „intelectualității tehnice (cu rol conducător)”.

Guvernele tehnocrate sunt excepții în țările cu o democrație consolidată. Menirea lor este să acopere, pe termen scurt, în perioade de instabilitate politică, nevoia de obiectivitate și competență profesională la nivel înalt, să adopte măsuri raționale absolut necesare pentru țară, cu un grad înalt de nepopularitate, pe care partidele, în goana lor după voturi, ezită sau chiar refuză să le ia în considerare.

Modul de apariție a guvernului Cioloș pe scena politică românească s-a abătut de la aceste reguli și cauzalități. Guvernul Victor Ponta și coaliția care îl susținea în Parlament erau solide, rezultatele economice erau bune, singurul lor păcat major fiind acela că nu erau pe placul președintelui Johannis și al binomului SRI – DNA.

Prin urmare s-a declanșat un adevărat mecanism ocult de subminare și înlocuire a lor. Ocult, pentru că, în loc să se folosească pârghii democratice și constituționale pentru modificările dorite, au fost introduse în luptă arme interzise, specifice regimurilor totalitare, cum ar fi fabricarea de dosare politice și vaste acțiuni de intoxicare socială. Având ca protagoniști, în principal, cele două instituții de forță ale statului, pe care deja le-am amintit, DNA și SRI. Niciuna dintre ele cu conducători aleși direct de popor, niciuna dintre ele cu atribuții constituționale în schimbarea ordinii de drept în stat.

Astfel, ne-am pricopsit cu o nouă echipă guvernamentală, ce ni s-a promis a fi formată din miniștri tehnocrați, aparținând elitei domeniilor lor, care sa fie liberi de influențe politice și patrioți.

Încă de la numele avansate în prima fază, de premierul desemnat Cioloș, s-au ridicat serioase semne de întrebare privind modul în care acești „salvatori ai nației” au fost selectați. Mai multe anomalii de mare stridență în raport cu așteptările au dus la tragerea unor semnale de alarmă, generând titluri de-o șchioapă, în roșu aprins, la nivelul întregii media din România. Îndeosebi propunerile inițiale pentru portofoliile de la Sănătate și Justiție au generat comentarii de tabloid, stupoarea publicului baleind cu rapiditate între frăgezimi imature și obnubilări decrepite.

Apoi apele s-au separat și guvernul tehnocrat a fost investit, cu ritualuri triumfaliste, de președinte.

La început, cu amintirea coșmarescă a prestației doamnei Cristina Guseth încă rănindu-ne simțurile, doamna Raluca Prună ni s-a părut un fel de nimfă. Cum a fost informată dânsa, în toiul nopții, despre propunere, cum a zburat să prindă primul avion al dimineții spre București și apoi cum a plutit, divin, spre patria ce-o chema, gata să sacrifice un salariu de 7000 de euro pe lună pentru un altul de doar 2000… impozabili. În fine, chintesența dragostei de tara. Ce poate fi mai înălțător decât să-ți pui priceperea în folosul nației. Să faci lucruri bune pentru popor așa cum îți dictează înaltul tău profesionalism și nu după ordinele imbecile ale unui șef de partid egoist și obtuz.

După care a urmat trezirea. Prin tot ce întreprindea, biata doamnă Prună se dovedea a nu fi altceva decât un derivat steril, un reziduu, o zgură a metamorficei roci securiste Monicăi Macovei.

Să recapitulăm câteva dintre isprăvile de până acum ale tehnocratei doamne Prună:

– Publicarea listei celor care au scris cărți în pușcărie și propunerea de eliminare, din Articolul 96 al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, a paragrafului următor: „În cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate.”;
– Anunțarea, la bilanțul DNA din 25.02.2016, a propunerii sale ca Laura Codruța Kovesi să fie reînvestită ca procuror șef al DNA. Acest anunț fiind și pripit și în afara procedurii angajate de doamna Prună la audierile din comisia parlamentară, deci neavenit;
– Preluarea tále quále, fără o verificare prealabilă, a informațiilor lansate de Monica Macovei cum că dotările de ascultare ale SRI au costat 1 miliard de euro și că mutarea aparaturii într-o nouă locație, care să nu mai aparțină SRI, ar dura cca. 1 an;
– Elaborarea OUG privind interceptările, prin acceptarea întocmai a propunerilor de soluții, buget și personal avansate de instituțiile interesate (DNA, DIICOT etc.), fără o analiză temeinică și profesională a justificării tehnico – financiare a acestora.
Se impune observația că toate măsurile de mai sus au fost precedate de intervenții publice ale Monicăi Macovei , doamna ministru Prună nefăcând altceva decât să preia și să execute, fără crâcnire și fără vreun aport critic de competență, recomandările – ordin ale doamnei Macovei.

Și acum să punem lucrurile cap la cap: în ce fel slugărnicia doamnei Prună față de doamna Macovei este compatibilă cu statutul de tehnocrat? Se spune că tehnocrații ascultă doar de competența și profesionalismul lor, nicidecum de ordine politice. Dar Monica Macovei este, în acest moment, om politic. Chiar conduce un partid. Și atunci?

Nu vi se pare că guvernul Ponta, așa politic cum era, avea la anumite ministere miniștri mai tehnocrați decât obedienta doamnă Prună? Ioana Petrescu, fost Ministru de Finanțe, a urmat facultatea la Colegiul Wellesley din Boston, pe care l-a absolvit summa cum laude. După care a ajuns profesor la Universitatea Maryland (SUA). În schimb, doamna Raluca Prună se laudă (în lipsa măcar a unui doctorat) cu două burse la Paris și Budapesta, cu titlu de funcționar de rang mediu la Comisia Europeană și cu slugărirea doamnei Monica Macovei pe când aceasta era Ministru al Justiției în regimul Băsescu.

Până la urmă supărător la doamna Prună nu este faptul că nu a atins performanțe profesionale mai înalte. Și ceea ce a obținut până acum pe plan profesional este de apreciat. Supărător mi se pare că nu demonstrează suficientă personalitate și curaj în a se reprezenta pe dânsa și nu pe altcineva. In a-si sluji ideile proprii si nu altele, de imprumut. Se complace în turmentarea înșelătoare a parvenitismului, chinuind obsesiile Monicai Macovei “precum un dulău bătrân ciolanele” (Thornton Wilder).

P.S. În timp ce scriam acest articol, doamna ministru Prună și-a mai trecut la activ o gafă grosolană, de inspiratie macovistă. A afirmat următoarele:
„Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic”.
Asta înseamnă să te sinucizi profesional, pe mâna altuia.

Sursa: Contele de Saint Germain