Sistemul cooperatist, prin care a crescut România interbelică, poate fi reinviat și adaptat la conditiile actuale

In cartile dumneavostra vorbiti despre sistemul cooperatist din Romania interbelica, sistem pe care credeti ca l-am putea reintroduce pentru a salva agricultura. Cooperatia de dinainte de 1947 este insa un subiect foarte putin cunoscut. Cum ati luat contact cu fenomenul cooperatiei si ce v-a convins ca modelul acesta ne trebuie?

Ovidiu Hurduzeu: Cand am inceput sa ma interesez de modelul economic interbelic, o “a treia cale” pe care a urmat-o Romania, nu banuiam amploarea sistemului cooperatist romanesc din acea perioada. In Romania comunista si post-comunista, s-a sters pus si simplu din memoria colectiva si chiar din arhive existenta unui model economic romanesc bazat pe cooperatie. Cel care mi-a tras atentia acestui model a fost un american, economistul distributist John Medaille.

Privind retrospectiv, agrarienii din anii 1920-1930 ne apar ca pioneri entuziasti a ceea ce numim astazi “dezvoltare durabila”. Este de remarcat accentul pe care il puneau pe grija fata de sanatatea solului si a animalelor din gospodarie, pe agricultura practicata in micile ferme de familie.

Exista dovezi istorice care ne arata ca Romania a crescut in perioada interbelica si gratie acestui sistem cooperatist, care se dovedeste a fi unul puternic astazi in state europene precum Spania, Italia, Finlanda. Consider ca un astfel de sistem, reinviat si adaptat conditiilor actuale, ar putea salva Romania si, in special, agricultura si satul romanesc.

Care este legatura dintre acest sistem si cooperativa de tip comunist?

Ovidiu Hurduzeu: Sistemul cooperatist nu are nimic de-a face cu cooperativa comunista. Este o forma de asociere care nu numai ca a existat in Romania inainte de Al Doilea Razboi Mondial, dar a fost chiar una de succes. In acea perioada, 1,5 milioane de romani lucrau in cooperatie. Au existat cooperative de distributie a energiei electrice, de comercializare a produselor agricole, magazine ale cooperatiei, banci populare, cladite in acelasi sistem cooperatist. Functionarea cooperativelor a fost sprijinita de stat, prin facilitati fiscale. Cooperatia istorica recunostea dreptul de proprietate, insemna ca cei care se asociau lucrau pentru ei insisi, punand in comun o serie de resurse; nu inseamna ca detin totul si, de fapt, nimic, ca in cooperativa comunista. Intr-un sistem cooperatist ai o dubla calitate: esti si lucrator, si proprietar, detinand o parte din acea intreprindere. Proprietatea este comuna, nu colectiva.

Cooperativa difera si de o intreprindere privata prin faptul ca se bazeaza pe doua principii: principiul social si principiul economic, intre acestea doua existand mereu un echilibru. Intr-o intreprindere cooperatista nu domina nici economicul, adica maximizarea profitului cu orice pret, nici latura sociala in detrimentul profitului. O intreprindere cooperatista nu este o intreprindere sociala, mare atentie! Daca le consideram intreprinderi sociale, ar fi marginalizate si nu ar putea deveni un jucator major pe piata, ci ar fi mai degraba privite drept initiative filantropice.

Intr-o intreprindere obisnuita, cu mai multi actionari, conduce defapt acela care are mai multi bani, mai multe actiuni. In sistemul cooperatist, desi ai un numar mai mare sau mai mic de parti sociale, ai doar un singur vot in adunarea generala in care se iau deciziile.

Ne mai puteti oferi exemple din state care dispun in prezent de sisteme cooperatiste puternice?

Ovidiu Hurduzeu: In Italia, in zona Nordica Emilia Romagna, unde 70% din economie este reprezentata de cooperative, exista si cele mai mici diferente sociale. In Finlanda o treime din industria forestiera si o treime din activitatea bancara sunt derulate prin cooperative. In SUA, in zonele rurale mai izolate, distributia de energie electrica se face prin cooperative in care sunt implicati membrii acelor comunitati. Aceste exemple ne arata ca sistemul cooperatist nu este de domeniul trecutului, ci este unul de actualitate.

Care este opinia dumneavoastra despre masurile pe care ar trebui sa le ia Romania in agricultura, avand in vedere faptul ca ne pregatim pentru urmatoarea perioada de programare 2014-2020?

Ovidiu Hurduzeu: Astazi, romania isi vede salvarea intr-o Politica Agricola Comuna productivista, fara sa ia in consideratie stricaciunile productivismului in agricultura, semnalate de opinia publica si de oamenii politici occidentali. In Franta, de pilda, “le PAC productiviste” este o sintagma des intalnita in dezbaterile din jurul reformei politicilor agrare, in Romania eu nu am intalnit-o niciodata. Am uitat ca agricultura productivista de pe vremea comunismului – agricultura fara haturi, fara limite si fara Dumnezeu – a ravasit satele si a secatuit pamantul tocmai fiindca nu tinea cont de tarani si nu-i pasa daca distrugea sau polua solul si sursele de apa.

Trebuie sa ne hotaram ce vrem. Un agriculteur pollueur, un agricultor care polueaza – contestat si dispretuit de opinia publica din lumea civilizata – sau un paysan nourricier, un taran care hraneste, aparat si iubit in toate tarile cu agricultura dezvoltata? Continuam sa ruinam micul agricultor agricol? Sa subminam mica proprietate rurala in numele “eficientei”? Sau consolidam proprietatea rurala – fara a lichida insa gospodaria taraneasca – prin incurajarea formelor cooperatiste? Urmam logica financiara a “maximizarii profiturilor”, a “celor mai mici costuri” – mici fiindca nu tin cont de externalitatile negative – sau urmam logica agriculturii sustenabile, care tine cont de costurile ecologice si de transport?

Una dintre cheile dezvoltarii sustenabile a Romaniei ar fi parteneriatul sat-oras si crearea de economii agricole locale (EAL).

Aceste EAL-uri ar trebui sa devina un obiectiv prioritar al programelor de dezvoltare rurala din mai multe motive. Ele ar furniza tarii hrana de calitate, un factor cheie in asigurarea starii de sanatate fizica; ar asigura securitatea alimentara a Romaniei si una dintre bazele productie pentru export; ar imbunatatii in mod substantial ocuparea fortei de munca prin relocalizarea ei in zonele rurale; ar pastra traditiile si valorile romanesti si ar promova solidaritatea sociala. In sens mai restrans, EAL-ul implica “importul” in zonele rurale de aptitudini tehnice si capacitati industriale si “exportul”, catre zonele urbane, de produse prelucrate cu valoare adaugata.

EAL-urile ar pune pe picioare o industrie rurala, adaptata la nevoilor locale, care nu ar distruge identitatea traditionala a satului romanesc. Ma refer, in primul rand, la un sistem descentralizat de industrii de prelucrare – produse agricole, piscicole si produsele padurii vor fi prelucrate in mici fabrici de conserve, de branzeturi , mori, fabrici de mobila, etc.

Finantarea parteneriatului sat-oras se va derula in principal prin intermediul bancilor populare, cooperatiste. Aceste institutii, cu o traditie glorioasa in Romania, Trebuie revitalizate de urgenta.

Ovidiu Hurduzeu este scriitor, critic social, expert in economie civica si ecologica, agricultura sustenabila si dezvoltare durabila. Este stabilit in SUA din 1988. A publicat doua volume de proza si mai multe carti de eseuri: “Sclavii fericiti. Lumea vazuta din Silicon Valley”, Iasi, Timpul, 2005; “Unabomber, profetul ucigas”, Bucuresti, Logos, 2007; “A Treia Forta. Romania Profunda”, Bucuresti, Logos, 2008 (coautor Mircea Platon); “A treia forta. Economia libertatii. Renasterea Romaniei profunde”, bucuresti, Logos, 2009 (editor, impreuna cu John Crysostom Medaille).

Cooperatia in sistemul bancar inainte de Al Doilea Razboi Mondial

Bancile populare au aparut la inceputul secolului al XIX-lea pentru a acoperi nevoia de credit a taranimii si contraacararea cametei care atinsese cote ingrijoratoare su dobanzi de pana la 300% pe an.

Sistemul bancar a fost sectorul cel mai dezvoltat al cooperatiei fiind implicat si in alte sectoare, cum ar fi valorificarea cerealelor. Bancile populare acordau totodata credite cooperativelor de productie sau de desfacere si consum.

In 1931, in Romania existau 8993 banci populare.

Emilia Corbu, de la Muzeul Judetean Ialomita, realizatoarea expozitiei “O pagina din Romania profunda. Sistemul economic cooperatist (1864-1947)”

sursa: Revista Romania rurala