Una dintre metodele preferate de care se folosesc asa-zisii “specialisti in economie” pentru a demonstra ca intreaga economie globala nu este decat o extensie a economiei americane tine de teoria care sustine ca industria din tarile Asiei nu face decat sa produca marfuri pentru consumatorul american. In consecinta, cei care achieseaza la aceasta teorie sunt de parere ca, in cazul prabusirii economiei americane, economiile asiatice se vor transforma in scrum, iar fabricile din Kyoto sau Shanghai isi vor inchide portile din cauza lipsei de consumatori. O astfel de perceptie a realitatilor economice globale este foarte populara in randul americanilor si europenilor, popularitatea fiind usor explicabila prin starea de confort pe care o induce. Americanul si europeanul de rand pot sta linistiti, fiind absolut convinsi ca nu exista vreo tara capabila sa conteste hegemonia globala a Vestului, toate tarile “cu economie emergenta” fiind legate ombilical de bunastarea consumatorului vestic prin exporturile care au fost motorul de dezvoltare al acestor economii. La un moment dat, aceasta teorie era foarte populara in Romania si chiar a fost utilizata de propagandistii PD-L pentru a sustine ca tara noastra o va duce in criza mult mai bine decat Cehia sau Polonia, pentru ca sub obladuirea inteleptului Traian Basescu nu am bazat dezvoltarea economiei pe cresterea exporturilor, ci pe cresterea pietei interne. Realitatea a demonstrat ca Cehia si Polonia, in ciuda expunerii la riscurile asociate existentei unei economii concentrate pe zona exporturilor, o duc mult mai bine decat Romania.
In totalitatea sa, teoria despre dependenta excesiva a economiilor orientate pe export de bunastarea consumatorului vestic este falsa. Falsitatea acesteia poate fi demonstrata atat la nivel practic, cat si la nivel teoretic. Din punct de vedere practic, teoria nu mai poate fi considerata aplicabila dupa ce economia chineza a supravietuit fara nicio problema scaderii cu 30% a exporturilor, scadere care s-a inregistrat dupa ce criza economica globala a redus substantial nivelul consumului din SUA si Europa. Multi strategi din Vest asteptau cu o oarecare satisfactie ca problemele economice ale SUA si ale UE sa puna in genunchi economia chineza si sa distruga echilibrul social din aceasta tara. Nu a fost sa fie. Atunci cand a fost nevoie, guvernul de la Beijing a intervenit cu investitii pentru a da de munca somerilor si a imbunatati infrastructura, iar in anumite cazuri nu s-a sfiit sa utilizeze forta bruta pentru a demonstra ca tentativele de destabilizare a ordinii publice nu vor fi tolerate. In 2009 si 2010, economia chineza nu a scazut, ci a continuat sa creasca, ceea ce demonstreaza fara echivoc ca economiile “emergente”, daca sunt administrate corespunzator, pot fi stabile chiar si in conditiile reducerii drastice a consumului in cadrul economiilor din Vest. China nu este deloc un exemplu singular. Brazilia, Vietnamul, Coreea de Sud si Norvegia sunt exemple de tari care au reusit sa-si mentina stabilitatea in ciuda scaderii exporturilor. Evident, apare intrebarea daca nu cumva aceasta rezistenta nu este limitata la perioade scurte de timp. Ce se intampla daca SUA intra in faliment? Ce se intampla daca Euro nu mai exista, iar tarile de la periferia Uniunii Europene intra, in lant, in starea incetarii de plati? Toate aceste posibilitati sunt provocari serioase pentru guvernele tarilor emergente, mai ales pentru China, Brazilia, India si Rusia. Raspunsul firesc pe care l-au gasit aceste tari consta in directionarea fluxurilor comerciale catre alte tari emergente si crearea unui circuit economico-financiar care sa nu fie expus la perturbatiile economiilor vestice. Se pare ca exista un plan global care este executat pas cu pas de catre aceste tari si care vizeaza excluderea Vestului din pozitia de consumator dominant la nivel global. In ultimul an au fost semnate acorduri prin care China, Brazilia, Rusia si India s-au angajat sa utilizeze valutele nationale si nu dolari pentru tranzactiile intre ele. Se construiesc gazoducte si oleoducte pentru a transporta gaz si petrol din Rusia in China. China a redus cota exporturilor catre SUA de la 31% din total exporturi in 2005 la mai putin de 21% in 2010. Se poate spune cu certitudine ca epoca simbiozei economice intre Vest si Est se apropie rapid de sfarsit. Tarile emergente au decis sa creeze relatii simbiotice intre economiile proprii si acest proces nu mai poate fi oprit.
Problema noastra, ca tara, consta in faptul ca nu am avut conducatori capabili sa ne integreze productiv in economia vestica si nu avem conducatori capabili sa ne integreze in noile circuite economice. Perspectivele noastre nu sunt deloc stralucite.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu