Șerban Cionoff: ”Nu sunt disfuncționalități, ci efecte criminale ale sistemului!”

Disfuncționalități”-așa numește (încă)președintele Klaus Iohannis monstruosul cumul de factori și de împrejurări care au făcut ca Alexandra, o copilă de 15 ani, să fie ținută captivă, torturată și omorâtă de o bestie, deși victima sunase la 112 cu 19 ore înainte ca polițiștii din Caracal să intre în casa criminalului.

De fapt, nu domnia sa a pronunțat cuvântul respectiv, acesta apare într-un comunicat al instituției prezidențiale din care rezultă că, din cauza acestor „disfuncționalități”, „autoritățile responsabile nu au putut să salveze o adolescentă”. Comunicat care trebuie,totuși, menționat fie și dacă ne amintim de tăcerea absolută pe care aceeași instituție prezidențială a păstrat-o în legătură cu cazul micuței Sorina de la Baia de Aramă.

Las,deocamdată, la o parte sintagma „autoritățile responsabile”, deși numai despre responsabilitate civică și juridică nu poate fi vorba, pentru a mă referi la ceea ce dicționarele ne învață că înseamnă  „disfuncționalitate/ disfuncționalități”.Adică defecțiune, avarie, dereglare care conduce la nefuncționarea sau la o defectuoasă funcționare a unui mecanism, a unui sistem. De unde trebuie să înțelegem că, în accepția domnului(încă)președinte, angrenajul, sistemul, este, prin definiție, bun și numai „disfuncționalitățile „ sunt de vină dacă o copilă de 15 ani nu a putut fi salvată din ghearele monstrului. Am scris intenționat „sistemul” fiindcă aici vorbim despre două componente esențiale ale statului paralel: Procurorii și STS. Entități despre care, pornind de la funestele învățăminte ale crimei de la Caracal, Mugur Ciuvică a sesizat cu deplină îndreptățire că au „o mare problemă”. Problema constând în aceea că „au primit o putere foarte mare de influențare a jocului politic și se concentrează exclusiv pe zona politică,economică și de justiție și sunt interesați deloc de chestiunile omenești”.

Este, atunci, doar o chestiune de ,domeniul „disfuncționalităților” faptul că, deși polițiștii au fost la poarta nenorocitului ore întregi dar nu au putut intra în curte decât la 6 dimineața, fiindcă nu aveau dezlegare de la procuror? De ce a întârziat sau, mai grav, nu a vrut, procurorul să își dea consimțământul?Asta este o altă veste-poveste. Numai că, atenție mărită, tot despre procuror și despre oameni ai legii a fost vorba și în foarte urâta poveste de la Baia de Aramă.Acolo unde micuța Sorina a fost târâtă de o vajnică doamnă procuror spre a fi dată familiei care a adoptat-o în niște condiții cam neclare. Spectacol lugubru în care și procuroarea și însoțitorii săi au făcut chiar exces de zel.  După cum tot despre procurori este vorba în propoziție și atunci când menționăm că bestia de mecanic și taximetrist de ocazie care a omorât-o  pe Alexandra a făcut obiectul unei sesizări la serviciul teritorial Craiova al DIICOT pentru implicarea sa în trafic de persoane. Sesizare care a avut, și ea, un parcurs destul de ciudat până la aruncarea în uitare sau cam așa ceva. Să fi fost vorba, oare, și în acest caz, tot numai despre „o disfuncționalitate”?…

Multe și grele semne de întrebare se ridică și în ceea ce privește cealaltă instituție-cheie a sistemului, căreia îi reveneau certe responsabilități în cazul crimei de la Caracal: STS. Ce s-a întâmplat și de ce polițiștilor le-au fost date trei adrese greșite, asta depășește  puterea noastră de înțelegere. Oricum, este foarte jenant aruncatul vinei de la unul la altul de la Poliție la STS… și viceversa!  Să admitem,că au fost niște chestiuni ce țin de softul instituției, dar,după cum bine ne amintim, acest soft a funcționat impecabil la europarlamentare și la referendum. Și atunci, de unde „disfuncționalitatea”?Sau ne-am întors în 2014, când STS nu a putut da echipajelor de salvare coordonatele locului unde s-a produs accidentul  căruia i-a căzut victimă pilotul Adrian Iovan?

Admit, desigur, că toate acestea sunt probleme ce țin de sfera activităților  manageriale atât în cazul procurorilor cât și în cel al STS-iștior. Există, însă o dimensiune umană a problemei, pe care nu avem voie să o scoatem din discuție. S-ar putea invoca faptul că oamenii legii nu puteau intra în curtea monstrului fără avizul procurorului- deși reputați oameni ai dreptului resping, cu legea în mână, idea- , dar mă întreb printre ei nu au fost măcar câțiva care să se gândească și la împrejurarea că, în locul Alexandrei putea, Doamne ferește, să se afle cineva din familia lor? Sincer să fiu, mi se pare cel puțin ciudată această tânjeală de câteva ceasuri a polițiștilor caracaleni dacă o comparăm cu descinderile în forță și pe repede înainte la care au luat parte colegi de ai lor în sinistrele descinderi ale tele-justiției.

Cât privește faptul că judecătorii nu au zis nici „pâs” atunci când procurorul i-a blocat, asta nu face decât să confirme, în mod foarte rușinos, poziția umilă pe care unii magistrați o au față de acei procurori care profită de acest statut nemeritat pentru a dicta după bunul plac. Al lor sau ai celor ce îi dirijează, fiindcă de aceea i-a și vârât cu anasâna în corpul magistraților Monica Macovei și, tot de aceea, sunt păstrați.

Din același comunicat al instituției prezidențiale mai aflăm că domnul(încă)președinte a cerut să i se prezinte, la apropiata ședință a CSAT, o informare asupra tuturor „disfuncționalităților” din  caza cărora „ autoritățile responsabile nu au putut să salveze o adolescentă”. Ceea ce foarte probabil se va și întâmpla de vreme ce , la ora actuala, Caracal se află șefii mai multor instituții direct implicate. Cu toate acestea, citind cu atenție comunicatul, pot  jura că domnul (încă)președinte nu dorește, în nici-un caz, ca informarea respectivă și măsurile pe care le va preconiza să ajungă la rădăcina lucrurilor. Adică la rădăcina sistemului. Foarte-foarte probabilă fiind soluția unei măsuri de ochii lumii. Eventual, cu unul sau câțiva Acari Păun. După care, angrenajul își va vedea de treabă sub înalta protecție a celor care au nevoie de el ca de aer.

Că doar nu vreți să schimbăm lucrurile din temelie, inclusiv legislația privind perchezițiile – așa cum a cerut ministrul justiției Ana Birchal- și să riscăm cine știe ce surprize la alegerile prezidențiale! Și asta numai pentru că, la Caracal, profitând de niscai „disfuncționalități”, o brută a ucis o frumoasă copilă.  Deși, după cum se spune, Alexandra nu a fost singura sa victimă…

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro