Există, în potopul de declarații care se bat la cap pe care le-au făcut, în calitate oficială sau numai pe persoană fizică, mulți dintre cei implicați în cercetarea monstrului din Caracal, una pe care o socotesc în afara oricărei îndoieli. Deloc întâmplător aceasta aparținându-i lui Gheorghe Dincă,odiosul personaj. Iarăși deloc întâmplător fiind vorba despre ce le-a spus el, în direct și fără rețineri, procurorilor care îl cercetează:,,Hai că v-am plimbat destul.Vă duc unde am dus-o și pe Luiza’’.
Rețineți, vă rog, expresia ,,v-am plimbat’’, care, în argoul unor indivizi de teapa acestui nenorocit, dă de înțeles că, de fapt, i-a dus de nas pe procurori. Dovadă că nici până acum nu s-a dovedit că ar exista certe urme că , măcar de data asta, nenorocitul a spus adevărul. Cât despre celelalte minciuni pe care el le debitează pe bandă rulantă , trebuie să recunoaștem că nici nu i-a fost prea greu să o facă de vreme ce înșiși procurorii s-au făcut că lucrează încă de la primele ore de după răpirea Alexandrei.
Că această nemernică formă de existență a materiei continuă să își facă mendrele se vede cu ochiul liber și nu trebuie să fii mare expert în materie de drepturile omului ca să vezi cu câtă duioșie îl tratează anchetatorii, ba când vrea țigări, ba când vrea apă proaspătă sau haine curate, ba când acuză căderi psihice și acută demoralizare. Cât despre rele tratamente,aplicate la poliție, ce să mai zic? Vine curând și vremea lor…
Pomeneam, mai înainte, despre declarațiile care se bat cap la cap și, în aceeași ordine de idei, am de adăugat faptul că, mai mult sau mai puțin întâmplător, acestea au ca efect debusolarea opiniei publice. Sau, mai precis, canalizarea atenției spre un anumit scenariu. Cel al unui Gheorghe Dincă, ins cu grave carențe psihologice și morale, care a comis odioasele-i fapte numai și numai de capul lui. Ați mai auzit, în ultimele zile, ceva despre clanurile de proxeneți sau de traficanți de carne vie din Caracal? Poate numai în trecere și cam pe șoptite. Iar când s-a adus în discuție faptul că măcar unul dintre tartori avea , ca patron de firmă sau cam așa ceva, contracte cu anumite instituții, repede s-a mutat vorba către câteva persoane publice. Fără însă a se și aduce dovezi clare că acestea- și numai acestea!- sunt în relație directă cu unul sau altul dintre barosanii de la terminalele rețelelor de traficanți. Cât despre beneficiarii serviciilor acestor rețele, iarăși batista pe țambal, nu de alta dar, din vorbă în vorbă, se putea ajunge și prin prejma obiectivului strategic de la Deveselu și cine știe pe cine mai supăram.
Om de bună credință fiind și având,totuși,încredere în lumea justiției, nu îmi permit să lansez scenarii sau să patentez niscai suspiciuni, mai mult sau mai puțin rezonabile. Totuși, după cât de alambicat și de contorsionat se derulează investigațiile și ținând cont de câteva mici amănunte de etapă, încep să dau crezare celor care consideră că,de-acum, se lucrează din greu la scenariul Gheorghe Dincă- un psihopat și un asasin, care a făcut totul numai și numai de capul lui. Rol pentru care individului i-a și fost predată partitura, iar regizori specializați l-au instruit deja. Există, însă, și un anume risc pe care nu îl putem scoate din discuție și anume ca bestia să uite partitura. Sau, mai rău, să nu mai vrea să își joace rolul…
Și uite așa, din vorbă în vorbă, îmi aduc aminte că, prin anii *90, tot aici, la Caracal, a fost săltat de poliție un mahăr al afacerilor dubioase. Reacția publică a fost cvasi-unanimă:,, La câte pile și relații are, cu siguranță că o să iasă într-o săptămână!’’ Ceea, ce însă, nu s-a întâmplat nici după trei săptămâni. Așa că i-am cerut părerea hâtrului meu prieten, Papik(binecuvântată fie-i amintirea!).Răspunsul a fost de-a dreptul năucitor: ,,Păi da, îl țin de trei săptămâni, fiindcă în prima săptămână l-au bătut să spună și de două săptămâni îl bat să tacă!’’
Foarte adevărat, au trecut,de atunci, cam douăzeci și ceva de ani , Papik a murit, iar despre barosanul împricinat nu mai am alte vești. Dar nu știu de ce înclin să cred că vorbele acelea cu mare tâlc rămân al naibii actuale…
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro
Adauga comentariu