Mai sunt câteva ceasuri până la încheierea Summitului UE de la Sibiu și este lesne de înțeles interesul cu care sunt așteptate deciziile pe care le vor adopta mai marii construcției europene ale cărei baze au fost puse prin istorica declarație a lui Robert Schumann din 9 mai 1950. Ce-i drept, câteva idei principale au fost prefigurate în declarațiile unora dintre figurile proeminente ale instituțiilor uniunii sau ale câtorva state membre, așa că nu ne rămâne decât ca, într-un viitor cât mai apropiat sperăm, să aflam, cu subiect și predicat, ce s-a stabilit la summitul din municipiul al cărui primar a fost, o bună bucată de vreme, Klaus Iohannis, (încă) președintele României.
După cum era de așteptat, și de data aceasta nu lipsesc de pe piața media ipotezele, scenariile dar și zvonurile, motiv pentru care mă abțin să mai emit, și eu, fie și niște simple supoziții. În schimb, am de-acum, certitudinea că,deja, cunoaștem răspunsul la întrebarea care a stat, în aceste zile, pe buzele foarte multora dintre noi: de ce nu a fost invitată Viorica Dăncilă, primul ministru al României, la summitul de la Sibiu?Întrebare pe care Bogdan Chireac a reluat-o și, printr-o salutară extensie de sferă, a inclus între cei care ar fi trebuit să fie invitați la acest summit pe Președintele Senatului, pe cel al Camerei Deputaților, precum și personalități marcante ale mediului academic din România, țara-gazdă a evenimentului.
Ce-i drept, la întrebarea care viza direct neinvitarea Vioricăi Dăncilă, ni s-au livrat câteva răspunsuri. Unul mai breaz decât altul! De pildă, mitocănia crasă a lui Klaus Iohannis, cel care o trimitea pe șefa Executivului la nu mai știu ce poveste din Piața Mare, unde accesul publicului era liber. Sau logoreea lui Traian Băsescu, care se erija în mare cunoscător al ultra sofisticatelor mecanisme și proceduri ale birocrației comunitare. Cu toate acestea, judecând lucrurile în funcție de (cel puțin) două declarații făcute în marja summitului, cred că avem argumente ale unui răspuns valid și corect la întrebare.
Mă refer, mai întâi, la cele declarate de către premierul Olandei, Mark Rutte, care nu a lăsat să îi scape nici această ocazie pentru reitera marota și sloganul favorit a unor corei comunitari. Spunându-ne,pe un ton foc de ritos, că „România va fi pregătită să fie admisă în Spațiul Schengen atunci când se va conforma regulilor statului de drept’”’. Fără a scoate, măcar o vorbuliță despre interesul arzător pe care îl au anumite cercuri influente din Țara Lalelelor pentru Portul Constanța. În tot, avem de-a face cu o declarație de o evidentă rea-voință, dublată de o totală lipsă de politețe față de țara noastră, gazda ospitalieră a summitului la care participă și cuvântă domnul Mark Rutte. Situație în care ar fi fost cazul ca președintele Klaus Iohannis să intervină și, în termeni bine cântăriți dar fermi, să îi atragă atenția oaspetelui că a depășit niște elementare principii de respect și (de ce nu?) de protocol. Intervenție pe care președintele Klaus Iohannis nu a avut-o, motivele tăcerii sale nici că mai trebuie, cred, căutate prea mult.
În aceeași manieră, a monitorului care îl bate la palmă, în mod sistematic pe elevul problemă al UE, s-a comportat și Manfred Weber, altminteri și candidat al PPE la președinția Comisiei Europene, care a făcut următoarea declarație: „Socialiștii din România, ALDE din România nu joacă nici-un rol în partidele lor la nivel european, sunt suspendați, chiar excluși să stea la masă’’. Afirmații, și acestea, absolut revoltătoare, dar care, fără doar și poate, i-au convenit de minune (încă) președintelui Klaus Iohannis, candidatul cu căiță al PNL la viitorul scrutin pentru ocuparea fotoliului de la Palatul Cotroceni. Cu atât mai mult cu cât ultra-nepoliticosul musafir a prestat o osana de zile mari pentru PNL, numindu-l „un partid puternic”. Neștiind sau ignorând ce spun despre PNL sondajele de opinie făcute aici, la noi acasă.
Mergem, așadar, mai departe și, trecând pragul receptării strict emoționale a celor două declarații, judecăm lucrurile prin pconținutului mesajelor pe care cei doi limbuți domni au dorit să le transmită. Prilej cu care ajungem, în mod firesc și necesar, la constatarea că, de fapt, ele se refereau la două subiecte de maxim interes pentru România, stat membru cu drepturi și îndatoriri egale al Uniunii Europene. Este vorba despre: a) admiterea țării noastre în Spațiul Schengen, dat fiind faptul că am îndeplinit de cam ceva vreme condițiile necesare; și b) încetarea .. aplicării MCV-ului, care și așa, în cazul de față, a operat incorect și abuziv.
După care- pas cu pas, cum ar spune un clasic în viață- ajungem la constatarea că exact aceste două probleme i-a solicitat premierul Viorica Dăncilă președintelui Klaus Iohannis să le discute, deschis și argumentat, în discuția cu marii Uniunii Europene și ai statelor sale membre. Solicitare pe care primul ministru a motivat-o prin aceea că Summitul de la Sibiu „trebuie să aibă un rezultat concret pentru cetățeni’’, rezultate în care „trebuie să se regăsească și interesele României și ale românilor’’.
Cum a răspuns Klaus Iohannis (încă) președinte al României și,zice-se, al tuturor românilor, acestei solicitări a primului ministru- al României nu al ,,guvernului meu’’!-, se cunoaște. A răspuns replicând cum că aceste chestiuni sunt pur tehnice și nu pot face obiectul Summitului. Declarație care se bate cap la cap cu o altă zicere a aceluiași domn care pretexta neinvitarea la summit a premierului Viorica Dăncilă prin aceea că ,,nu este vorba de nici-o rea credință și nici-o rea voință’’, ci de faptul că „pur și simplu aici(la Summit n.n.) este locul președintelui’’. Domnia sa neuitând să apese pe pedala lucrului bine făcut și clamând cu mult parapon:„Noi ne întâlnim aici ca să lucrăm’’.
Cum a lucrat (încă) președintele Klaus Iohannis și, mai ales, în interesul cui a lucrat și la Summitul de la Sibiu, vom vedea, foarte probabil, cât mai curând. Până atunci,însă, eu zic să ne gândim foarte serios cum și despre ce ar fi discutat Viorica Dăncilă, premierul României, cu distinșii interlocutori din arealul comunitar? Pentru a avea elemente edificatoare în acest sens putem revedea intervențiile pe primul ministru Viorica Dăncilă le-a avut, în mai multe rânduri, atunci când aceste subiecte foarte sensibile și de maxim interes pentru România și pentru români au fost abordate în Parlamentul European.
După care, în final, să aflăm și răspunsul la întrebarea-cheie: de ce a fost exclusă Viorica Dăncilă să stea la masa summitului UE? Întrebare în care, după cum vedeți, nu am făcut decât să folosesc sintagma predilectă a unui distins și extrem de manierat musafir al Summitului UE de la Sibiu.
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro