Comentariul următor îl vom dedica fiscalităţii. De data asta nu modificărilor Codului fiscal, ci dezbaterii privind aceste modificări. Până atunci, însă, să vă povestesc o întâmplare de acum mai bine de douăzeci de ani, care are, totuşi, tâlcul ei, mai ales pentru vremurile de azi:
Suntem prin 1993, în sediul Camerei Deputaţilor de pe Dealul Mitropoliei (încă nu se inaugurase actuala sală din Palatul Parlamentului). Tocmai ţinusem un discurs plin de elan în care vorbeam despre sensurile istoriei, înfierând cu mânie neproletară strâmbătăţile comunismului şi cerând îndreptarea lor. Cum cobor, mă ia deoparte un domn deputat de la PSM (adică Partidul Socialist al Muncii), pe numele său Marin Lungu, fost prim-secretar al judeţului Dolj.
Îmi spune cu superioară blândeţe: “Văd că te preocupă sensurile istoriei. Hai să-ţi arăt eu care sunt sensurile istoriei”. Şi îmi arată unul din scaunele frumos tapiţate din incinta sălii de şedinţe a Camerei Deputaţilor. “Ştii cine a stat pe scaunul ăsta înainte de 1989?” mă întreabă, mai mult retoric, desigur, căci nu aveam de unde să ştiu eu, merceolog la Bere Rahova, cine şi cum stătea pe scaunele din Marea Adunare Naţională, înainte de 1989, chiar dacă Fabrica de Bere Rahova se găsea destul de aproape de Dealul Mitropoliei. “Nu ştiu!” răspund. “Eu, zice. Dar ştii cine stă acum?” “Nu, zic. Cine?” “Tot eu. ”
Cam asta e cu sensurile istoriei la români. L’éternel retour, ar spune un filosof care nici el nu era, ca şi domnul deputat Marin Lungu, vreun mare admirator al democraţiei.
Autor: Varujan Vosganian
Sursa: Vosganian.ro
https://www.youtube.com/channel/UCE84YRI8aLepYvZRWwK7dIQ/videos