Scrisul de mână devine materie opţională şi în şcoli din Europa, după ce Statele Unite ale Americii şi-au anunţat încă de anul trecut intenţia de a le preda elevilor Word-ul.
Din 1947, de când se predă scrierea de mână în şcolile elveţiene, aceasta a fost cunoscută în dialect elveţian sub denumirea de Schnüerlischrift, ceea ce înseamnă „scris în şir”, deoarece, spre deosebire de literele de tipar, toate literele de mână dintr-un cuvânt sunt ataşate una de cealaltă ca şi cum acestea au fost puse pe un şnur. Dar acum Schnüerlischrift, sau scrisul cursiv de mână, poate lua calea dinozaurilor şi să dispară ca aceştia.
Împinse de acest val de modernizare, asociaţiile cadrelor didactice din majoritatea cantoanelor elveţiene sunt pentru eliminarea completă a scrisului de mână din cadrul cursurilor şcolare. Motivele sunt aceleaşi cu cele menţionate în 2011 de către germanii din Hamburg, care au renunţat în urmă cu trei ani la scrisul de mână din curricula şcolară: scrisul a devenit ceva cu totul diferit faţă de cum era acum 50 de ani. Pe atunci, au menţionat germanii, oamenii scriau scrisori de mână şi contabilii făceau înregistrări scrise de mână în registrele lor. Dar în zilele noastre, atunci când copiii de 6 ani sunt deja pe internet, pe telefoane mobile, scrisul cu litere de tipar a început să fie privit ca ceva normal pentru comunicarea de zi cu zi, iar scrisul de mână este văzut doar ca un moft. Şi oficialii din educaţie sunt de părere că acest lucru este bun, deoarece elimină o materie devenită inutilă, în acelaşi timp se economisesc bani, se câştigă timp la clasă şi pentru profesori, iar elevii sunt scutiţi de un efort inutil.
În cazul în care revoluţia scrierii de mână în Elveţia are loc într-adevăr şi scrisul de mână se va înlocui cu o formă simplă de scriere de tipar, acesta nu este sfârşitul lumii occidentale. Scrisul de mână cursiv fost introdus pentru că a permis scrisul mai repede, dar în acest moment nu mai serveşte scopului său iniţial, sunt de părere oficialii elveţieni. Formele europene de scris de mână îşi au originea în scrisul de afaceri în latină, după cum ne arată documente din primul secol. Romanii au produs cantităţi masive de corespondenţă de zi cu zi, mult mai mult decât orice civilizaţie în faţa lor, şi, din acest motiv, aveau nevoie de o formă de scriere care să fie uşor de folosit pe tăbliţe cerate sau pe papirus. Procesul de scriere s-a simplificat şi acest lucru a dus la legarea literelor într-un cuvânt şi, prin urmare, la scrierea cursivă.
Cei care susţin păstrarea scrisului de mână cursiv în cadrul programelor şcolare au adus mai ales argumente de natură estetică. Acestea sunt contrazise de cei care cred că scrisul de mână este depăşit. În 2011, revista germană Der Spiegel, l-a citat pe profesorul german de pedagogie, Hans Brügelmann, care spunea că disciplinele de artă ar trebui să fie locul ideal unde elevii să înveţe scrisul de mână, doar dacă asta este ceea ce ei vor să facă. Motivul mai raţional este că acum putem să tastăm cuvintele mult mai repede decât dacă le scriem de mână.
Nu numai în Europa are loc revoluţia scrisului. În 45 de state americane scrisul de mână a devenit materie opţională în şcoli din acest an. Aceleaşi state au decis ca, în locul caligrafiei, elevii să studieze ca disciplină şcolară Word-ul. În Marea Britanie, 40% dintre persoanele participante la un sondaj de opinie au declarat că nu au mai scris nimic de mână de mai bine de 6 luni.
În aceste condiţii, ce se întâmplă dacă nu vom mai învăţa să scriem, întreabă publicaţia franceză Le Point. „Când ochiul citeşte, creierul scrie de mână. Să citeşti înseamnă să scrii”, au explicat pentru Le Point doi cercetători de la Centre national de la recherche scientifique (CNRS). Potrivit acestora, atunci când citeşti, mai multe zone cerebrale simulează actul scrierii de mână.
Impulsurile sunt însă diferite atunci când avem de-a face cu scrierea la tastatură: oricare ar fi litera, gestul este acelaşi, respectiv apăsarea unui buton. Scrisul de mână este considerat şi o formă de exprimare a emoţiilor. Cercetătorii citati de Le Point susţin că „prin scriitura de mână corpul se exprimă, vedem dacă scriitorul era supărat, fericit sau sub presiune. Cititorul îşi poate imagina persoana şi poate recunoaşte în grafia sa în ce context emoţional a scris”. Spre deosebire, scrisul la calculator îţi aduce o imagine distantă. Pe de altă parte, există specialişti care susţin că scrisul la calculator are influenţe benefice asupra modului în care scriem. Atunci când scrii la calculator este foarte uşor să ştergi un cuvânt, să rescrii sau să modifici pasaje. Aceste lucruri „au eliberat actul de a scrie de problema deciziei. Cu ajutorul unei tastaturi ne gândim la cuvinte mai uşor, mai liber”, susţine Roland Jouvent, psihiatru şi director în cadrul CNRS. Potrivit acestuia, indiferent de ce se va întâmpla, generaţiile viitoare nu vor mai avea răbdare să scrie cu cerneală. „Cred că în 20 de ani un profesor de şcoală nu va mai putea ţine 20 de copii în clasă” pentru a reproduce fiecare litera de mână, susţine psihiatrul.
Sursa: Scoala romaneasca
Nu este de ajuns ca sistemul de invatamant scoate in prezent “analfabeti functionali”, e musai sa scoata analfabeti TOTALI. Sunt curios cine ii va angaja pe astia care doar stiu sa-si intinda mucii pe touchscreen si mai ales pe ce functie.
Probablil se vor considera norocosi daca vor prinde un loc de munca la care sa manuiasca cu dibacie galeata si mopul. Si vor reaparea “noile” meserii de “sclav” si “iobag”. Si stiti ce e culmea? Aceste doua uluitoare meserii nu vor putea fi practicate decat dupa cel putin 12 ani de scoala. Va dati seama ce mandrie o sa fie sa reusesti dupa 17-20 de ani de soala sa-ti iei un master sau MBA in iobagie?