“Libertatea omului e partea divina din el.” Petre Tutea
E de bun simt pentru orice individ de pe planeta asta -apartinand unei societati moderne- sa nu-si faca iluzii ca este liber. Fiecaruia dintre noi ii este ingaduita o zbenguiala zilnica pe o raza data de lungimea cordonului ombilical cu care este conectat la “libertatea” pe care i-o ofera organizarea sociala din care face parte. Ceea ce diferentiaza natura legaturii, care poate fi foarte rigida, sau flexibila, permitandu-i individului sa exploreze mai mult sau interzicandu-i asta, este nivelul educatiei. In oricare dintre situatii, libertatea individului exista aici doar ca ideologie. In realitatea zilnica materiala, libertatea este o iluzie.
Principii ale insclavizarii
Crearea de frica ignoranta si confuzie. A castiga lupta pentru atentie – A se capta cu orice pret atentia respectivilor si a-i determina sa faca ce vrei tu! A crea nevoile lor si a-i ajuta apoi sa le acopere (Este vechea sintagma a lui Nietzsche :” Daca vrei ca lumea sa-ti fie recunoscatore, nu le da ceva ci ia-le ceva, apoi ajuta-i sa indure lipsa!” A crea si controla fortele opuse. Crearea de asocieri in religii, partide, etc apoi crearea de asocieri opuse acestora Crearea izolarii. Izolarea de viata de odinioara, de prieteni de familie, de obiectele din trecut ale subiectului respectiv si chiar crearea de neincredere in propria-i judecata.
Impunerea unei ierarhii si autorati de sus in jos (obedienta!). Principiul ascultarii orbeste si fara cracnire. (Problema cozilor de topor care indeplinesc asemenea “misiuni” e ca ei insisi au fost astfel “spalati pe creer” si astfel devin eie insisi insclavizati si decerebralizati!GV) Instaurarea unei situatii economice prebusite. Toata miscarea banilor trebuie sa se faca de jos in sus, toti sclavii sa munceasca pentru stapanii lor, toate resursele sa fie detinute de conducatorii lor. Asa vor avea puterea sa angajeze sau sa concedieze pe oricine ar dori.
Secretul. Informatiile despre activitatile din “structura” fie ele adevarate sau distorsionate sunt facute sa ajunga spre varful piramidei. Nimic important nu ar trebui sa “rasufle” spre baza piramidei. Numai varful piramidei ar trebui sa cunoasca adevaratul scop si destinatia finala.Asta asigura ca intotdeauna puterea ramane acolo unde trebuie sa fie ! (Aici mi se pare ca internetul le-a dat o lovitura fara precedent! Aici incep sa se “desire” itele si este doar “inceputul”!
A face ca totul sa fie relativ. In aceasta mascarada, “ei” vor sa discrediteze principiile de moralitate si responsabilitate facandu-le relative si subordonate “cuiva din varf”! Scopul scuza mijloacele. Trauma e folosita pentru a crea subiecti tot mai obedienti, totul in numele unui viitor mai bun! Frica (la nevoie teroarea) si simtamantul de vinovatie sunt elemente de coeziune. Iubirea si bucuria se distribuie in doze mici obedientului.
Controlul mijloacelor de comunicare si propaganda care se autopromoveaza. Numai cei din varf stiu exact despre ce e vorba, ce se intampla si care e scopul. Despotul foloseste propaganda si inventeaza cuvinte noi si intelesuri noi . Cuvintelor vechi si puternice ca “libertate”, “iubire”, etc, li se dau Intelesuri Noi si sunt programate dinspre varf spre baza piramidei sa domine actiunile celor din structurile inferioare. Cuvintele devin scopuri in sine. Prin puterea propagandei valorile umane sunt rasturnate cu susul in jos adevarurile evidente sunt trecute sub tacere iar minciunile stau ca adevaruri., sau adevarurilor li se da un crampei de atentie.
Dobandirea si impunerea increderii absolute. Este principiul “Increderii Totale”. Despotii trebuie sa aibe incredere Absoluta in ei insisi! Toti ceilalti trebuie sa-i trateze pe despoti ca pe Zei!Frica si adularea fara urma de indoiala este hrana de care au nevoie despotii pentru a-si duce la final misiunea.
Un comportament brutal si executarea tuturor altor principii. Pentru a face manipularea sa lucreze, brutalitatea trebuie sa impuna celelalte principii fara lamentari despre “daca e bine sau rau” Care e adevaratul scop al celor din varful piramidei, evolutia omenirii asa cum ei pretind? Guvernele au ca scop prosperitatea si bunastarea populatiilor lor? Dupa cum se vede in realitate este exact opusul: prosperitatea conducatorilor se bazeaza pe insclavizarea celorlalti!
Dimensiunea spirituala, constientizarea a ceea ce se petrece cu adevarat, sunt marile obstacole impotrica controlului mental total. Cei ce vor sa insclavizeze pe altii ii vor pe acestia ignoranti, si disconectati de ei insisi si ceilalti. asta se face zilnic printr-o educatie nefolositoare, prin a va tine permanent ocupati si in confuzie. bombardandu-ne cu stiri despre violenta si cruzimi, pornografie, alcool si droguri, intreceri sportive si distractie, prin a ne oferi hrana cu toxine, prin invidie, lacomie, vinovatie, furie, frica, etc!
Autoeducati-va si reintoarceti-va spre voi insiva!
Sfârşitul programat al democraţiei
Globalizarea poate fi definită ca ideologie prin faptul că se opune statelor suverane; globalizarea identifică statele naţionale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauză că principala funcţie a statului este (sau ar trebui să fie) slujirea intereselor celor mulţi, ale poporului, înainte de interesele celor puţini. În consecinţă, forţele globalizării caută să slăbească, să dizolve şi eventual să distrugă fundaţiile statelor naţionale ca instituţii sociale de bază, pentru a le înlocui într-o nouă ordine supranaţională cu noi structuri, globale sau suprastatale, de conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare şi militare. Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practică obiectivele politice şi interesele economice ale unui mic număr de grupuri şi organizaţii foarte puternice care astăzi conduc şi orientează procesul globalizării într-o direcţie clar stabilită. Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private au reuşit deja ceva nemaivăzut în întreaga istorie a umanităţii: „privatizarea” puterii la scară mondială.
„Globalizarea” este la ora actuală un eufemism a ceea ce foştii preşedinţi SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman şi George H.W. Bush – în diferite momente ale istoriei moderne – au enunţat ca „Noua Ordine Mondială”. Noua Ordine Mondială! Evident, când fostul preşedinte George Bush Sr. a folosit nestingherit acest termen pe 11 septembrie 1991, elita puterii s-a mişcat rapid pentru a se asigura că nu va mai fi folosit des şi în locul său a plasat ideea mult mai neutră şi aparent inocentă a „globalizării”, care mai are azi şi un alt înţeles: „Imperialismul SUA”.
Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.
Sursa: Conspiratii si mistere
Adauga comentariu