Profitorii perioadei post-decembriste s-au transformat în stăpâni. Au domenii, reguli şi grupuri de sclavi clar definite.
Povestea mea începe de la remarca unui individ care mergea alături de un altul. Primul s-a adresat celui de-al doilea: „Eşti sclavul meu“! Celălalt, umil, i-a răspuns: „Aveţi dreptate, şefu’!“ Am dorit să văd care e diferenţa dintre cei doi: unul este sclav, şi altul, stăpân de sclavi. Mi-am dat seama că lumea nu s-a schimbat niciodată. Totdeauna a fost formată din sclavi şi stăpâni. Uneori s-au schimbat lucrurile în partea de recuzită a spectacolului, dar relaţiile au fost aceleaşi: stăpânul, plin de aur şi de aere, iar sclavul, umil, dar jinduind la poziţia stăpânului. De unde acest tip de relaţie? Din lipsa de educaţie şi de demnitate. Populaţia României este împărţită, în bună măsură, în aceste două categorii. Sigur, există destule excepţii. Mai scapă unii, care s-au transformat în analişti. Când vorbim de analişti, vorbim şi de expertiză sau, de multe ori, de lipsa ei. Recunoaşteţi în mass-media o groază de analişti „buni“ la toate. Ei sunt specialişti în: cultura de varză, fotbal, fizică nucleară şi mondenităţi. Vorbesc cu naturaleţe, încât crezi că ori ştiu care este lumea reală, ori îi dispreţuiesc pe cei care-i privesc.
Iată cum, în lumea sclavilor şi a stăpânilor, educaţia nu contează, iar băieţii descurcăreţi sunt alături de stăpâni. Profitorii perioadei postdecembriste s-au transformat în stăpâni. Au domenii, reguli şi grupuri de sclavi clar definite. Ce face supusul care nu vrea să se supună? Caută variante de salvare. Ele pot însemna: educaţia, părăsirea României sau anonimatul. Stăpânii naţionali devin sclavi internaţionali. Manualul stăpânului include: sclavul nu ştie, dacă ştie trebuie să simuleze că nu ştie; sclavul este umil, dacă nu este umil, trebuie să-şi dea silinţa să facă plăcere stăpânului; face parte dintr-o castă inferioară şi nu va fi niciodată din cea a stăpânului; nu are opinii; sclavii nu se pot întâlni în grup prea mare. Credeţi că lumea asta este a lui Orwell sau este reală? Anestezierea simţurilor prin eliminarea educaţiei este dorinţa stăpânilor de a perpetua o stare care le oferă posibilităţi nelimitate de a batjocori milioane de oameni. Stăpânii de sclavi sunt oriunde: în lumea politicii, a afacerilor. Ei creează contexte în care teama şi lipsa de informaţii sunt elementele unei reacţii din care rezultă supunerea. Nu poate exista un parteneriat între stăpân şi sclav.
Mă adresez sclavilor, nu stăpânilor. Ei au şansa să se schimbe, pentru că nu mai au nicio scuză să fie umili şi neştiutori. Sclavii epocilor anterioare nu aveau informaţii. Acum, există şansa informării, pentru că în lumea actuală este o reţea prin care putem schimba informaţii şi atitudini. Nu trebuie acceptată ideea că oamenii au merite prin înaintaşi. Sclavul va trebui să le spună copiilor că este mai bine să caute în interiorul lor decât în interiorul altora. Mă întreb dacă la rândurile de mai sus vor comenta mai mult sclavii sau stăpânii. De analişti nu mai spun.
Prof. Univ. Dr. Paul MARINESCU, Universitatea din Bucureşti
sursa: capitalul.ro
Stimate domnule profesor, eu fac parte din…ăilalţi, adică cei ce refuză să fie sclavi.Dacă dvs. încercaţi printr-un articol să prezentaţi o realitate crudă, eu am încercat să conving personal pe sclavi “să rupă” lanţurile doctrinare de înrobire.Grea misie m-a pus naiba să fac.În această activitate rişti chiar să iei bătaie de la sclavi, care sunt mândri de condiţia lor de sclav.Am încercat cu sclavi de toate condiţiile.Sclavi educaţi şi needucaţi.Singura diferenţă între ei, este că sclavul educat te ascultă, chiar aprobă ce spui, dar va face ce vrea el mai departe şi apoi te va ocoli cu politeţe.Sclavul needucat pricepe el ceva, dar orice izvor de informaţii i-ai prezenta ca să afle singur în ce condiţie se află, se soldează cu refuzul acestuia de a citi ceva, sau te va persifla, mai ales dacă te afli în anturajul lui.Şi dacă Brucan a zis în 1990 că există 20 de milioane de stupid people în România, acum în 2010, am convingerea că ce a spus atunci era de fapt o profeţie.Şi uite că s-a împlinit!Comuniştii au reuşit să îngenuncheze acest popor prin teroarea puşcăriei.Capitaliştii ăştia, au reuşit să îngenuncheze românii prin folosirea Zeului “Bani”.Şi cum poporul român ştie că nu îţi trebuie carte să numeri bani, a aruncat educaţia şi cultura la rebuturi de viaţă.Nerealizând vita, că de fapr se aruncă singur la groapa de gunoi a lumii.
VREAU SA ADUC UN MIC COMENTARIU LA ARTICOLUL DE MAI SUS.AM FACUT PARTE DINTR-O SINGURA CATEGORIE(ACEA A UMILINTEI).NU M-AM STROFOCAT PENTRU A SCHIMBA CATEGORIA PENTRU CA NU I-SI MAI AVEA ROSTUL.CUM ANTE-PREDECESORUL MEU IN COMENTUL SAU SPECIFICA:CA NOI ROMANII AM ARUNCAT EDUCATIA SI CULTURA CA DREPT REBUT,VOI FACE O COMPARATIE CU VERISORII NOSTRI ITALIENI;CARE DIN TOTALUL 60 MILIOANE LOCUITORI-20 MILIOANE SANT ANALFABETI(STATISTICI DIN JURNALE ITALIANE).FOSTUL MEU PATRON(AJUNS STAPAN)PENTRU CA LA INCEPUT ERA SCLAV ZILIER LA RECOLTAT CARCIOFFI(LEGUMA MEDITERANIANA)NU STIA SA CITEASCA UN MESAJ PE TELEFON.ARE S.R.L.CU MUNCITORI, CASE,SCUTERE,LUX SI ALTE MASINI DE TEREN CARE COSTAU INTRE 70 MII-90 MII EURO.I-TI VENEA A VOMITARE DE TE UITAI LA COLTUL GURII CUM SE ADUNA CEVA ALB.DECI IN ZIUA DE ASTAZI NU MAI ARE ROST SA IROSESTI TIMPUL CU ZECI DE ANI INVATAND SI STUDIIND PRIN AULE SI SALI DE CLASA.PENTRU A AFLA CUM S-A DESCOPERIT VARZA SI RIDICHEA I-TI CUMPERI UN P.C.NIMIC MAI SIMPLU.
Servitutea modernă este o servitute voluntară, consimţită de mulţimea de sclavi care se târăsc pe suprafaţa pământului. Ei îşi cumpară toţi, la fel, mărfurile care îi aservesc tot mai mult. Ei aleargă toţi către o muncă tot mereu mai nebuna, care li se ofera printr-un consimţământ generos dacă sunt suficienţi de cuminţi. Ei înşişi aleg stăpânii pe care îi vor servi. Pentru ca această tragedie amestecată cu absurditate să poată fi pusă în practică, a trebuit mai întâi ca să li se extirpe membrilor acestei clase, orice urmă a conştiinţei legate de exploatarea şi alienarea ei. Iată deci strania modernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din antichitate, de şerbii din evul mediu sau de muncitorii primelor revoluţii industriale, ne aflăm astăzi în faţa unei clase total aservite, dar care nu ştie acest lucru, sau care mai degrabă nu vrea să îl ştie. Prin consecinţă ei nu cunosc revolta care ar trebui să fie singura reacţie legitimă a celui exploatat. Ei acceptă fără crâcnire viaţa jalnică ce le-a fost construită. Renunţarea şi resemnarea sunt sursele nefericirii lor. Iată visul nefericit al sclavilor moderni care nu aspiră, în final, decât să se lase prinşi în hora macabră a sistemului de alienare. Opresiunea se modernizează întinzându-şi pretutindeni formele de mistificare ce permit mascarea condiţiei de sclavi. A arăta lucrurile aşa cum sunt ele în realitate şi nu cum sunt prezentate de către putere, reprezintă subversiunea sub forma ei cea mai autentică. Numai adevărul este revoluţionar. Pe măsura ce îşi construiesc lumea prin efortul muncii lor alienate, decorul acestei lumi devine închisoarea în care vor trebui să trăiască. O lume sordidă, fără gust şi miros, ce poartă în ea mizeria modului de producţie dominant. Acest decor este într-o construcţie fără sfârşit. Nimic nu este stabil aici. Reflecţia permanentă a spaţiului care ne înconjoară îşi găseşte justificarea în amnezia generalizată şi în insecuritatea în care trebuie să trăiască locuitorii săi. Totul trebuie refăcut în aşa fel încât să reflecte cât mai bine imaginea sistemului: lumea devine pe zi ce trece tot mai murdară şi mai zgomotoasă, precum o uzină. Fiecare parcela din aceasta lume aparţine statului sau unui particular. Apartenenţa exclusiva a pământului, acest jaf social, se găseşte materializat în omniprezenţa zidurilor de demarcaţie, a porţilor, gardurilor, barierelor şi frontierelor…Dar spre deosebire de sclavi sau detinuţi, exploataţii timpurilor moderne trebuie să îşi plătească cuşca în care locuiesc.