Sclavi pe plantația mondială

Astăzi mai mult ca oricând, familia este atacată din toate părțile. Ce ne vom face?

A-ți păstra valorile creștine într-o lume în care fiecare valoare este denigrată și înlocuită cu o nonvaloare, nu mai este o opțiune. Sau mai bine zis, nu este suficient. Chiar am fost orbiți de tot, chiar nu vedem că în jurul nostru lucrurile s-au degradat atât de mult încât s-au depășit toate distopiile de până în prezent? Toate studiile normale la cap arată clar că materialismul singur nu poate să ne împlinească, și cu toate astea noi continuăm din inerție sau din prostie să alergăm pe calea cea largă. De ce asistăm ca niște morți la tot dezmățul care se petrece în jurul nostru? De ce trebuie mereu să așteptăm un mare conducător, un mare inițiator care să ne ia de mână și să ne ducă în direcția bună?

Oare nu simte fiecare dintre noi când îi este cu adevărat bine și când nu? Oare nu știi tu frate că te afli pe o cale greșită? Știu, dar mi-e greu să fac pasul. Îmi spui tu. Lucrurile au degenerat atât de mult încât nu mai cred că acest ”eveniment” mai poate fi stopat.

Vezi tu. Aici urmărește vicleanul să ne aducă, în punctul în care cădem cu toții în deznădejde și spunem că nu mai avem scăpare. Trăim doar ca niște plante și știm asta. Suntem martori impasibili ai proprii noastre distrugeri.

Propaganda care se duce este uriașă iar familia este ținta principală.

Cum ne-au distrus?

1. Mai întâi ne-au convins că visul american este cel spre care trebuie să năzuim. Mulți au galopat ca gândul și ca vântul spre tărâmurile mult promise ale fericirii continue, ale libertății depline doar pentru a mânca, a bea, a fuma și a se distra precum actorii preferați din filme și reclame. Cum de nu înțelegem că America este doar o rezervație a cumpărărătorilor?

Când vine vorba de programe de vânzări, de strategii de marketing, americanii pun imediat botul pentru că au fost crescuți, educați să funcționeze după stereotipuri. Puțin câte puțin și țara noastră începe să fie captată în această sferă a stereotipurilor de tip american, a americănismelor.

2. După ce ne-au pustiit, după ce ne-au convins să ne părăsim părinții și țara în căutarea împlinirii idealului de fericire promovat în filme, reviste, cărți, muzică și reclame au început atacul asupra părinților noștri agricultori.

Pe noi cei de la orașe, ne-au convins să credem că numai legumele ”perfecte” sunt bune, cele cocepute în laboratoare sunt bune și nu cele crescute cu dragostea și cu sudoarea frunții părinților noștri. Astfel, în foarte scurt timp agricultura a fost de tot trântită la pământ pentru a face loc inițial supermarketurilor și apoi industriei ”bio”, o industrie de ale cărei roade nu te poți atinge. Am fost făcuți să uităm că înainte vreme totul era bio. Acum, mâncăm toate deșeurile și suntem convinși că o viață sănătoasă costă prea mult sau se întreține cu 50 de grame de semințe importate din cea mai îndepărtată țară sănătoasă.

3. Femeia a primit dreptul de a munci, adică a fost și este constrânsă să muncească cot la cot cu bărbatul, pentru că altfel, într-o lume cu astfel de valori, nu se poate supraviețui. În care oraș al țării se poate trăi bine dintr-un singur salariu (cel al soțului)? Și atunci de spre ce libertate, despre ce „drept” de a munci vorbim aici? Prea des credem că schimbarea sănătoasă presupune numai îmbunătățirea unui singur segment al vieții (fie alimentația, fie educarea copiilor, fie practicarea unei vieți religioase) și nu înțelegem că viața sănătoasă presupune schimbarea tuturor segmentelor vieții.

4. Prin propaganda de cea mai joasă speță ni se vinde faptul că femeile care nu fac copii sunt mai fericite. Oriunde am întoarce ochii ne lovim de fericirea de moment: „Trăiește-ți viața, profită din plin de plăceri, nu-ți asuma nici o responsabilitate. Fă ce vrei, când vrei, cum vrei, cu cine vrei! Nu te gândi la viitor.” Toate acestea le spun cei care, chipurile, militează pentru toleranță, pentru pace, pentru consumul responsabil al resurselor. Este absolut hilar.

5. În numele libertății de exprimare și al toleranței se duce o luptă aprigă împotriva creștinilor și, de fapt, împotriva tuturor oamenilor care au o religie, urmărindu-se distrugerea acestora, a obiceiurilor, a tradițiilor, a identității, pentru că e știut factul că fără repere oamenii se transformă în adevărați supuși, în cei mai buni consumatori, în sclavi pe o plantație mondială.

6. Dacă totuși ne-am încropit o familie, suntem atacați prin copiii noștri. Se urmărește introducerea studiului unor materii distrugătoare de suflet încă de la cele mai mici vârste și scoaterea și denigrarea celor ziditoare de suflet. Vom ajunge să fim sancționați pentru că nu avem un tipar de gândire uniform, pentru că trăim așa cum chiar studiile decente și mai ales experiența arată că e mai bine, mai aproape de adevăr.

7. Dacă nu reușesc să ne omoare pruncii încă din pântece, ne obligă în curând să le distrugem sănătatea sau chiar viața prin vaccinuri mai mult sau mai puțin concepute special în acest sens. Iar dacă ne opunem riscăm să fim decăzuți din drepturile părintești, fiindcă amenzile și închisoarea sunt deja folosite.

8. Dacă supraviețuim și suntem tineri, nu e o problemă pentru ei, pentru că ne trimit să fim carne de tun într-un joc de-a războiul, care ni se vântură prin fața ochilor și care nu este altceva decât un alt prilej de mulgere a resurselor unor țări „inadaptate democrației”. Iar în final, femeilor pe care le-am lăsat acasă singure le este promovată homosexualitatea, ca nu cumva să aibă timp de rugăciune și pomeni…

Subiectul este atât de vast încât foarte multe pagini s-au scris pe marginea lui. Din nefericire, prea puțini dintre noi putem urmări un astfel de fir argumentativ, tocmai pentru că „cineva” s-a ocupat din timp ca noi să nu acordăm importanță unor astfel de subiecte. Sau chiar mai rău, să ne pornim înverșunați împotriva celor care caută să ne arate trista situație, precum s-au pornit odată, iudeii pe Iisus.

Trecând peste toate, cu un lucru aș vrea să rămâneți după citirea acestor rânduri: Tot ceea ce este rău nu se întâmplă pentru că trăim vremurile cele din urmă ci că trăim vremurile cele din urmă fiindcă ne-am oprit din a mai face binele.

Ce soluții avem?

1. Să ne păstrăm credința.

2. Să ne căutăm dreptatea și să ne impunem în sfera noastră de trai regulile tradiționale după care omenirea s-a guvernat mii de ani.

3. Să ținem seama că tovărășiile rele strică obiceiurile bune și să avem în cercul nostru de prieteni oameni de valoare, care trăiesc duhovnicește sau măcar se străduiesc și nu oameni care sunt numai cu distracția și dezinformarea în discursul lor. Este mai ușor să crești patru, cinci copii când ai prieteni care cresc zece, cincisprezece, la fel cum este greu să crești și unul singur când ai prieteni care caută numai distracția.

Să ținem deci minte că totul plecaă de la noi și să nu ne oprim din a face binele și din a ne însoți cu cei care la rândul lor fac binele, caci numai așa vom reuși să lăsăm semnele vemurilor pentru altă dată. Amin.

Sursa: Ion Bosioc