Astfel, presedintele Klaus Iohannis inca asteapta demisia premierului Victor Ponta. Fara a intelege exact de ce, probabil pentru realizarea “guvernului meu”, Iohannis gaseste aceasta tema recurenta nostima sau de actualitate. Mai nostima a fost concluzia presedintelui referitor la colaborarea cu premierul pe care a caracterizat-o ca fiind variabila “in functie de locul unde ne aflam”, mentionand ca “eu am fost tot timpul aici”. De fapt presedintele Iohannis nu a fost tot timpul “aici”, el aflandu-se de cele mai multe ori “acolo”, adica in vacante sau delegatii in strainatate, la dineuri sau dat raportul.
Tema cea ma importanta, cea a gazduirii de imigranti de catre Romania, a fost tratata cu extra-schizofrenie si extra-lipsa de logica. Daca initial se putea problema primirii de refugiati sau imigranti sirieni, ziarele straine au inceput sa vehiculeze cifre scoase din burta, de 6000 de refugiati, pentru a pregati mental romanii. Apoi, pe modelul “nu i-am dat doua de zece, ci zece de cate doua” presedintele a refuzat demn cei 6000 de refugiati teoretici, si a acceptat doar 1785 de refugiati, atat cat ne permit toate centrele de refugiati. Adica dintre “da” si “nu”, Iohannis a ales cu demnitate, ca un adevarat presedinte, “1785”. In universul paralel unde “nu” inseamna “da”, Iohannis a dat dovada de demnitate si a spus “nu”, care in universul nostru echivaleaza cu “decat 1785”.
Partea buna e ca pana si Iohannis si-a dat seama ca in Europa de azi nu e niciun avantaj sa fii in spatiul Schengen.
Sursa: NapocaNews