Au trecut sase luni de cand Cabinetul Boc guverneaza Romania. Guverneaza este un fel de a spune, chiar o minciuna sfruntata in contextul in care realitatea economica, sociala si politica in care se scalda Romania e una alarmanta. Este evident ca pana si cei care se iluzionau ca actuala Coalitie – una cu o larga majoritate in Parlament – este singura in masura sa reduca consecintele crizei, au ramas stupefiati de impotenta guvernarii social-democrato-liberale. La tot pasul se vad “performantele” noii Puteri. Sute de firme inchise in fiecare luna, zeci de mii de noi someri in acelasi interval, sute de mii de cetateni tot mai nemultumiti de directia in care se indreapta Romania, milioane de alegatori care privesc cu dispret si revolta spre urnele de vot… In fata unor realitati economice ingrijoratoare, a cresterii nemultumirilor sociale si a unor perspective care ridica serioase semne de intrebare asupra viitorului apropiat, liderii dau, in continuare, aceleasi mostre penibile de amatorism, aroganta si lupta pentru suprematie politica. Institutiile statului au pierdut pana si ultima bruma de credibilitate, actul de justitie a ajuns unul in care ora exacta o dau coruptia, interesele si sumele care deschid usile prin parchete si instante, sistemul de educatie bulverseaza milioane de elevi, studenti si parinti, in timp ce descentralizarea, mult clamata de guvernele postdecembriste, nu reprezinta altceva decat o perpetuare a haosului si incompetentei din teritoriu. Ce face Coalitia in fata acestei stari de lucruri? Ce fac social-democratii si democrat-liberalii, impreuna sau fiecare in parte, pentru a le arata romanilor ca votul dat nu a fost o noua mare pacaleala? Se intrunesc in sedinte la care subiectul combaterii crizei este trecut la capitolul “si altele”. Tot ceea ce conteaza este anihilarea adversarilor politici, fie ei de la guvernare, sau din Opozitie. Acestia trebuie atacati cat mai dur, cat mai des, indiferent de consecinte. Se fac strategii, se pun la cale diversiuni, se joaca teatru electoral. Este mai bine sa ramanem sau nu la guvernare?, se intreaba pesedistii. Este mai indicat sa ii tinem langa noi la Putere sau sa ii obligam sa paraseasca guvernarea?, reactioneaza mai-marii din Modrogan. O lupta sterila, iresponsabila, in care tintele electorale minore calca in picioare viitorul Romaniei. Aceasta este, din pacate, clasa politica autohtona, una din care nu razbate decat disperarea mentinerii sau accederii la varful Puterii. Practic, devine imposibila identificarea aliatilor sau a adversarilor, cat timp tradarile sunt la ordinea zilei si vin din interior. Se dau pe piata inregistrari ale unor sedinte tinute, teoretic, cu usile puternic ferecate, in care unul sau altul dintre partenerii de la guvernare se acuza extrem de dur. Nimeni din conducerea Coalitiei sau a celor doua partide nu are timp si nici nu incearca sa isi faca timp pentru a se gandi la drama spre care se indreapta Romania.
Revoltele sociale vor face parte din peisaj pana in toamna acestui an, urmand ca acestea sa se exacerbeze tot mai mult pe parcursul anului viitor, plata salariilor si a pensiilor va deveni un lux prea mare pentru un guvern incompetent si corupt, care va incerca sa identifice vinovatii nu si solutiile adecvate. Atunci, dupa principiul “scapa cine poate”, alesii vor intra intr-o disperare care de data aceasta nu va avea nicio legatura cu… lupta pentru Putere. Va fi o disperare oarba, una in care nemultumirile sociale nu vor mai putea fi stopate cu noi promisiuni electorale. Va fi ora scadentei, ora adevarului, ora platii pentru anii de minciuni, ora in care cei responsabili de jaful ultimelor doua decenii vor trebui sa raspunda. Cu toate acestea, desi Romania se indreapta spre o situatie in care falimentul economic va genera o reactie sociala pe masura, decidentii zilei sunt incapabili sa depaseasca faza razboaielor electorale. Actuala clasa politica si-a demonstrat incapacitatea de a gasi solutii pentru prezent si viitor. Schimbarea de care vorbesc chiar liderii este inevitabila. Dar nu aceea in care liberalii iau locul PSD, iar PD-L pe acela al PNL, urmand ca ciclul sa continue la nesfarsit. Atunci schimbarea, reforma clasei politice, vremea adevarului si a curateniei politice vor deveni mai mult decat niste biete cuvinte sau sintagme inghitite de valurile crizei.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu