Săraci vom rămâne! Nu poate fi economie prosperă acolo unde legea se aplică selectiv, iar Justiţia nu funcţionează, după cum nu pot înflori parteneriate şi investiţii acolo unde proliferează înşelăciunea şi hoţia. Starea de precaritate a economiei româneşti se datorează într-un mai înalt grad necinstei generalizate din mediul de afaceri şi sectorul public decât inabilităţilor antreprenoriale sau unei munci deficitare. Aşadar, cine spune că îl interesează doar economia, iar Justiţia este undeva în planul secund, greşeşte grav.
Dacă nu toţi conştientizăm importanţa pe care Justiţia o are în domeniul economic, interferenţa acesteia cu politicul este mai mult decât vizibilă. Dovadă şi bătăliile de la începutul acestei luni purtate în jurul numirii şefilor de parchete. Am sesizat o preocupare majoră a mediului politic pentru nişte instituţii care au funcţionat atât de prost în ultima decadă încât chiar ne întrebăm de ce verdictul nu a mers în direcţia unei primeniri mai consistente a conducerilor cu rezultate proaste.
Mai degrabă case de producţii pentru show-uri media, parchetele au apărat prea puţin interesul public prin acţiuni cu finalizări în instanţe pentru cazuri ale unor fenomene de hoţie, jaf şi corupţie care au proliferat în România ultimilor ani. Premierul Ponta ne asigură că păstrarea întrucâtva a status-quo-ului pentru Procuratură nu ar trebui să dea bătăi de cap unui Executiv care, după ce a deblocat acest impas, poate trece la rezolvarea chestiilor importante ale naţiei. În definitiv, oamenii i-au votat pe politicieni nu ca să pună procurori, ci să dea drumul creşterii economice şi să ajute la crearea de locuri de muncă. Urăm succes Guvernului dacă şeful lui consideră că economia poate fi îndreptată fără oprirea hemoragiei banului public şi relaţiilor nepotrivite din mediul de afaceri.
Europa este iarăşi mulţumită. Laolaltă, Comisia de la Bruxelles şi ambasade ale unor puteri de primă mărime ne felicită că am rezolvat blocajul de la parchete. Ce mai contează că perpetuăm acelaşi sistem lipsit de rezultate! Implicarea suspect de intensă a oficialilor europeni în numirea şefilor de parchete ne face să ne întrebăm dacă miza adevărată nu este de fapt controlarea – prin intermediul serviciilor speciale – a Justiţiei în aşa fel încât să nu fie pedepsite comportamentele nepotrivite sau chiar derapajele infracţionale din zona multinaţionalelor occidentale prezente pe Dâmboviţa.
Străin sau român, atât timp cât ştii că acte penale de gravitate mare rămân aici nepedepsite, vei avea toate stimulentele să procedezi incorect. În realitate, ceea ce ar trebui să facă parchetele publice este să nu instrumenteze cazuri cu totul particulare, care ţin de o infracţionalitate specială, ci să atace acele infracţiuni care se includ în fenomene de masă prin care bugetul României pierde bani, iar pieţele concurenţiale sunt distorsionate. Scopul, în final, nu trebuie să fie purtarea unor personaje în cătuşe prin faţa camerelor TV în producţii media cu bugete mari având în rolul principal procurori şi “mascaţi”, ci izolarea şi reducerea drastică a unor fenomene infracţionale vătămătoare pentru economia naţională.
Plimbare pentru clientela politică… în curtea penitenciarului
Dacă ne uităm la ce se întâmplă, dosarele deschise pentru contractele cu statul ar trebui să fie în cantitatea cea mai mare. Licitaţii trucate, preţuri artificial umflate, conturarea unor reţele care operează în voie, sunt toate un fenomen pe scară largă. Aplicarea unor pedepse aici este esenţială pentru contracararea hoţiei cu bani publici. Parchetele ineficiente au lăsat să apară o mafie a asfaltangiilor, au ajutat la proliferarea firmelor de montat băncuţe pe care nu stă nimeni şi care plantează panseluţe în noiembrie, iar acum lasă loc unor reabilitări termice pe care scrie “corupţie”.
Nimic despre privatizările în pagubă?
Înstrăinarea activelor statului pe nimic şi către persoane sau firme care apoi le administrează prost a fost un alt fenomen care a distrus economia naţională. Ar trebui să vedem dindărătul gratiilor atât oamenii care au intermediat tranzacţiile oneroase, cât şi pe cei care le-au dat plicuri grase sau le-au făcut viramente în conturi din străinătate. Indiferent dacă sunt de la Iaşi, Bucureşti şi Arad, ori de la Paris, Bruxelles, Londra, Viena sau Lisabona! Să vedem astfel de cazuri că ne vor ţine minte bine de tot cei de la Comisia Europeană despre cum se face în România justiţie!
De ce nu am oprit devalizarea companiilor de stat?
Nu sunt cel mai bine remuneraţi şefii companiilor de stat, admitem. Dar dacă tot nu putem să lucrăm decât în timp pentru existenţa unor stimulente pe măsură, măcar aceştia să ştie de frica legii. Gestionarea frauduloasă a companiilor de stat este un fenomen atât de răspândit încât ne întrebăm cum de procurorii nu au reuşit să instrumenteze o droaie de astfel de dosare. Dacă Justiţia insistă în această direcţie, multe hoţii pot fi oprite.
Cui am lăsat marea evaziune?
Impunerea e mare, nu încape îndoială! Guvernul trebuie să aibă în vedere reducerea impozitelor şi a reglementărilor aberante. Pe măsură ce trecem la rezolvarea unui cadru fiscal mai relaxat, ar fi însă bine să venim şi cu cealaltă lamă a foarfecelui, pedepsind marii evazionişti. Sunt unii care nu plătesc nimic; ei nu văduvesc numai bugetul statului de venituri, dar distorsionează puternic piaţa, punând în inferioritate agenţii economici care respectă legea. Să mai prindă procurorii nişte mari evazionişti, că atunci chiar ar fi în folosul public!
Bancherii pot să meargă la fel de bine la închisoare
Criminalitatea financiară e mare în România. Creditul merge preferenţial pentru unii, în timp ce populaţia a fost victima unei creditări prădătoare din partea unui sistem bancar aflat în cartel. Maşinăria de creat inflaţia a operat în voie spoliind populaţia prin efectul scumpirilor. Poate că ar trebui să insistăm să avem în parchete profesionişti pregătiţi cu adevărat în domeniul criminalităţii financiare, şi suficient de curajoşi ca să deschidă dosare chiar şi împotriva unor instituţii de credit operând sub franciză occidentală. Ar fi de mare ajutor economiei naţionale.
Retrocedarea retrocedărilor
Un jaf al activelor româneşti poate mai mare decât cel al privatizărilor a fost derulat în numele “reparaţiilor istorice”. Aşa se face că România a retrocedat şi ce nu datora vreodată către cei care nu ar fi fost niciodată îndreptăţiţi să primească ceva. Cât timp parchetele au dormit, iar instanţele au ajutat, o mafie a retrocedărilor cu rulaje de sute de milioane de euro pe an s-a plămădit lovind într-un stat al cărui efort de rambursare este clar supradimensionat. Parchetele nu numai că trebuie să împiedice acest fenomen atacând noile cazuri, dar ar trebui să ia din urmă şi dosarele de retrocedare derulate în ultimul deceniu. Asta ar duce la recuperări de miliarde de euro pentru contribuabili şi în detrimentul unor grupuri infracţionale specializate în fabricarea de moştenitori.
Autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro
Adauga comentariu