SARLATANII TEHNOCRATI

In Romania exista o singura deosebire intre politicienii de dreapta si politicienii de stanga. Politicienii de stanga deturneaza banul public rostind totodata discursuri despre necesitatea imbunatatirii protectiei sociale, iar politicienii de dreapta deturneaza banul public, rostind discursuri despre virtutile capitalismului si ale liberei initiative. Criza economica a aratat existenta unui alt tip de sarlatani care pana nu demult erau invizibili pentru public: sarlatanii tehnocrati. Spre deosebire de politicienii de dreapta si de stanga, sarlatanul tehnocrat, atunci cand prejudiciaza economia isi justifica actiunile prin rationamente pseudo stiintifice.

Penuria de specialisti cu adevarat competenti permite sarlatanilor economici, “tehnocratilor de Bucuresti”, sa-i amageasca fara nicio problema pe politicienii aflati la conducerea tarii. Partidele politice din Romania au o mare meteahna. Toate partidele sunt lipsite de creier. Creierul unui partid politic este un grup de oameni, sau un ONG de tipul “think tank” din care fac parte specialisti care impartasesc viziunea politica a partidului afiliat. Acesti experti nu urmaresc scopul de a obtine o functie in guvern sau o sinecura la vreo agentie de stat si nu privesc participarea la viata politica drept un mod de a-si imbunatati starea materiala din contul contribuabililor. Think tank-ul trebuie sa aiba o relatie de simbioza cu partidul afiliat. Expertii din think tank furnizeaza liderilor partidului idei, analize, programe si evaluari obiective ale performantelor politicilor propuse de partid, iar partidul sprijina think tank-ul din punct de vedere financiar. In Romania, nu exista think tank-uri afiliate partidelor, nici macar intr-o forma incipienta si neformala. Intr-un fel, partidele politice din Romania seamana cu niste animale al caror corp este format exclusiv din brate care se intind sa fure din banul public si o gura sub forma de portofel. Creierul acestor specii de animale lipseste cu desavarsire.

Asa-zisii “tehnocrati”, in frunte cu Mugur Isarescu au adus si continua sa aduca prejudicii economiei tarii. In perioada 2004-2007, prejudiciile au fost substantiale, dar nu puteau fi observate decat de specialisti, pentru ca exista o conjunctura deosebit de prielnica pentru economie, care permitea tehnocratilor sa scape basma curata in ciuda unor erori evidente comise de acestia.

Una dintre cele mai cunoscute greseli de logica este “cum hoc ergo propter hoc”. Aceasta eroare o comit comentatorii si analistii atunci cand spun ca cresterea economiei din perioada guvernului Tariceanu se datoreaza politicii guvernului sau ca cresterea cursului Leului din 2007-2008 se datoreaza politicii chibzuite a lui Isarescu. Clasa politica si tehnocratii acesteia au beneficiat din plin de conjunctura globala ce le era favorabila. Acum, cand conjunctura s-a schimbat, se poate observa nivelul real de expertiza pe care il au tehnocratii de la BNR si Ministerul de Finante.

In ciuda rezultatelor absolut execrabile ale masurilor BNR si ale Ministerului de Finante, se mai gasesc unii acoliti ai guvernatorului BNR care considera ca o scadere economica exprimata in doua cifre, adica cel putin 10%, este o prezicere “evident exagerata”. In mod normal, Isarescu trebuia demis atunci cand nu a fost capabil sa inteleaga in octombrie 2008 ca Romania nu este protejata de criza mondiala. In cazul extrem, Isarescu trebuia demis atunci cand era ferm convins despre posibilitatea unei cresteri economice in 2009. Nu exista nicio explicatie rationala pentru prezenta acestui personaj la conducerea BNR.

Analizand discursurile si articolele gastii de tehnocrati de la BNR, ti se face parul maciuca. Periodic ne este stimulata senzatia ca acesti “economisti” au inventat si se ghideaza dupa o noua teorie, pe care o putem eticheta drept “subiectivism economic”. Acestor domni li se pare ca daca toti jurnalistii ar spune ca criza nu exista si ca vom avea crestere economica, atunci criza va disparea intr-un mod magic. Psihologia conteaza foarte mult in cadrul unei economii, insa psihologia nu poate substitui factorii obiectivi de dezvoltare a unei economii. Tehnocratii de la BNR se ascund dupa deget, in fata unei realitati implacabile pe care nu doresc sa o recunoasca.

Dialogand cu astfel de personaje, atat fata in fata, cat si in paginile ziarului nostru, regretam ca acesti optimisti care infiereaza cu “manie proletara” pesimistii si raspandacii isterici (adica noi) nu sufera deloc atunci cand prognozele lor nu se indeplinesc. In economia reala, de exemplu intr-o banca, o decizie proasta luata de conducerea bancii duce la pierderi salariale sau la pierderi de job-uri. La BNR, zeci si sute de decizii proaste, de comentarii stupide, de prognoze vadit nerealiste nu afecteaza cu nimic bunastarea materiala si perspectiva de a ramane in functie a lui Isarescu si a colaboratorilor sai. Pacat! Pana cand institutiile statului nu vor invata sa-i sanctioneze pe cei care iau decizii eronate si emit prognoze propagandiste, vom ramane cu acelasi grup de “tehnocrati” iresponsabili care se pricep mai mult la manipularea opiniei publice decat la economie.

Va fi interesant de vazut daca si in urma intrarii Romaniei in incapacitate de plata, la conducerea BNR vor ramane tot aceiasi “agenti, adica analisti” si tehnocratii din echipa lui Isarescu. Va fi interesant de auzit atunci explicatiile pe care le vor prezenta consilierii guvernatorului BNR pentru dezastrul cu care se va confrunta economia. Cel mai probabil, ei vor da vina pe lipsa de optimism si pe activitatea nociva a “raspandacilor” si a “pesimistilor isterici”.

Oare cand vom avea si noi niste tehnocrati responsabili la conducerea tarii?

sursa: cronicaromana.ro