Putem fi fericiți! Și plini de încredere…Suntem o nație unică pe această planetă! Păcat că suntem în coada ei…Însă, nu noi suntem de vină! Străinii,”mânca-le-ar inimii câinii”! Sau mogulii, poate Ceaușescu, cu siguranță americanii, și mai concret…Adam și Eva!
Oare ce anume face ca această unicitate a noastră să fie inegalabilă? Este cumva unspecific național, moștenit istoric pe care l-am ridicat la rang de virtute și care ne-au adus în această stare ”deplorabilă”? Să-i lăsăm pe străini să se ocupe de ei înșiși și să cercetăm puțin mai spre interior! Poate descoperim și noi sursa de otravă pe care o înghițim de…secole!
Românii așteaptă de la orice lider să le dea ceva și să-i scape de altceva. Cam la atât se reduce marea lui misiune!Istoria pe care am aplaudat-o decenii în șir confirmămentalitatea negativă pe care o avem cu privire la rostul conducătorului!
Ștefan cel Mare”ne-a scăpat” de turci; Tudor Vladimirescu ”ne-a scăpat” de greci, iar Cuza de boieri. Generația de la 1848 ”ne-a scăpat” de caftan și alte orientalisme. Carol al II-lea ”ne-a scăpat” de parlament și de partidele mizere; Antonescu ”ne-a scăpat” de camarila regalistă; legiunea a vrut să ”ne scape” de evrei, comuniștii ”ne-a scăpat” de exploatarea capitalistă; iar exploatarea capitalistă ”ne-a scăpat” de egalitatea comunistă (pentru a fi echitabil!); biserica ne-a scăpat de eretici; Ceaușescu ”ne-a scăpat” de ruși și de datorii; dreapta ”ne-a scăpat” de stânga lui Iliescu, iar Băsescu ”ne-a scăpat” de neo-comuniști și de corupție (așa zice el!). La care se adaugă, bineînțeles, și mogulii! Iar acum așteptăm disperați pe cineva care să ne scape de Băsescu. Însă apoi cine ne va scăpa de salvator? Ca să rămânem pe firul tradiției istorice…
Cum să supraviețuiască o țară în care nu circulă idei și convingeri, ci doar persoane ”mesianice”? Salvându-ne de unii ca să ajungem apoi exasperați că nu scăpăm de salvator! Politicienii nu schimbă idei, ci doar mănuși! Iar momentele acestea istorice au ajuns să fie sugerate ca etalon și ne felicităm pentru înaintașii noștri! Care făceau același lucru… Demonstrându-ne cât de rare au fost momentele de normalitate!
Cu o cultură politică organizată după regulile adversității, este firesc ca învingători să fie doar cei al căror interes pentru viața societății să fie pur sportiv. Cine lovește mai intens și pozează mai bine în ”Salvatore della patria”! Fotogenic, dar indiferent față de valori și principii. Asemenea întregii societăți. Fiindcă ce se aseamănă se și adună!
Poate că avea dreptate Emil Cioran care își expunea drama interioară întrebând retoric într-o scrisoare personală din 1933:”Dar cu ce am greșit eu de trebuie să spăl rușinea unui popor ce nu are istorie?”
Istorie am crezut că avem. De ”salvatori” nu am dus lipsă! Însă, cine ne salvează de noi înșine? Ar fi una din întrebările cruciale. Poate chiar singura…
autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu