E ceva atat de putred aici incat nici nu stii ce ne-ar mai putea vindeca. In Romania anormalul a devenit de mult normal, iar aproape tot ce noi consideram a fi obisnuit este, pentru orice alta tara civilizata si prospera, considerat a fi bolnav, pervers sau pur si simplu defect.
Desi am plecat in ’90 cu un urias capital de incredere si speranta, in cei 21 de ani scursi de la Revolutie nu am facut decat sa ne afundam de la an la an in malul disperarii si al mizeriei.
Cateva defecte pe care le-am intretinut si chiar le-am accentuat in timp, coruptia generalizata, minciunile si neputinta politicienilor au condus la dezastrul pe care il experimentam astazi. Pe langa toate acestea, exista parca o fatalitate pe care o imbratiseaza toata lumea care alege sa ramana in tara. Ea este exprimata cel mai bine prin cateva paradoxuri nationale.
Suntem tara cea mai corupta, dar fara niciun corupt condamnat definitiv. Tara fara drumuri, dar cu bolizi de lux. Suntem mandri locuitori ai tarii unde jumatate din populatie traieste inca in mediul rural si isi face nevoile in fundul curtii. Mintiti si mintind, furati si spaguind pentru a supravietui unui sistem bolnav, ne-am trezit cu totii ca pacatele noastre se intorc impotriva noastra, iar bolile noastre au ajuns aproape sa ne ucida. Sufocati de propria hotie si pradati de propriile furaciuni, ne-am trezit ca am vrea sa-i punem capat, dar nu stim cum. Asa ajungem in prezent.
“Practic, doar pe termen foarte lung se mai poate realiza ceva in Bucuresti. Daca vreti sa va spun direct: numai prin implozii sau, Doamne fereste!, printr-un cutremur devastator. Doar atunci Bucurestiul va putea fi reconstruit”. Afirmatia ii apartine primarului Sectorului 6 al Capitalei, pedelistul Cristian Poteras. Culmea, desi pana acum vocea primarului nu s-a auzit mai deloc, odata cu trimiterea sa in judecata de catre DNA, pentru abuz in serviciu si un prejudiciu adus statului de 58 de milioane de euro, Poteras a inceput sa emita teorii despre modalitatea de izbavire a Bucurestiului.
S-ar putea ca viziunea apocaliptica intuita de primarul trimis in judecata sa fie singura valabila si pentru tara in intregul ei. Poate ca perspectiva unei eventuale condamnari i-a luminat mintea primarului democrat-liberalului si l-a facut sa vada limpede si sa se exprime sincer. De asemenea, arestarea celui mai recent lot de inspectori fiscali si avocati, din cazul Celestine, unde spaga data catre ANAF se ridica la aproape 2 milioane de euro, declaratiile contradictorii, dar relevante, din cadrul audierilor exprima tot mai limpede adevarata dimensiune a cangrenei societatii romanesti.
Valul de arestari care s-a pornit in vami si nu numai este doar primul pas pe care politicienii trebuiau sa il impuna, prin vointa politica, inca de acum 10 ani. Au crezut ca pot scapa, insa Europa i-a fortat si i-a obligat sa faca macar zgomot. Mult zgomot. Din nefericire, daca ar fi sa ne potrivim traditiei noastre, tot ceea ce vedem astazi se va stinge intr-un urias nimic. Din loturile de zeci de arestati din vamile tarii nu vor mai ramane decat ultimii fraieri. Condamnati definitiv vor fi, probabil, doi – trei, cei mai prosti dintre cei mai prosti.
Dimensiunea adevarata a spagii colectate de arestatii de azi – zeci si sute de milioane de euro – va ramane un mit. Nimeni dintre cei care au facut-o posibila, politicieni si sefi din administratie, nu va plati. Blejnar este exemplul cel mai bun. Desi toate declaratiile il vizeaza, niciun reprezentant PD-L nu a iesit sa se dezica de seful ANAF. Ceea ce trezeste cel putin un semn de intrebare.
Cu un presedinte care, dupa sase ani de mandat in fruntea tarii si vreo alti opt ani in fruntea ministerului de Transporturi, descopera abia in urma cu cateva luni fenomenul coruptiei din vami, nu ar trebui sa mai mire pe nimeni ca am ajuns pe culmile disperarii. Da, procesul de vindecare dupa o astfel de boala, atat de generalizata si de adanc patrunsa in trup, are nevoie de sustinere si vointa, atat politica, dar mai ales din partea societatii.
Piesele au inceput sa se prabuseasca intr-un efect de domino. Depinde acum forta si vointa celor care detin puterea sa insiste asupra fenomenului, daca doresc cu adevarat curatirea lui. Altfel, peste cateva luni, vom constata ca suntem aceeasi tara corupta fara niciun vinovat judecat si condamnat.
autor: Iulian leca
sursa: ziare.com
Bag sama ca Poteras este un mic Nero, si tu daca ii dai dreptate esti la fel.
Decat pe Nero, care a dat foc Romei si apoi i-a aratat cu degetul pe crestin, ca ei sunt vinovati, eu l-as prefera totusi pe Tepes al nostru, atunci poate sa-ti ramana punga cu bani in mijlocul drumului ca nu ti-o fura nimeni.