Atacul Federaţiei Ruse împotriva Isis a umilit „Stars and Stripes”
În 2013, lângă Poarta Brandemburg din Pariser Platz, Obama, „preşedintele lumii slobode” declara emfatic că vrea, ca la expirarea celui de-al doilea mandat al său ca şef la Casa Albă, să lase o lume fără arme nucleare. Mai realist, în 2015 ar putea declara că mapamondul este angajat într-o cursă a înarmărilor – inclusiv a armamentului nuclear – comparabilă cu cel mai dificil moment din perioada tensionată a Războiului Rece. Dacă, pe drept cuvânt Războiului Rece i-a fost atribuită şi denumirea de Al Treilea Război Mondial, putem afirma fără rezerve că omenirea trăieşte astăzi într-un conflict ciudat şi total diferit de cele precedente: Al Patrulea Război Mondial. Oricare dintre atributele acestuia sunt potrivite: asimetric, atipic, nonconvenţional, hibrid… l-aş mai numi şi război mafiot. De ce? Pentru că raportat în timp şi dimensiune, ceea ce se întâmplă acum, seamănă cu lupta pentru supremaţie a clanurilor mafiote, cu formele ei: Mafia veche, tradiţională, Cosa Nostra, Comora, Ndragheta faţă în faţă cu globalizarea agresivă şi organizaţiile subordonate dintre care B’nai B’rith şi Masoneria nu lipsesc. Deasupra tuturor tronează „bilderbergii”, sforarii superpotentaţi ai Terrei, care îşi revendică titlul de „Capo di tutti capi del mondo”, un fel de dumnezei ai planetei. Conştient că voi fi catalogat incorect şi tendenţios „pro Putin”, susţin că în acest război revolut ruşii le-au administrat americanilor nişte ghionturi zdravene: anexarea Crimeii la Federaţia Rusă şi atacul împotriva Isis. Ambele au pus în situaţie jenantă şi au umilit „Stars and Stripes”. Temutele forţe speciale ruseşti Spetsnaz au ajuns în Siria.
Inaltă trădare! Armata României în stare de război nedeclarat!
O dovadă supremă a faptului că la pupitrele de comandă ale României se află oameni nepotriviţi este revoltătoarea şi condamnabila atitudinea de sfidare a Naţiunii de către Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul României, care, în obedienţa faţă de Înaltele Porţi de la Washington şi Bruxelles şi în detrimentul intereselor şi siguranţei naţionale au omis să anunţe cetăţenii Ţării că România se află în război nedeclarat în Siria. Gestul poate fi numit şi Înaltă Trădare. Este inacceptabil şi inadmisibil ca poporul român să afle de la alţii că Armata Română participă la un război care nu este al său. „Ambasadorul S.U.A. la N.A.T.O. afirmă că România joacă un rol multiplu în criza din Siria. Douglas Lute a precizat că țara noastră este implicată militar în coaliția internațională de luptă împotriva Statului Islamic“[1].
Ce mai „sărbătorim” la 25 octombrie?
Conform instauratei „tradiţii” decembriste, în România, reformele se fac cu susul în jos, mai bine spus, pe dos. Dacă întreaga lume se pregăteşte de război, saltimbancii din fruntea Ţării au decimat Armata României, supranumită cândva şi „Marea mută”, iar ce-a mai rămas din cea de altădată a fost trecută sub comandă străină. Prost echipată şi prost condusă, Armata României a ajuns o umbră, un fel de poveste despre care nici copiii nu mai spun ca pe vremuri: „uite mamă, trec soldaţii!”. Clasificarea forţei militare a unei naţiuni are ca repere trupele bine instruite, resursele naturale şi materiale pe care se poate baza în eventualitatea izbucnirii unui conflict şi infrastructura necesară unei mobilizări rapide. Dacă la nivelul anului fatal, 1989, puterea militară a României impunea respect, în 2015 se situează pe locul al 56-lea din 126, cu cinci poziţii mai jos decât cu un an în urmă. „Crescând negativ” în acest ritm, în curând Armata României va ajunge la nivelul celei din Mozambic sau chiar lângă armata Somaliei (ultimul loc în clasament). Oare ce mai „sărbătorim” la 25 octombrie? Original mod de a ne apăra Armata şi Ţara!
„Logoreea” tăcută
Gargara fără formă şi fără fond emisă la O.N.U. despre „cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă şi 169 de scopuri […] ale Agendei noastre […] efortul pe care îl vom face în următorii 15 ani va demonstra că noi, toate statele membre ONU, ne-am angajat ferm să împlinim ambiţioasa şi nobila aspiraţie de a elibera oamenii de flagelul sărăciei”. Discursul majestăţii sale, Mutu Klaus i-a lăsat cu gura deschisă pe participanţi. Nu de admiraţie, ci din pricina somnului. O nouă dovadă a ipocriziei Occidentului şi a nedreptăţirii românilor este faptul că aceleaşi porţi pe care ipocritul Occidentle-a deschis larg pentru migranţi, le-a închis ferm, încă o dată, pentru români. „Franţa, Germania, Olanda şi Finlanda au fost statele care s-au opus introducerii pe agenda Consiliului J.A.I. din 8-9 octombrie a aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, francezii fiind cei mai vehemenţi. […]pe agenda reuniunii se află doar probleme referitoare la criza refugiaţilor şi controlul la frontiere”[2]. De, Franţa – „sora mai mare a României”?! Mocirloasă democraţie!
Peste cuibul de cuci de la Cotroceni, secondat fidel de slugărnicia infantilă a (ne)diplomaţiei contemporane a statului român, tronează obişnuita navetă şi tăcerea mutului.
————————————————–
[1]http://www.activenews.ro/externe/Americanii-ne-spun-ce-NU-ne-au-spus-autoritatile.-Ambasadorul-SUA-la-NATO-Romania-participa-cu-mijloace-militare-la-lupta-anti-ISIS-din-Siria-125447
[2]http://adevarul.ro/news/politica/surse-franta-s-a-opus-vehement-introducerii-agenda-jai-aderarii-romaniei-schengen-1_5613dd8ef5eaafab2c5e1455/index.html
Autor: Ion Măldărescu
Sursa: Art-Emis
Adauga comentariu