În decursul câtorva zile, în mai multe orașe ale țării mii de români au arătat, simplu și eficient, că s-au săturat (…)
Mișcarea câștigă amploare, legea sănătății fiind picătura care a umplut un pahar deja prea plin. Continuând să aplice legile coloniale decretate de FMI și Bruxelles, se pare că românii au conștientizat (bineînțeles, cu întârziere) că ordinele date de elitele financiare au demolat total mediocra protecție socială și medicală creată de regimul comunist. Prea multă vreme și-au ascultat românii elitele compradore, gata oricând, pentru un blid de linte, să îndeplinească orice dorință a stăpânului. Ori, dorințele stăpânilor occidentali, după 1989, fie că e vorba despre răscumpărarea întreprinderilor rentabile și concedierea salariaților acestora, de distrugerea întreprinderilor concurente incomode sau de reducerile drastice ale cheltuielilor sociale ce revin statului, responsabil de protecția cetățenilor care îi acordă puterea, în particular cea a legitimei violențe (în cazul unui război, spre exemplu), aceste dorințe ale stăpânilor se rezumă deci la o singură propoziție: take the money and run. E adevărat că acești stăpâni sunt ajutați de un grup compus atât din capitaliștii locali compradori legați de mafia locală ori străină, din angajați români ai companiilor multinaționale gata la toate josniciile pentru un salariu local consistent, cât și de un grup de intelectuali pretins străluciți, care nu încetează să justifice această politică a scoaterii în totalitate a țării la mezat.
Toți acești autorizați să ia cuvântul, de la jurnalistul stipendiat la proprietarul unui club de fotbal, sau la emigrantul bolșevic devenit profesor în Statele Unite și mare țârcovnic ce-i ține isonul președintelui, toți acești băieți deștepți ce ocupă cu vorbăria lor mediile audio-vizuale (am tendința de a scrie mediile odios-vizuale), nu reușesc să înțeleagă că populația, în marea sa diversitate, s-a coagulat spontan într-un singur Spirit (într-o reînnoire a hegelianismului popular) recreînd un fel de colectivitate fuzională în fața amenințării de a nu mai avea, fără o avere, un minim de acoperire medicală. Bineînțeles, aceste ”difuzoare” vorbesc în locul populației, se transformă în intermediari pe care presa aservită îi numește opinie publică, în fapt opinia puterii disimulată sub epitetul publică…
După atatia ani in care puterea aplicat toate cerințele FMI-ului și ale marelui capital străin țara pe care o credeam căzută într-o astenie profundă se trezește! (criticatac.ro)
”Trebuia sa mergem pe calea plangerii de pacate, a suferintei, noi am ales calea cea mai usoara, calea care duce la victorie, ipotetica desigur, dar o victorie la capatul careia nu gasim cel mai important lucru al existentei noastre: PE HRISTOS!”
Trebuia sa dam lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu si anume ASCULTAREA.
Trebuia sa mergem pana la capat, trebuia sa urcam Golgota si nu sa facem drum intors.
Trebuia sa fim la fel ca Isac care l-a intrebat pe tatal sau: Tata, iata focul, iata lemnele dar unde este mielul pentru arderea de tot? Isac stia ca el insusi era jertfa si cu toate acestea a continuat drumul Golgotei in speranta ca Dumnezeu le va scoate in drum jerfa rascumpararii.
Trebie inventat un partid care sa promita recuperarea si reconstructructia profunda a romanie IN SLUJBA ROMANILOR SI NUMAI A LOR !sI MAI TREBUIE PROMIS CEVA :ca cei care vor veni la putere vor PEDEPSI EXEMPLAR PE TOTI CEI CARE PRIN FURT,MINCIUNA CORUPTIE SI TRADARE AU DISTRUS ROMANIA IN ULTIMI 20 DE ANI …SI CA POPORULUI ROMAN I SE VA FACE RETITUTION IN INTEGRUM A CEEA CE II APARTINE PRIN MUNCA LUI !Altfel orice demers politic este inutil si ipocrit !
bineinteles ca acesti “specialisti”
in toate domeniile care isi dau mereu cu parerea si zic ei ca sunt formatori de opinie sunt pusi pentru prima data in fata unui fenomen nou si anume prezenta unei forme colective de manifestare asa zis neorganizate dar care are directii destul de clare in ceia ce priveste cerintele vizavi de spectrul politic.
Aceasta miscare fara conducere care se manifesta destul de divers si se coaguleaza prin intermediul retelelor de socializare este primul episod dinseria ce va urma si care va fi provocarea suprema a “democratiei” caracterizata prin succesiunea la putere a unor partide total compromise sau doar cu tendinte destul de clare ca o vor lua pe aceiasi carare.
E prima aparitie a unei forme noi de “organizare” sociala ce are caracteristici anarhice si timpul ne va spune ca acestea au potential mult superior celor bazate pe ierarhie si supunere fata de legi impuse .
Domnii formatori de opinie vor avea surpriza de a constata ca receptivitatea fata de trancaneala lor neincetata se va diminua si opinia publica nu va fi o himera ce salasluieste prin studiouri ci o forta ce va veni din miile sau milioanele de opinii ce converg ocazional catre teluri comune.
ULTIMA SOLUTIE ESTE PARTIDUL MISCAREA SOCIALISTA SI NATIONALIZAREA