România modificată genetic?!

În ultimii ani, organismele modificate genetic (OMG) au intrat tot mai mult în dizgrația consumatorilor din Europa și din Statele Unite, deși rezultatele studiilor științifice care arată pericolele OMG-urilor sunt considerate inconcludente. În România, primul stat european care a cultivat plante modificate genetic, lucrurile par să stea la fel. Un sondaj național din 2010 arăta ca 74% dintre consumatori nu doresc să consume OMG-uri.Totodată, suprafețele cu porumb MON810, singura plantă MG aprobată spre cultivare în România, sunt în continuă descreștere la nivelul țării, pentru că nu (mai) sunt considerate rentabile. Cu toate acestea, Parlamentul și Guvernul susțin în continuare OMG-urile, la fel și fermierii din zonele cu potențial de valorificare. Am stat de vorbă cu unii din ei pentru a afla de ce văd în plantele modificate genetic șansa agricolă pentru România.

„E vorba de biotehnologii pe care Europa nu vrea să le însușească și să lase liberi beneficiarii, care sunt cultivatorii și consumatorii. Pune bariere la nou. Un fel de Evul Mediu, de inchiziție, închistare”, ne spunea în august 2013 Grigore Mocanu, director tehnic la Insula Mare a Brăilei (I.M.B.), exploatație agricolă care a cultivat în anii trecuți soia și porumb modificate genetic. Toată lumea, în afară de Uniunea Europeană, continua el, cultivă neîngrădit OMG-uri, care în ultimă instanță vor fi cele care trebuie să asigure hrana populației globale, aflată într-un ritm continuu de creștere. „Vom ajunge în foamete și atunci n-o să știm cum să umblăm după metode și soluții care să rezolve hrana oamenilor.”

În ciuda atitudinii negative, toamna trecută, Comisia Europeană a început procedura de autorizare a unui nou tip de porumb MG: porumbul 1507 al companiei Pioneer, care a primit mai multe avize pozitive de la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară. Consiliul European a propus autorizarea plantei, însă la jumătatea lunii trecute, Parlamentul European a cerut retragerea autorizației pe motiv că polenul rezistent la insecte produs de porumbul 1507 ar putea afecta moliile și fluturii. Totodată, eurodeputații au cerut Comisiei Europene să nu propună sau să reînnoiască autorizațiile pentru niciun fel de organism modificat genetic înainte de îmbunătățirea metodelor de evaluare a riscurilor. Mâine, 11 februarie, urmează votul în Consiliul European. Porumbul 1507 Pioneer-Dupont produce o toxină pesticidă numită Bt și este capabilă să reziste la pulverizări repetate cu erbicide ce conțin substanțele toxice glifosat și glufosinat de amoniu.

Statele membre UE pot interzice totuși cultivarea noii plante pe teritoriul propriu, ceea ce s-a întâmplat în cazul porumbului MON810 produs de compania Monsanto, singurul porumb modificat genetic autorizat pentru cultivare în Uniunea Europeană. Opt țări – Franța, Germania, Luxemburg, Austria, Ungaria, Grecia, Bulgaria și Polonia – l-au interzis după ce Comisia Europeană l-a autorizat pentru cultivare. Nu și România, care nu doar a permis cultivarea porumbului, ci a și aprobat-o prin lege în arii protejate. Miniștrii Agriculturii s-au arătat, până acum, interesați de cultivarea organismelor modificate genetic, deci șansele ca un al doilea tip de porumb MG să intre pe ogoarele patriei ar fi mari. Actualul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, a atras furia activiștilor după ce, în 2010, a patronat conferința anuală AgriBusiness, un eveniment de lobby sponsorizat de companiile Monsanto și Pioneer. Fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, a fost contestat la rândul său de societatea civilă din cauza legăturilor sale contractuale cu Monsanto, iar un alt fost ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, are în CV o îndelungată carieră în cadrul companiei Monsanto.

În ciuda unui lobby intens și a interesului autorităților, porumbul MON810 nu are însă succes în România. Registrele Agenției Nationale pentru Protecția Mediului privind introducerea în mediu a organismelor modificate genetic, realizate pe baza datelor de la Ministerul Agriculturii, și un raport al centrului de informare InfOMG arată că interesul pentru MON810 este în descreștere din 2007 încoace. Dacă în 2007 au fost cultivate 332 de hectare, anul care a urmat a adus cel mai mare boom: 6.130. Apoi a urmat declinul: 3.200 de hectare în 2009, puțin peste 800 în 2010, aproape 600 în 2011 și puțin peste 200 în 2012. Anul trecut a avut loc o creștere – 835 de hectare cu MON810 -, dar au fost înregistrați doar doi cultivatori, față de 12 în 2012, 16 în 2011, 21 în 2010, 51 în 2009 și 58 în 2008.

Pe lângă reticența consumatorilor, ecologiștii și fermierii susțin că dăunătorul pe care îl combate porumbul MON810, viermele sfredelitor, se găsește în puține locuri din România, așa că planta nu-și prea are rostul. Agricultorii din județul Brăila sunt printre cei care au renunțat în număr mare la cultivarea porumbului modificat genetic MON810, care nu și-a dovedit eficiența. În Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă agricolă din Europa, au fost cultivate suprafețe mici, pentru testare, cu porumb MG în anii trecuți, dar s-a renunțat la această cultură, fiind deplânsă soia MG. Agricultorii din județ nu-și iau însă gândul de la plantele modificate genetic. Ei așteaptă aprobarea tipurilor de porumb rezistente la glifosat.

Interzicerea soiei modificate genetic, “o mare greșeală politică”

Cum te apropii de Brăila, cum apar tot mai des bannere și pancarte ale Monsanto și Pioneer care parcă îți urează bun venit într-unul dintre cele mai agricole județe ale României. La capătul satului Viziru, după tiruri și silozuri de porumb, se află biroul vicepreședintelui Asociației Agricultorilor din Brăila, Marcel Cucu, agricultor de 40 de ani. Bărbatul a lucrat 11 ani la Insula Mare a Brăilei și alți nouă la stațiunea de cercetări agricole de la Fundeni, după care a preluat firma pe care o administrează și acum, din 1992. Cu tot cu pământul proprietate personală și cel luat în arendă, ferma sa de la Viziru are 250 de hectare. Agricultorul stă departe de nerentabilul MON810, având doar culturi agricole convenționale.

Marcel Cucu a cultivat însă soia modificată genetic în fiecare an, cât a fost posibil, de prin 2003-2004, până în 2007, când România a intrat în UE. Soia modificată genetic, prima cultură comercială de acest tip din România, a pătruns în țară în 1998, aflăm de-aici. În perioada 1998-2007, România a avut cele mai mari culturi de plante modificate genetic din Europa. Conform condiţiilor de aderare la UE, în 2007, soia MG a fost interzisă oficial pentru cultivare în țara noastră. Fermierii din Brăila o deplâng însă și acum. „Soia modificată genetic nu înseamnă un balaur”, ne spunea Marcel Cucu vara trecută, în biroul său de la fermă. „La ora actuală, în lume, se cultivă aproape 200 de milioane de hectare de organisme modificate genetic, în mare parte soia, pentru că este o cultură furnizoare de proteină vegetală pentru animale. Interzicerea cultivării soiei modificate genetic s-a produs în 2007, odată cu accesul în UE, și a fost, după părerea mea, o mare greșeală.” Potrivit fermierului brăilean, la acea vreme, România era în plină extindere a suprafeței de soia, cultură care nu este posibilă oriunde. Noi aveam “norocul” ca România să îndeplinească toate condițiile de cultivare.

Deși soia modificată genetic a fost interzisă, nu înseamnă că nu o mai mâncăm. Toată Europa folosește soia pentru hrana animalelor. Aceasta ar fi modificată genetic în  proporție de 95%, iar carnea necuvântătoarelor care o consumă ajunge în galantarele supermarketurilor. „Eu nu înțeleg de ce conducerea Europei, dacă este convinsă sau s-a lăsat convinsă că e periculos să lași omenirea să consume produse agricole din plante modificate genetic, consumă totuși produse din plante modificate genetic”, ne-a spus Grigore Mocanu, directorul tehnic al I.M.B. În prezent, Uniunea Europeană permite importul produselor pe bază de organisme modificate genetic, dar nu și cultivarea.

Soia MG, susținea el, asigură o dezvoltare mai luxuriantă a culturii și, respectiv, o producție mai mare decât cea clasică; nu e nevoie decât de o singură erbicidare cu un singur produs în cazul primei, spre deosebire de cealaltă, care ar trebui stropită de mai multe ori cu mai multe produse și care, potrivit directorului tehnic, nici nu scapă 100% de buruieni. De altfel, acesta ar fi scenariul în care s-ar înscrie în general plantele modificate genetic. „Cantitatea de proteine pe care o asigurăm la plantele modificate genetic este mult mai mare decât la celelalte și cu cheltuieli mult mai reduse, iar la culturile clasice există un grad de toxicitate mult mai mare în bob, pentru că băgăm aceste erbicide.” Erbicide care ar costa cu 40-50% mai mult la un hectar de soia clasică, față de unul cu soia MG. „[La planta modificată genetic], producția este cu 50-60% mai mare pentru că nu este concurată de buruieni.” Marcel Cucu susținea că porumbul modificat genetic are o producție cu 15% mai mare decât cel convențional și nici efecte negative asupra solului nu are.

Grigore Mocanu a întărit: „România, dacă i se dă voie [să cultive din nou soia modificată genetic], în doi-trei ani de zile se redresează economic.” Directorul tehnic ne-a mai spus că dacă s-ar da din nou liber la soia MG, I.M.B. ar cultiva chiar și jumătate din suprafața totală de 56.000 de hectare cu acest produs.

Potrivit lui Marcel Cucu, interdicția din 2007 a eliminat posibilitatea de prelucrare a milioane de tone de soia, ceea ce ar fi însemnat capacități de producție, locuri de muncă și un preț mai bun față de cel de acum. „Prețul la soia a crescut de trei ori. Toată chestia asta o suportăm din cauza unor decizii politice iresponsabile. În toată lumea, în afara Europei, se cultivă [soia modificată genetic] și vreau să vă spun că în Brazilia se defrișează suprafețe imense pentru a cultiva soia și a exporta în Europa”, ne-a spus agricultorul brăilean, care consideră că România a ratat o oportunitate foarte mare. Dacă soia MG nu se interzicea, România putea fi acum prima din Europa. „Noi puteam asigura necesarul țării și exporta un procent în Europa.” Grigore Mocanu a întărit: „România, dacă i se dă voie [să cultive din nou soia modificată genetic], în doi-trei ani de zile se redresează economic.”

De douăzeci de ani, în agricultură, din punct de vedere al creșterii nivelului tehnologic, România a rămas la același nivel ca în anul 1990, după un calcul pe care l-a făcut chiar el, spune Marcel Cucu. „Creșterea productivității în cei douăzeci și ceva de ani este de 10%. Ca să ajungem la productivitatea medie din Europa, ne trebuie o creștere de cel puțin 100%. Adică noi mergem pe o producție medie de 2.500-3.000 de kilograme la hectarul de cereale, față de 6-7.000 în Europa, Olanda are chiar 8.700 de kilograme. Ca să ajungem acolo în ritmul în care mergem acum ne trebuie vreo 200 de ani, dacă ei stau pe loc.”

În așteptarea unui nou porumb modificat genetic

În prezent, singura plantă modificată genetic autorizată pentru cultivare în România este porumbul MON810, al companiei Monsanto. Nu are mare succes în Brăila, cum nu mai are în toată țara, potrivit datelor de mai sus, pentru că e rezistent la dăunători care nu se găsesc în această zonă, ci mai mult în partea de vest a țării, unde de altfel se cultivă cel mai mult MON810. În 2012, au fost cultivate puțin peste 100 de hectare de porumb modificat genetic în Brăila, în parcele mici de până în 20 de hectare. Potrivit lui Grigore Mocanu, I.M.B. a cultivat timp de doi ani MON810, „pentru că am considerat că lumea o să înțeleagă și că din cultivarea porumbului modificat genetic o să putem să întregim patrimoniul genetic făcut de această inginerie și să reintre soia.” N-a fost așa, iar ferma a renunțat la el. „Dăunătorul,sfredelitorul porumbului (n.r. – pe care îl atacă MON810), nu avea un impact atât de mare asupra culturii în România, plus că erau atât de multe restricții, să nu le avem semănate (n.r. – plantele modificate genetic) pe lângă alte culturi de porumb, să fie la 700 de metri distanță, pentru că e polenizare, se duce polenul cu vântul la celelalte culturi și nu trebuie amestecate, și o întreagă evidență, dosare întregi. Plus faptul că lumea, speriată de atâta propagandă anti-știință, refuza să mai ia acest porumb modificat genetic, cu toate că îl produceam legal.”

Agricultorii brăileni așteaptă însă porumbul rezistent la glifosat, pregătit pentru Europa atât de Pioneer, cât și de Monsanto. „Când se va aproba porumbul modificat genetic rezistent la glifosat, atunci în mod sigur va fi o explozie, pentru că noi avem o întreagă bogăție de buruieni în țară. Noi îl așteptăm cu mare nerăbdare și facem toate demersurile posibile”, ne-a spus Marcel Cucu. „În primul rând, este un avantaj economic pentru fermieri. Pentru dăunători, [în momentul de față] sunt necesare mai multe sortimente de erbicide. Noi folosim un erbicid pre-emergent înainte de semănat la cultura porumbului (n.r. – convențional, nu modificat genetic), folosim un erbicid în prima fază de vegetație și încă două game de erbicid, deci o mulțime de produse care, în general, sunt mult mai toxice decât acest glifosat.”

De cealaltă parte, potrivit unor oameni ca Aurel Maxim, specialist în ecologie și conservarea biodiversității la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca și vicepreședinte al centrului de informare InfOMG, în zonele unde se cultivă plante transgenice ar fi crescut cantitatea de pesticide la hectar prin utilizarea tot mai intensă a erbicidelor pe bază de glifosat, deoarece buruienile au câştigat rezistenţă la această substanţă activă prin folosirea ei repetată. „Statisticile din SUA din 2009 arată că pe parcursul a 13 ani de cultivare masivă a OMG-urilor, s-a înregistrat o creștere a cantității totale de pesticide la hectar cu 26%. În Argentina, cantitatea de erbicide per hectar la soia a crescut cu 42,6% în perioada 2000, față de anii ’90.” Astfel, prin aplicarea de erbicide pe bază de glifosat în cantități tot mai mari, ar fi fost contaminate alimentele, apele de suprafață și cele subterane și afectați polenizatorii și alte insecte. Apoi, adaugă Maxim, culturile MG nu ar înregistra producţii mai mari faţă de cele convenţionale decât sporadic şi nesemnificativ. „Se poate întâmpla ca în primii doi-trei ani, până la epuizarea fertilității solului, să se înregistreze producții superioare, însă pe termen lung acestea nu dau rezultate satisfăcătoare nici din acest punct de vedere”, spune specialistul. „Supraproducțiile agricole au apărut înaintea OMG-urilor.”

„Ce știe Corina Chiriac?!”

Marcel Cucu crede însă că propaganda anti-OMG se face pe fondul ignoranței populației cu privirile la cercetările științifice din domeniu. „Un mare astfel de ‘cercetător’ –  îi zic între ghilimele – se află în Franța și îi zice Serralini. El a făcut studiul pe șoareci – aiureli.” Agricultorul brăilean se referă la o cercetare controversată făcută publică în 2012, când cercetătorii de la Universitatea din Caen, Franța, conduși de Gilles-Eric, au susținut că porumbul modificat genetic NK603 produs de Monsanto, rezistent la glifosat și glufosinat de amoniu, a generat tumori la șoarecii de laborator. „Gândiți-vă că lumea este plină de institute de cercetare și nicio mare intituție științifică nu a putut până acum să identifice un efect negativ al OMG-urilor. Serralini și-a întins tentaculele prin lume susținând că OMG produc cancer la splină, la ficat, la rinichi etc. El arată pe o planșă, or pe o planșă poți să arăți orice. Hai să fim serioși”, ne spunea Marcel Cucu. „[…] Se speculează ignoranța. Îmi aduc aminte o dezbatere pe tema asta, invitați fiind Corina Chiriac, un actor – nu știu care – și li s-au prezentat chestiunile susținute de Serralini și a făcut Corina Chiriac: ‘Vai, da’ eu nu mai mănânc așa ceva!’. Ce știe Corina Chiriac?! Dar are un impact foarte mare reacția ei ca persoană publică în rândul consumatorilor, mai ales al celor care nu știu despre ce e vorba”.

Marcel Cucu nu e consumator de produse ecologice, dar consideă că în agricultură e loc pentru toate. „Poate că mulți, datorită unui tip anume de propagandă, s-ar da la produse ecologice, și eu vă invit și pe dumneavoastră să folosiți produse ecologice, dar dacă aveți bani suficienți. Nu faci propaganda ecologiei într-o țară în care oamenii mor de foame și cu produsele pe care le au, hai să fim serioși, e o chestie imorală. Doamna și domnul Ponta mănâncă numai eco și asta înseamnă că toată lumea trebuie să mănânce eco și să facem politică eco? Hai să fim serioși”. Cât despre contaminarea pe care ar produce-o OMG-urile, acest concept nu există, crede agricultorul. „Când vorbești de pericolul pe care poate să îl producă o anumită cultură, atunci putem vorbi și de contaminare, dar dacă vorbim de avantaje sau de lipsa pericolelor, atunci și cuvântul ăsta, contaminare, este impropriu și n-are ce căuta.”

Cei care se opun OMG-urilor sunt, însă, de altă părere. Aurel Maxim susține că studii independente din Franța, Anglia, Spania, Rusia sau Argentina au scos la iveală modificări la nivelul ficatului, rinichilor, pancreasului, creșterea agresivității, slăbirea imunității, pierderea instinctului matern, modificări la nivel celular sau mortalitatea mai ridicată a puilor la animalele hrănite cu alimente modificate genetic. „De asemenea, efectele erbicidelor pe bază de glifosat sunt dezastruoase pentru mamiferele care intră în contact cu reziduurile de glifosat: perturbarea activităţii hormonilor sexuali, dezvoltarea anormală a celulelor embrionare și placentare umane, afectarea ficatului și a enzimelor intestinale, malformații ale scheletului etc. Efectele negative ale produselor modificate genetic se datorează atât genomului transformat al plantei, cât şi al erbicidului folosit, iar capcana pentru noi constă în faptul că acestea nu au toxicitate acută, bolile făcându-și apariția în timp.” La asta s-ar adăuga și constrângerea fermierilor care cumpără semințe modificate genetic să le folosească un singur an, fără posibilitatea de a le reproduce pentru culturi viitoare. Ei sunt nevoiți să cumpere semințe noi de la compania producătoare în fiecare an.

Susținătorii nu văd însă dezavantaje la OMG-uri, pe care le consideră validate de știință și un produs al progresului tehnic. „Dacă ar avea, am vedea numai oameni cu trei ochi, cu ochi în ceafă, cu cinci urechi”, ne spunea Grigore Mocanu, care alături de Marcel Cucu, credea că obstacolele întâmpinate de plantele modificate genetic ar avea în spate lobby-ul companiilor de pesticide; acestea și-ar pierde piața dacă fermierii ar folosi un singur tip de erbicid (cum sunt cele ultrapotente pe bază de glifosat, produse de aceeași companie care furnizează și planta rezistentă la el.) „Europa produce mari cantiăți de erbicide, cele pe care le cumpărăm și cu care intoxicăm cultura. Aștia sunt la mijloc. Cred că ăsta e substratul, că trebuie să închidă niște fabrici, niște concerne, niște mari oameni de industrie chimică ca să punem niște sămânță care își păstrează calitățile pe care le-au indus în plantă specialiștii.”

Argumentul suprem este salvarea populației de la foamete. Orice om vrea să aibă trei mese pe zi, spune Grigore Mocanu, iar mâncarea să fie bună calitativ și cantitativ, însă pământul, la ora actuală, nu poate să asigure nici ce avem acum. „Va fi din ce în ce mai greu de asigurat, mai scump, [alimentele] nu se vor găsi. Și atunci aurul va fi mai ieftin decât alimentele. Și cum aurul nu se poate mânca, va trebui să mâncăm produse alimentare. Dacă între timp se va descoperi că putem să trăim cu pilule, cu nu știu ce din atmosferă sau din subsol sau din oceane, atunci poate că se vor găsi alte soluții de hrană.” De cealaltă parte, Aurel Maxim spune că numărul celor care suferă de foame este în continuă creștere, deși culturile modificate genetic se cultivă de 15 ani, și că OMG-urile n-au atins rezistența la secetă promisă în contextul încălzirii globale, mai ales țărilor africane fără posibilități de irigare.

Autori: Roxana Bucată și Ionuț Dulămiță

Sursa: Think outside the box