C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Romania inconjurata. Cand constientizam in(pe) ce lume traim?

Lumea fierbe in jurul nostru, dar acest lucru e prea putin, se pare, pentru a ne misca din usuratatea cu care ne traim istoria – atat istoria mare, a neamului, cat si pe cea “mica”, a propriei noastre vieti. Sa ne uitam putin in jurul nostru:

Ungaria se afla in plin proces de reinventare revizionista, avand actiuni din ce in ce mai agresive si provocatoare la adresa tarilor vecine care au minoritati maghiare. Cu toate ca orientarea ei ar fi sinucigasa pentru o tara atat de mica, respectiv nationalismul economic si recuperarea ideologiei hortyste (inclusiv antisemite), totusi cum-necum Ungaria reuseste sa isi pastreze “fata” in Uniunea Europeana si sa fie un actor care conteazaAbia acest lucru o face sa devina o amenintare pentru Romania, nu atat mustatile viforoase ale conspirationistilor urnei cu cenusa “apostolului” fascist: anume, capacitatea de a isi urmari obiectivele revizioniste.

La sud, Bulgaria se afla in plina forma. Pune moratoriu pe gazele de sist fara sa cedeze presiunilor americane, are pareri proprii in dosarul iranian, taxeaza FMI-ul pentru aportul deosebit adus agravarii crizei economice, cere Rusiei respectarea intereselor nationale in proiectul South Stream. Frate, frate, slav, slav, ortodox, ortodox dar branza e pe bani si imperialismul n-are miros. Ceea ce se stie mai putin este ca si in Bulgaria curentul revizionist este in renastere. Dobrogea se afla tot mai mult invocata in imaginarul politic contemporan bulgaresc iar premierul Boiko Borisov a declarat, la Bucuresti, ca Bulgaria a pierdut teritorii uriase in urma celui de-al doilea razboi mondial (daca-i asa, noi ce ar trebui sa zicem?!).

Serbia se afla si ea intr-un proces de reorientare, dupa ce T. Nikolici a castigat alegerile si a vizitat (demonstrativ?), imediat dupa alegeri, Moscova, a negat genocidul de la Srebenica si a afirmat ca nu va accepta integrarea in UE cu orice costuri. Comunicatul recent al Patriarhiei Serbiei ne arata izolati chiar si din punct de vedere bisericesc, avand in vedere ca Patriarhia Moscovei se afla in stranse relatii cu Biserica Greciei si in relatii amicale cu cea a Ierusalimului, are in jurisdictia ei Ucraina si Moldova, este apropiata de Bulgaria.

In Ucraina, un proiect de lege care, aparent, ne-ar fi favorabil, foloseste pervers notiunea de limba moldoveneasca pentru a rupe unitatea si reprezentativitatea minoritatii romane din tara vecina. In Republica Moldova, dupa ce legea egalitatii a fost impusa de eurocratii vigilenti, in asistenta tampa a Chisinaului si Bucurestiului, se agita puternic apele, vorbindu-se chiar de instaurarea unor regiuni separatiste autonome in zonele controlate politic de comunisti si de episcopi mai apropiati, pare-se, de Patriarhia Moscovei (ceea ce era destul de previzibil). Mitropolia Basarabiei se straduie, intre timp, sa faca totul pentru a compromite ortodoxia romaneasca, in timp ce Patriarhul Daniel este ocupat cu orice altceva.

Asadar, toate tarile vecine Romaniei se afla in plina fierbere, prefacere, agitatie. Unele se consolideaza intern si devin eficiente si pe plan extern, altele se clatina periculos, amenintand stabilitatea celor din jur, pe teritoriul multora se duce o batalie geopolitica acuta intre SUA si Rusia. Exista o profetie a parintelui Arsenie Boca in care Romania e inconjurata de flacarile razboiului. Acum nu e razboi, insa stim ca razboaiele nu apar din senin, ci dintr-o fierbere, o tensiune care atinge punctul culminant.

In privinta granitelor, oficialii asigura ca nimeni nu doreste modificarea lor astazi, ca doar suntem in Uniunea Europeana, insa, pe masura ce UE se transforma intr-un spatiu cu tot mai multe constrangeri si tot mai putine beneficii (pentru vecini), este previzibil ca intoarcerea la un discurs revizionist precum si la recuperarea nationalismului, chiar daca in forme diferite, adaptate contextului, sa continue. Practic, nu exista prea multe variante: ori continua tendintele centrifugale provocate de impunerea austeritatii si de interesele divergente ale statelor europene, ori, mai probabil, se creeaza acea Uniune Europeana Politica (vestita SUE), ce ar presupune insa un grad de centralizare atat de marcant incat se sperie gandul numai la ideea unei astfel de “inchisori a natiunilor”.

Ambele variante sunt riscante pentru noi. In toata aceasta fierbere, Romania pare sa fie o tara letargica si nepregatita pentru vremurile si provocarile nelipsite ale viitorului imediat. Suntem nepermis de relaxati, inconstienti, usuratici si nepasatori cu adevaratele mize ale zilei.

Inclusiv sau, poate, mai ales noi, ortodocsii, parem decuplati de la tensiunea reala a imprejurarilor istorice pe care le traim. Ne intereseaza mult care au fost mai tari, dacii sau romanii, ne anima subiectele care antreneaza discutii pasionante dar care nu au prea mare relevanta pentru viata noastra cotidiana, ignorand, totodata, subiectele reale, grave, intr-un cuvant, vanam si adunam, prea deseori, desertaciune. Iar daca ne uitam in jur, e jale: subiecte de can-can, fie politic, fie ”ortodox”…  Toate denota o evadare din lumea reala.

O evadare care nu ne va servi, insa, la nimic. Realitatea se razbuna pe cei care o eludeaza permanent. Istoria ne este martora: superficitatea romanilor interbelici, pomenita de Martirul Mircea Vulcanescu in 1940, cand Ardealul a fost rapit prin Diktatul de la Viena, a prefatat dezastrul razboiului mondial, pierderile teritoriale si experimentul comunist.

[…] Poate că nu ne-am preţuit cum se cuvine. Poate că n-am ştiut a ne cunoaşte. Poate c-am fost superficiali, uşori, sub vremurile mari ale-mplinirii care ne-ar fi cerut altfel. Vom fi luat în deşert lucruri sfinte.Vom fi greşit fără să ne dăm seama. Vom fi adormit ca fecioarele nebune şi ceasul deşteptării ne va fi găsit fără ulei în candele. Nu vom fi băgat de seamă semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care – deşteptaţi de dimineaţă – ne vor fi vestit ivirea lor. […]

Vai, câte lucruri am fi putut face pe care nu le-am făcut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. […]

Vremuri asemanatoare ne stau in fata, atat ca neam, cat si ca persoane.Doar ca acum vor fi cu mult mai grele…

“…Iar noi, noi unde suntem? Unde suntem cu starea sufleteasca”?

Se intreba acelasi martir inca din 1932, cand scria profeticul avertisment “In ceasul al unsprezecelea”.

Se pare ca noi lipsim din propria tara si din propria viata…

Articol preluat de pe Razboi intru Cuvant

Related Posts

7 Responses “Romania inconjurata. Cand constientizam in(pe) ce lume traim?”

  1. Dakay says:

    Din pacate cei care vad ce se intampla cu adevarat suntem putini. Deseori mi se intampla ca aducand in discutie unele subiecte importante despre lume si tara noastra, multi nu stiu, nu-i intereseaza sau spun ca “n-ai ce face”, ma mai uit la site-uri de stiri si observ numarul foarte mare de comentarii la articole de mondenitati, emisiuni de “pierde vreme”, in schimb articole cu probleme ce ne intereseaza despre viitor sunt ocolite. Asta pe site-uri vizitate des de romani, ca unele site-uri sau bloguri care contin multe informatii si informari serioase nu sunt vizitate.

  2. Mihaela Bica says:

    In sfarsit! Incepusem sa cred ca am devenit eu paranoica! Sper ca tot mai multi romani sa deschida ochii, sa inceapa sa se agite, sa puna intrebari, sa ia atitudine si mai ales sa GANDEASCA!!

  3. radu says:

    Articolul de fata nu-i decat o expunere fara fond. Autorul (lipsit de competenta deplina a limbii romane)nu prea dispune de cunostinte de drept international in materie de teritorialitate. In prezent, nu se mai tine seama de pretinse drepturi istorice pentru a se revendica teritorii. Ce vor ungurienii (parte dintre ei) sa faca nu-i decat o copie a fenomenului Kosovo. Din pacate pentru ei, Romania a avut inspiratia sa nu recunoasca independenta acestui tinut si ca atare nici nu va permite infiintarea oricarei forme asemanatoare numita nu stiu din ce motiv, tinut secuiesc… In plus, amandoua tari sunt membre NATO, intrarea in aceasta alianta fiind conditionata de semnarea unui document prin care se declara de catre asprant ca NU are pretentii teritoriale asupra nimanui, nu doar asupra tarilor membre NATO! Lasati discursul nazist ca nu are alt efect decat iritarea celor care nu cunosc situatia…

  4. Pacool says:

    Imi pare rau sa spun ca a avut mare dreptate cel ce a spus ca cei care ne controleaza din umbra au reusit sa creeze din societatea noastra o inchisoare in care toti prizonierii sunt si gardieni, si oricine incearca sa iasa din tiparul sclavului modern, este evitat, privit ca un lunatic sau ridiculizat. Cred ca toti am incercat sa explicam macar odata cuiva anumite aspecte si am auzit expresii precum: n-ai ce face, si io ce vrei sa fac?, lasa-ma cu astea, sau cel mai des intalnitul “da da” (cainii latra ursul trece). Cel mai grav este de cei care se cred si interesanti ca ei au “cultura”. Stiu cine a pictat ce si ce lupta a fost dusa unde, dar defapt mintea lor e atat de ingusta de nu incape simplul adevar din jurul lor

  5. Bratu says:

    toată lumea fierbe. foarte mulţi suntem sătui şi de “economie”, şi de războiul dintre religii, chiar şi de naţiuni sau naţionalism, pentru că majoritatea nu vede că de impune stoparea întregului sistem. poate părea dus la extrem, dar (spre exemplu) blocarea portului Constanţa sau incendierea utilajelor cu care se fură pădurea reprezintă deja acte de legitimă apărare.
    lucrurile se mişcă şi o schimbare radicală e pe drum. fie se va demara tranziţia către o economie orientată pe resurse (în care, secundar, naţiunile nu mai contează), fie vom fi loviţi de ceva atât de cumplit încât vom ceda şi vom spune (cei care vom mai fi): “gata frate, ne-am liniştit! faceţi cum ştiţi că e mai bine, fă-mi un cod de bare pe ceafă şi de azi nu mai ies în stradă pentru nimic, pe cuvânt de onoare!”

  6. Prea multi oameni.

    Prea multa saracie.

    Batranilor li se cuvin toate (pentru simplul motiv ca au fost aici inainte si au monopolizat tot, si ne-au sacrificat pe noi si viitorul nostru cu un sadism turbat), iar tinerii trebuie “sa munceasca”, “sa isi castige existenta”, sa accepte autoritatea unui stat cu care n-au fost de acord si fata de care nu au absolut nici o datorie ci doar REVANSE!

    Nu putem sa ne impunem nici prin violenta, nici prin bunatate, ci doar prin disponibilitatea la umilinta, viclenie si degenerare.

  7. Bogdan-Eugen says:

    Mie nu imi place negativitatea lui Vlad Craioveanu.Dragule Vlad nu schimbi lumea daca gandesti negativ si nu faci nimic. Implica-te!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss