Zilele care urmeaza romanii vor lua cu asalt strazile oraselor. Mii si mii de oameni promit ca vor iesi in strada pentru a-si striga nemultumirile, revolta, nevoile si durerile.
Daca e sa credem in anunturile pe care le fac liderii marilor confederatii sindicale, este posibil ca Bucurestiul sa fie asaltat de zeci de mii de protestatari, cei mai multi din ultimii ani. Ba chiar si minerii vor sa revina din Valea Jiului si Petrosani, tot cu trenurile, la locul faptei.
De ce si impotriva cui vor ei sa strige? Ce anume isi imagineaza ca mai pot schimba si care este ideea pentru care vor sa se lupte? Presedintele le-a cerut solidaritate tuturor romanilor, iar pentru a-i plasa pe protestatari intr-o logica a coerentei, ar trebui sa presupunem ca cei care vor iesi in strada sunt cei care nu l-au votat. Chiar si asa, ce solutii intrevad ei pentru iesirea din criza, din moment ce guvernantii ne-au anuntat la fel de clar si raspicat ca NU mai sunt bani la buget?
Timpurile de acum nu mai sunt vremurile in care premierul si fortele politice aflate la putere sa se induioseze in fata cererilor tipate din fata Guvernului. In fapt, acum sunt vremurile in care guvernantii isi dau seama ca nu mai au nimic si trebuie sa gaseasca urgent resursele pentru a nu declara falimentul de stat. Este timpul in care niciun angajat la stat nu va mai scapa fara venitul taiat.
Este vremea in care mediul privat trebuie sa se incalzeasca deja cu ideea scaderii profiturilor si mai mult, pentru ca in cel mai apropiat viitor sa se pregateasca pentru cresterea taxelor, impozitelor si a cotei unice – care demult nu mai este oricum unica. Sunt vremurile dinaintea marii prabusiri, pe care daca cei care ies acum in strada nu o constientizeaza risca sa grabeasca si mai mult impactul cu ea.
Insa coborarea oamenilor in strada este de inteles pentru ca masurile luate de guvernanti, de o duritate nemaintalnita in Romania, au venit dupa un an si jumatate aproape de campanie electorala continua – perioada in care poporul a fost mintit in permanenta, i s-au aruncat iluzii, i s-au prezentat realitati inflorite si perspective colorate ale unui viitor lipsit de griji. Ceea ce a primit la doar cateva luni de la ultimele alegeri nu este deloc ceea ce au visat nici in cele mai negre cosmaruri ale lor.
Socul este inca prea puternic, iar revolta in strada pare a fi singura solutie. A venit insa vremea ca romanii sa invete sa plateasca pentru greselile pe care le-au facut de-a lungul timpului. Laolalta cu politicienii, cu cei pe care ei i-au ales, i-au crezut, i-au incurajat sa candidezi, le-au acceptat solutiile si le-au dat votul. Sa invete in primul rand sa vada unde si cand au gresit, apoi sa inceapa sa vada si cum ar putea face pentru a nu mai repeta erorile in care au trait atata timp.
Altfel, daca vor iesi in strada lasandu-se convinsi doar de liderii de sindicat, daca nu vor sti cu adevarat pe cine sanctioneaza, de ce si pentru ce, in acest caz si protestele lor vor ramane doar o pierdere de timp si de nervi. Si a lor si a nostra. Si de o parte si de cealalta a trompetei protestatare.
Iulian Leca
sursa: ziare.com
Absolut toata lumea scandeaza: jos Basescu, jos PDL, jos Boc…; jos toata lumea… si??!!!?? …cu cine anume doriti sa ii inlocuiti???!!!!???? …mereu am votat aceeasi oameni prin rotatie… avem si alte variante este adevarat insa acestia care intradevar vor sa faca ceva nu vor ajunge sa conduca niciodata, este dovedita stiintific si istoria a demonstrat-o… cei care au vrut sa faca ceva au fost omorati prin te miri ce accidente, motive de sanatate si asa mai departe. Este cat se poate de clar, rautatea constituie majoritatea in schimb pentru bunatate copiii nostri vor incepe sa se uite in DEX sa inteleaga ce inseamna cuvantul bunatate… Intr-o alta ordine de idei, CINE anunta ca nu mai sunt bani la buget???…chiar au tupeu…cine din noi poate verifica daca mai sunt sau nu bani? …cine va afla din oamenii de rand ca a luat sfarsit criza economica?, vor afla este adevarat, insa dupa ce astia isi vor umple buzunarele… Din pacate in politica nu exista sentimente…
La începutul anilor ‘80, premierul polonez Mieczysław Rakowski – după lovitura de stat de la 13 decembrie 1981 a generalulului Jaruzelski -, într-o negociere cu occidentalii care impuseseră embargo, a declarat cinic: „Nu noi (cei de la putere) suferim. Noi găsim întotdeauna un colţ de pâine albă de mâncat, ci poporul! Pe el îl pedepsiţi”. Cam la atât se reduce morala celor care ne guvernează. Regula e: scapă cine poate!