De la început – adică de la începutul crizei. Asta e clar. Mai complicat e cu sfârșitul. Care sfârșit? Și mai ales – al cui? Se termină criza? Sau se termină cu România?
FMI ne tot zice ca ieșim din criza încă din 2009…adică chiar înainte sa intrăm bine in ea… (vă amintiți că ne-a prezis o creștere economică de +4% în 2009. Si una “mai modestă”, de +2.5% în 2010).
Amuzant e ca treaba aia cu 2 trimestre pe plus, tot ei au stabilit-o. De ce ar ieși o țară din criza, dacă doua trimestre, economia e pe plus cu 0.1% (după ce s-a prăbușit cu 7% si cu încă 2%)? Că nu-mi rezultă! Si de ce două trimestre si nu trei? sau unul? Nu e mai logic sa zici ca a atins fundul prăpastiei, în condițiile date? (adică în condiții de pace, că in condiții de război sau război civil, se poate cădea și mai jos. Întotdeauna se poate si mai rău!). Iar faptul ca ai atins fundul prăpastiei nu înseamnă absolut deloc ca o sa reușești sa te mai cațeri înapoi vreodată.
Nu vă mai bucurați la orice mișcare a graficelor!
Sunt ridicoli băieții ăștia de la partide, care se uita cu sufletul la gura la graficele economice, si cum vad o ușoara mișcare in sus, urlă de bucurie! Se îmbrățișează și se felicită: gata, am ieșit din criză!
Micuților, criza o sa dureze până când România o sa fie competitivă și o reușească să-și vândă mărfurile. Cauza crizei e simplă: poporul român a cheltuit mai mult decât a reușit sa vândă. Iar voi n-ați făcut nimic ca sa o rezolvați. Așa ca, de ce s-ar termina criza? De mila voastră?
Când cumpărătorii o sa zică: nu mai dau bani pe prostia asta chinezească, e prea scumpă; mai bine cumpăr de la români, ca e mai ieftin. Abia atunci puteți să vă bucurați. Când o sa fie asta? Peste cel puțin 50 de ani. Dacă o sa fie vreodată!
Și in toata perioada asta, graficele voastre o să salte in sus si in jos în permanență – dar asta n-are nici o legătură cu criza! Orice grafic se mișcă, dacă populația e încă vie. Graficele intră în linie-dreaptă, doar dacă ai murit.
Cum își va plăti România datoriile, dacă nu mai produce?
Mai ales ca și chestia asta, cu stabilitatea, e relativă. Stabilitatea economică a României din ultimele luni s-a bazat strict pe împrumuturi, nu pe producție (dimpotrivă, PIB-ul s-a prăbușit). Iar împrumuturile, cum știm cu toții, nu sunt o soluție …stabilă. Nimeni nu te împrumută la infinit si mai ales, trebuie să mai plătești si dobânda. In cazul asta, mai putem sa zicem că am atins fundul prăpastiei?
Datoria externa a României a ajuns la 90 de miliarde de euro – cea mai mare din istorie. Din asta, partea statului este de o treime. Pentru comparație, datoria externa pe timpul lui Ceaușescu a fost de doar 16 miliarde de dolari. Si vă mai amintiți prin ce chinuri au trecut românii in anii `80, ca sa o achite! Iar scadența începe abia acum, în 2011. Deci e evident ce soartă îi așteaptă pe români, în anii care vin. Iadul? E puțin spus.
Si măcar dacă banii ăștia s-ar fi dus pe ceva care sa producă alți bani. Măcar dacă statul ar fi terminat nenorocitele alea de reactoare de la Cernavodă și ar fi început sa vândă energie. Dar nu! s-au dus pe pensii și pe salariile bugetarilor. Care au cumpărat cu banii respectivi televizoare cu plasmă, excursii in străinătate, și mai ales – mâncare! In primii 2 ani de criză, hipermarketurile au dus-o excelent! Iar mâncarea, in mod firesc, a sfârșit…la W.C.
Acolo să căutați banii României, când o să muriți de foame în următorii 40 de ani!