Dreptul la opinie înseamnă dreptul de a ţi-o exprima în principal prin propria-ţi voce. Când un tembel delirează la un canal tv, el nu-şi exercită dreptul la opinie, ci are dintr-odată un vizavi verbal extins cu zeci de mii, poate cu milioane de cetăţeni. Radioul, televiziunea, ziarele şi revistele înmulţesc opinia şi o transformă dintr-un drept individual într-un mijloc major de manipulare.
Un microb e pentru întreaga planetă un infinit mic, a cărui prezenţă n-o conştientizezi, pentru că mintea omenească nu poate să imagineze infiniturile decât prin câţiva indivizi antrenaţi şi ajutaţi de aparatură. Dacă întreaga omenire ar avea posibilitatea să vadă microbii la microscopul electronic, relaţia pe care ar face-o omenirea cu microbii ar fi la fel ca aceea cu jivinele cele mai mari şi mai periculoase. Ajutaţi la reprezentare, oamenii ar fi mult mai atenţi cu lumile de microbi. Un limitat care pălăvrăgeşte la televizor e un astfel de microb mărit de zeci de mii de ori.
Cantitatea poate să facă chiar şi dintr-un Bună ziua, spus într-un anume mod, un subiect mondial. Mijloacele de comunicare de azi mizează pe efectele cantitative, nu pe calitatea opiniei. Un mârlan care bate câmpii la un talk show e mult mai influent decât un universitar care vorbeşte pentru un amfiteatru de înzestraţi. Un semidoct care spune enormităţi şi e ascultat de un public imens, dar cu un discernământ precar, e categoric mai simpatizat şi mai urmat decât un înţelept ale cărui cuvinte nu au cum să facă impresie la mulţimile amorfe, lipsite îndeobşte de măsuri sigure ale calităţii. Oricât de buni ar fi nişte guvernanţi, când aceştia se adresează, în paralel cu un derbedeu guraliv, unei populaţii needucate şi cu trăiri primitive, câştigă la influenţă derbedeul.
Alegătorii români, din motive amestecate, istorice şi interesând puţinătatea educaţiei, au cel mai scăzut discernământ public din Europa. O cercetare sociologică pe acest subiect a trecut neobservată, deoarece noi, românii, refuzăm adevărurile cu acoperire mare. Pe inşii cu o gândire foarte limitată, cele mai susţinute adevăruri nu-i motivează să înveţe, să se instruiască şi să devină mai deştepţi, ci îi jignesc. Deşteptul nu se supără dacă-i spui că e şi prost. Deşteptul întreabă: În ce privinţă sunt prost?
Insul din straturile de jos ale inteligenţei însă devine agresiv, face moarte de om.
Cred că e momentul să ne trezim şi să realizăm că România nu e condusă nici de Guvern, nici de Parlament, nici de partide, ci de un număr tot mai mare de mărginiţi voioşi şi de ştoarfe zâmbăreţe care emit zilnic, pe toate canalele media, opinii ori mai bine zis sub-opinii. Toţi “stiliştii” de chiloţi, plete şi floace, toţi croitorii şi croitoresele care-şi zic “creatori”, toţi guriştii fără Conservator şi cu o filozofie de şanţ şi toate frustratele inundă România 24 de ore din 24 cu opiniile lor. O materie băloasă, care blochează şi puţinul discernământ al milioanelor de răstigniţi în faţa micilor ecrane. Da, România e îndreptată pe nici un drum de nişte derbedei de opinie cu acces la sute de mii de guri.
Tudor Octavian
sursa: jurnalul.ro
Dupa cum stiti, domnule Octavian, la sfarsitul anilor 70 intelectualitatea occidentala si-a dat seama de ceea ce va deveni televiziunea si de ororile democratizarii canalelor de comunicatii. Si totusi, democratizarea nu a fost limitata, dimpotriva ajuns la stadiul la care un singur om poate deveni o televiziune. Nu este vorba de Dan Diaconescu, oricine cu un calculator bun si internet poate face un canal de impact mult mai mare decat al amaratului de OTV.
Nu cred ca este cazul sa ne deprime situatia. Printre multii oricine se afla si cei cei care vorbesc logic, coerent, elevat si au mesaje relevante, care structureaza gandirea celor multi.
Sansa civilizatiei consta in puterea magica a cuvantului bine plantat… ma opresc aici, parca a mai spus asta cineva :-)
oricine are dreptul sa vorbeasca, dar cine nu are nimic de spus sa taca. cam asa ar trebui sa fie.
De aceea il citesc si il ascult pe Tudor Octavian : spune omului adevarul in fata.Fara menajamente, care nu-si au rostul. Tudor Octavian nu face ordine, nu propune masuri. Doar constata ca in loc sa promovam valori, in loc sa promovam lucruri pozitive, noi promovam ” toţi “stiliştii” de chiloţi, plete şi floace, toţi croitorii şi croitoresele care-şi zic “creatori”, toţi guriştii fără Conservator şi cu o filozofie de şanţ şi toate frustratele “.De ce ? Pentru ca ei fac rating. Dar, nu fac educatie, nu fac cultura autentica. Indeamna la destrabalare,la eliminarea scolii ca principal mijloc de educare si totodata micsoreaza puternicul efect pozitiv pe care l-ar putea avea televiziunile asupra vietii politice si culturale a acestui popor naucit de comunismul ceausist si de “capitalismul de cumetrie” autohton.
Dar ,cine stie sa-si aleaga canalele de televiziune pe care sa le asculte, nu se va autopolua si va sti intotdeauna ce este un adevar si ce este o valoare autentica. Mi-e dor sa vad la televizor emisiunile de folclor autentic ale Marioarei Murarescu, mie dor de piesele de teatru scrise de clasici romani sau straini, mie dor de talk show-uri cu participanti cinstiti care nu fac propaganda ieftina pentru partide si nu combat de dragul de a combate.Mi-e dor de muzica adevarata a anilor 60-80 si inchid imediat canalul de TV cand vad cantarete care canta cu picioarele si cu sanii pe post de voce. Nu-mi plac asa zisele emisiuni de divertisment care in loc sa te faca sa te simti bine iti ofera frivolitati de doi bani.Oare cand vom intelege ca o clasa de elevi in care majoritatea sunt repetenti nu trebuie sa aleaga ca sef de clasa un repetent ?
Ca maestrul Tudor Octavian, nu cred pe nimeni în stare să…taie coada pisicii… realităţii româneşti. Am cumpărat întotdeauna ziarul unde scria maestrul, acel mic editorial. Nu am să uit capodopera dânsului, publicată în România Liberă, şi care se intitula “Ţărăşanul”. Un editorial care descrie chintesenţa a 70% din populaţia ţării. Am decupat articolul, dar mi-a fost luat de un amic şi am rămas fără el. Adevărul spus de maestru, a început deja să deranjeze, că văd că nu mai este invitat pe la talk-show-uri.Până şi papagalii şi inculţii din televiziune şi-au dat seama că îşi periclitează scaunul. Ei şi-au dat seama mai târziu, pentru că au mintea întârziată. Aşa că, televiziunile invită pe madam Tatoiu, pe Madalin Voicu, pe Pora, pe Mizil, etc., şi o întreagă pleiadă de analişti şi oameni politici care îşi urmăresc doar drumul spre ciolan şi păzesc cu stricteţe accesul celorlalţi la el. Este invitat Prigoană, care se laudă că a făcut televiziuni, şi că societăţile de retransmisie, plătesc câte 0.10 lei de abonat la postul de manele sau alte muzici de taraf. Dar nu a înfiinţat un post, numai cu piese de teatru, înregistrate sau în direct, ca să ajungă şi la actorii noştri nişte bani, iar teatrele din provincie care duc lipsă de spectatori, ar fi primit bani pe bilete de la postul tv al lor. Dar Dumnezeu e sus şi vede, zic eu ca ateu convins. Acum când viaţa e mai frumoasă, va avea grija de domnul Prigoană. Amintiţi-vă de acel deputat, care atunci când şedinţele parlamentului se ţineau în dealul patriarhiei, s-a dus în faţă, moţ, şi a bătut o cruce deasupra prezidiului, spunând ca şedinţele să se desfăşoare sub nu ştiu ce credinţă. Cum e posibil să faci o aşa mare blasfemie, într-un loc bântuit de oamenii cei mai josnici din ţară, care după toate cutumele erau slujitorii diavolului, să pui semnul lui Isus?! Şi poate vă amintiţi că a plătit. Când era viaţa mai frumoasă pentru dânsul, i s-a terminat. Încep să mă îndoiesc de ateismul meu, văzând cum după faptă şi răsplată, încep să se adeverească adevăruri biblice. Cică Dumnezeu nu bate cu parul, ci cu anul. Culmea este că eu verific pe pielea mea ce descrie maestrul, atât de literar. Mă întânesc zilnic cu prostul care e gata să facă moarte de om, dacă cumva, s-ar subînţelege din cuvintele mele, că aş crede cumva că el nu înţelege ceva. Individului care se uită ca boul la poartă nouă, având şi doar profesionala, la un nou tip de telefon, engleza pentru el fiind ca şi sanscrita pentru mine, dacă cumva ai greşit să-i spui, “dă mie să mă uit la el”, imediat se va ofensa şi va replica “da ce eu sunt prost” şi se va supăra. Recunosc că acum, de la o vreme, petrecută în spaţiul real al României, la această replică, răspund clar şi răspicat: “nu mă gogule, eşti idiot, retardat, cretin, şi prost de bubuie, habar nu ai de nimic etc”. De obicei în majoritatea cazurilor, indivizii în cauză nu se supără, dar mă ocolesc. Dar sunt unii care se supără şi sunt în stare să sară la bătaie. Părerea mea este că aceştia ar trebui stârpiţi. Dar se uită esenţialul, că politica românească primeşte instrucţiunile de la alţii. Scopul final este, ca românul să ajungă vită la grajdul ultramodern, tablă la ureche, fân şi apă. Spălarea creierului la români, a ajuns la unele persoane din viaţa publică, la care nu mă aşteptam. Consider persoană cu “creierul spălat”, orice persoană care trage totul pe turta lui, stă cu ciolanul în gură şi plânge de mila celor ce mor de foame. Şi mai face asta şi în public. Să ne trăiţi maestre la mulţi ani, că poate există o şansă să scăpăm de lichele.