România după 25 de ani de privatizare: industria, energia şi băncile la străini, retailul, agricultura, transporturile şi construcţiile (încă?) la români

Dacă am imagina economia românească ca un complex industrial, străinii ar fi proprietarii şi finanţatorii fabricii, ar deţine sursa de electricitate, de gaze şi de benzină, controlul telecomunicaţiilor, al echipamentelor electrice şi al computerelor.

Românii s-ar ocupa cu transportul, cu magazinul şi restaurantul din curtea întreprinderii, cu cultivarea câmpului din jurul fabricii şi transformarea produselor agricole în alimente, ar construi fabrica, i-ar trimite pe muncitori în excursii şi ar avea grijă de sănătatea lor.

Aceasta este imaginea pe care ne-o dă studiul „Capitalul privat românesc“ publicat în această săptămână de Ziarul Financiar cu sprijinul Patronatului Serviciilor Private.

Cele mai mari sectoare dominate de capitalul privat românesc, sectoare cu afaceri de peste 1 miliard de euro pe an, sunt comerţul cu amănuntul (retailul), transportul, agricultura şi industria alimentară, construcţiile, restaurantele, clinicile şi agenţiile turistice.

De partea cealaltă, străinii domină fabricarea de automobile, producţia şi furnizarea de energie electrică şi de gaze, extracţia şi rafinarea  ţiţeiului – adică energia, fabricarea cauciucului, a echipamentelor electrice, a calculatoarelor, a băuturilor, industria metalurgică şi telecomunicaţiile. Aceste sectoare aparţin între 71 şi 96% capitalului străin. De asemenea, au 80% din sistemul bancar, 90% din asigurări şi 100% din sistemul de pensii private.

Fabricarea de autovehicule, cu afaceri de 57 de miliarde de euro pe an, este 96% controlată de străini. În industrie, românii sunt practic doar o mână de lucru.

„Ştiţi de ce au luat străinii industria? Pentru că aveau deja desfacerea asigurată, pe pieţele din Occident, unde merg 70% din exporturile României“, a spus un antreprenor român când a aflat primele rezultate ale studiului.

Dar ce le-a mai rămas românilor şi ce pârghii de creştere pot fi imaginate astfel încât România să iasă definitiv din etapa de ţară subdezvoltată, cu cel mai redus PIB per capita din Uniunea Europeană în afara Bulgariei?

Comerţul cu amănuntul, în pofida dezvoltării accelerate a marilor lanţuri de retail din ultimii 20 de ani, a rămas în mâinile capitalului privat românesc prin persistenţa micilor magazine din oraşele mici şi mediul rural.

Comerţul a fost pentru întreprinzătorii români prima cale de a obţine un oarecare profit în anii ’90.

Surprinzător, şi construcţiile, o piaţă de circa 60 de miliarde de lei (13 miliarde de euro) în 2014, sunt între 74 şi 86% în mâinile firmelor româneşti. Problema aici este că nu există mari jucători, cu afaceri de sute de milioane de euro, care să se bată pentru contracte pe pieţele externe.

Restaurantele şi agenţiile de turism sunt la români pentru că au fost mijlocul facil de a construi un business după ’89 cu un minim de capital, în timp ce clinicile private, un sector de 1,3 miliarde de euro, s-au dezvoltat ca urmare a serviciului public de profil de proastă calitate.

Agricultura şi industria alimentară, care desfăşoară afaceri totale de 71 miliarde de lei şi unde românii deţin peste 66%, pot constitui un puternic punct de plecare pentru impulsionarea capitalului privat autohton. Configurarea unei strategii de dezvoltare economică pentru România în următorul deceniu trebuie să ia în calcul pârghiile pe care le poate avea administraţia în structurarea economiei. Din acest punct de vedere, poziţionarea clară în „geografia“ sectorială a capitalului privat românesc, singurul care poate fi impulsionat într-o anume direcţie sau alta, este crucială.

Autor: Sorin Paslaru

Sursa: Zf.ro