Romania din fundul curtii

Romania profunda, autentica, se iteste din timp in timp sinistru din spatele ifoselor si apasarilor noastre europene. Se iteste din prize supraincalzite care provoaca un incendiu devastator intr-o maternitate cu pretentii, din acte de coruptie sau neglijenta ce netezesc drumul catre crime abominabile, din coltii maidanezilor care sfasie periodic cate un nefericit in timp ce concetatenii sai, europeni nimic de zis!, sunt mai preocupati de soarta animalelor decat a oamenilor. Se iteste odios din spasmele finale ale unui copil bolnav de turbare pentru ca niste medici indolenti n-au socotit cu cale sa-i faca vaccinul antirabic.

S-a itit din nou saptamana aceasta din latrina unei scoli dintr-un sat uitat de autoritati. O latrina in care o fetita de 8 ani si-a gasit un sfarsit oribil si din care doua copile au fost salvate in ultima clipa. Nu stiu daca exista ceva normal si de inteles in povestea aceasta.

Ce sa fie de inteles? Ca in tara unde au aparut piscine si stadioane cu nocturna in mai stiu eu ce sate populate, nu-i asa, numai cu sportivi de performanta, sute de scoli au inca latrine mizerabile in fundul curtii, spre care copiii inoata, ce-i drept, dar prin noroaie sau nameti si unde iarna ingheata. Cat o costa sa faci o toaleta decenta in cladirea scolii? Cate astfel de toalete, investitii in dreptul la civilizatie si viata al unor copii, echivaleaza cu o piscina?

Sa fie de inteles ca a primit autorizatie de functionare o scoala a carei latrina, pe langa ca era in fundul curtii, mai era si construita cu sfidarea oricaror norme de minima siguranta? Cand au venit la fata locului si au vazut pe ce pojghita de sustinere erau asezate placile latrinei, inspectorii si-au pus mainile in cap. Acolo nu era un WC, era o bomba cu ceas. Asa ca nu s-a intamplat decat inevitabilul.

Si cine sa fie de vina? Acarul Paun, adica directoarea scolii, a carei demitere a fost anuntata la televizor de un secretar de stat justitiar. Adica a fost pedepsita directoarea care a cerut primariei bani pentru construirea unei toalete in scoala. A fost pedepsita directoarea care primise asigurari oficiale si cu stampila ca latrina era sigura, ca doar scoala fusese modernizata in cadrul unui program fianatat de Banca Mondiala. Sa fi dat bani din propriul buzunar pentru a construi o noua toaleta? Sa fi inchis scoala? Sa nu mai permita copiilor sa foloseasca latrina? Ce putea sa faca directoarea pusa acum la stalpul infamiei de neinduratorul minister care are nevoie de un vinovat?

Nici macar in ceasul al 13-lea, dupa ce nenorocirea s-a consumat, autoritatile nu par capabile sa priveasca adevarul drept in ochi. Sa inteleaga ca de vina nu este nici directoarea, de vina nu sunt nici victimele, ci primaria care nu a dat bani, autoritatile care au autorizat. Si asa va ramane cat timp societatea si presa vor ramane la fel de dezinteresate fata de aceste probleme intrate intr-o normalitate romaneasca.

Stam in breaking news zile intregi pentru scandalul fals al clasei pregatitoare, plangem pe umarul parintilor care nu pot navali cu totii fix in aceeasi scoala, dar nu ne intereseaza parintii care trebuie sa-si trimita copiii in locuri atat de nesigure, nu ne intereseaza copiii care invata in conditii numai bune de inceputul secolului trecut.

Analizam pana la greata dreptul copilului de a invata in orice scoala ii tuna parintelui, dar nu dam doi bani pe dreptul la viata al unor copii de sat. Este o ruptura cat un canion intre pretentiile, adesea fitele, urbane si asteptarile modeste, bazale, ar mereu amanate din satele sarace si uitate de lume. Si, in timp ce primele capteaza intreaga opinie a opiniei publice, desi apartin unei minoritati, majoritatea Romaniei profunde risca in fiecare zi sa se inece intr-o latrina prost constuita din fundul curtii scolii.

Autor: Constantin Racaru

Sursa: Ziare.com