După amploarea luată de proteste în circa 30 de orașe din țară și în peste 40 de peste hotare împotriva poftelor de îmbogățire a ipochimenilor din RMGC (Roșia Montana Gold Corporation), s-ar putea ca paradoxala localitate din Apuseni (o comună săracă și deja mutilată, deși este cocoțată pe cea mai mare comoară din Europa!), s-ar putea, deci, ca de data asta să fie buturuga mică ce răstoarnă căruța mare a lichelelor din țară și din afara ei, pentru a dovedi întregii lumi cum cei din urmă devin cei dintâi cu ajutorul lui Dumnezeu și prin voința de neclintit a celor mulți și uniți de-o cauză atotumană – nobila cauză care garantează sănătatea și frumusețea naturii, implicit sănătatea și frumusețea locuitorilor din zonă și a urmașilor lor. Căci ei, cei puțini și demni, care refuză cu mândrie să-și vândă proprietățile pungașului de Beny Steinmetz și acoliților acestora, în pofida ofertelor tentante din partea acelora care sunt convinși că totul pe lume este de vânzare, ei sunt admirabilii urmași ai lui Horia și Avram Iancu.
Or noi, ba chiar și neprietenii noștri, știm prea bine că primul, după ce l-a privit în ochi pe împăratul austriecilor, n-a pregetat să se ia de piept cu grofii maghiari pentru recâștigarea drepturilor pierdute în timp de români, iar cel de-al doilea, la rândul lui i-a înfruntat pe unguri, călăuzit de aceleași sentimente mistuitoare privind înălțarea neamului său urgisit, dar a refuzat sistematic să-l întâlnească pe monarh. Și amândoi, adevărate repere în istoria curajului și demnității românești, au murit în plină putere: Horia tras pe roată de călăii neamului, Avram Iancu cu sufletul martirizat de un crâncen dor al înfăptuirilor pentru neamul lui, cu mult mai presus de ce-i stătea în putință la vremea respectivă…
Ei bine, actualii călăi din lăuntrul și din afara neamului românesc (firește, fără arme și unelte de tortură fizică, dar la fel de hapsâni și cu mult mai perfizi ca predecesorii lor), exact lucrul acesta nu l-au luat în calcul: Că în pofida nedreptei sărăcii la care sunt condamnați majoritatea românilor de către secăturile cățărate la putere, încă la ei nu este totul de vânzare așa ca pe alte meleaguri, unde pesemne că rufăcătorii de rang internațional își pot face toate mendrele, și asta deoarece (ca o armă secretă împotrivă vicisitudinilor!) cea mai mare parte dintre ei nu trăiesc numai cu pâine, ci și cu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu!
Cum naiba să n-ai dureri de cap când cele aproximativ 6.000 de tone de aur din zăcămintele Apusenilor, în valoare de vreo 250 miliarde euro (la cursul de-acum al gramului de aur), îți fac ziua și noaptea cu ochiul, când știi ce de bănet ai dat televiziunilor, ziarelor și radiourilor pentru publicitate în favoarea proiectului care urmărește să radă de pe fața pământului Roșia Montana și munții din jur (PRO TV, de pildă, 210.000 euro, Antena 1 – 93.500 euro etc.), astfel ca toată regiunea să se transforme într-un imens lac cianurat, dar mai ales când vezi că tot mai mulți locuitori ai planetei se solidarizează cu ultimii mohicani din acea localitate prăpădită?! Sigur că în asemenea condiții nu poți sta cu mâinile în sân, riscând ca imensul profit (incomparabil mai mare ca cel comunicat pentru urechile vulgului) să fie pierdut cam așa cum apa se pierde în nisipul deșertului, ci scoți la bătaie artileria grea.
În cartea Confesiunile unui asasin economic, carte apărută în 2007 în limba română, autorul John Perkins nu doar că-și pune cenușă în cap („am fost asasin economic”, mărturisește el cu un curaj nițel tardiv), dar divulgă și procedeele utilizate de cârdășia dintre Guvernul SUA și corporații ca Bechtel sau Halliburton: indicațiile exprese primite de la șefii lui ierarhici de-a umfla previziunile pe care era însărcinat să le facă în țări ca Panama, Ecuador sau Irak, precum și colaborarea dintre marile corporații (autorul utilizează frecvent termenul corporatocrație), băncile internaționale și guvernele corupte din aceste țări (subl. mea, G.P.). Ca apropiat al Mossadului (Serviciile secrete israeliene), care cu ceva timp în urmă l-au ajutat să pună mâna pe controversatul proiect minier din Guineea (cele mai mari zăcăminte de minereu de fier din lume), taman asta face acum evreul Beny Steinmetz în România – împinge de la spate pe șpăgarii din Guvernul și Parlamentul României, ca aceștia să dea la iuțeală o lege care să-l facă stăpân absolut peste solul și subsolul Roșiei Montane. După care să te ții: expropieri în forță, raderea pădurilor și munților din jur, distrugerea siturilor romane, cianurare cât încape, redevențe de numai șase la sută, în condițiile în care redevențele pentru aur din Africa de Sud sunt de 20 la sută! Iar Pontaurul, uitând cu totul de declarațiile diametral opuse făcute pe vremea când el și ai lui erau în opoziție, de îndată a marșat și a pasat problema lacheilor din Parlament. Aici, fără a se sinchisi câtuși de puțin de avertismentele specialiștilor și sfidând numărul în continuă creștere al protestatarilor, s-a constituit o comisie de eminenți nespecialiști (cei mai cu moț sunt pesediștii), care e de presupus că vor naviga pe direcția stabilită de cel mai strașnic mincinos al țării.
Este naiv cine își închipuie că cimpanzeul de Ponta și-a schimbat la 180 de grade poziția față de Roșia Montana numai ca să nu fie de aceeași parte a baricadei cu Băsescu, care – iată – la rândul lui a părăsit prora convingerilor anterioare pentru pupa actualelor pălăvrăgeli. Deși nu cred că un om cu scaun la cap se poate lua după opiniile acestor doi măscărici și țucălari ai străinilor, este totuși bine de precizat că schimbările lor de atitudine sunt rezultatul silnic al schimbărilor survenite pe eșichierul politic al României după alegerile de anul trecut.
Păi cum? Că doar nu era de așteptat ca o lichea unsă cu toate alifiile necinstei, precum Steinmetz, își va mai pierde vremea și banii cu cineva care nu mai deține puterea discreționară în stat (desigur, păstrând necesara aparență de democrație), ci – dimpotrivă – era de prevăzut că-și va îndrepta atențiile consistente (a se citi mita sau șpaga) înspre noul pol de putere. Or, de anul trecut, de la suspendarea în forță a lui Băsescu, cel mai de frunte mitoman al românilor a arătat clar pungașilor și lingăilor că alegătorii i-au ridicat mingea la fileu și că el nu va ezita să lovească necruțător…
În plus, în nelegiuita afacere cu Roșia Montana, el mai deține și avantajul nesimțirii alogenului față de România și poporul român. Căci pe linie maternă se trage din colonelul de securitate Naumovici, un evreu bolșevizat care nu putea să nu fie prieten la toartă cu generalii de securitate subanalfabeți Alexandru Nicolski și Pantiușa Bodnarenko (cel puțin ultimul n-a izbutit până la moarte să învețe românește), alți doi evrei bolșevizați și de cumplită aducere aminte pentru atâția români torturați și întemnițați.
Autor: George Petrovai
Sursa: Ziarul Natiunea
comentariu