C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Revolta marionetelor

Cel mai fascinant reality-show al momentului se desfasoara la Casa Alba. Democratii, in frunte cu Barack Obama, negociaza cu republicanii condusi de John Boehner pentru a determina modul in care va fi redus deficitul bugetar al SUA. Democratii si republicanii trebuie sa ajunga la o intelegere satisfacatoare pentru ambele parti inainte de votul decisiv pentru marirea plafonului de indatorare. Teoretic, plafonul poate fi marit si fara adop­tarea unui program de reducere a deficitului bugetar, insa o astfel de decizie comporta riscuri de ordin economic si politic. Chiar si americanii de rand, preocupati in mod normal de ultimele evenimente sportive si aventuri amoroase ale starletelor din showbiz, au inceput sa constientizeze severitatea problemelor structurale cu care se confrunta economia americana. Nu este nevoie de o expertiza economica detaliata pentru a intelege ca starea financiara a guvernului american este absolut deplorabila. Bugetul fe­deral pentru anul 2011 prevede cheltuieli in valoare de 3,83 tri­lioane de dolari, desi veniturile bugetare nu depasesc 2,33 trilioane chiar si in cele mai optimiste scenarii.

In aceste conditii, guvernul federal trebuie sa se imprumute cu 1,5 trilioane de dolari pentru a-si indeplini obligatiile financiare asumate. In ultimul timp cre­ditorii straini (a se citi: China, Japonia, Rusia, Brazilia, India) au dat de inteles ca nu mai au dorinta de a finanta deficitul bugetar american fara a vedea macar o tentativa credibila de a opri cresterea exponentiala a acestuia. Pentru prima data in ultimii 40 de ani, elita politica a SUA este pusa in fata necesitatii de a opera o reducere drastica a cheltuielilor bugetare.

Desigur, este foarte putin probabil ca elita politica americana sa aiba vointa necesara pentru a rezolva dintr-o lovitura problema deficitului bugetar si in aceste conditii se va apela la o monetizare la scara larga a datoriei publice, adica la cumpararea obli­gatiunilor de stat cu bani tipariti special pentru acest scop. Aceasta “solutie” va permite prelungirea acestui spectacol trist cu inca cateva luni, dar pana la urma, pentru SUA nu exista decat doua variante de viitor: faliment controlat sau faliment necontrolat.

La faliment necontrolat se va ajunge in situatia in care elita americana nu va reusi sa gaseasca solutii pentru doua intrebari fundamentale: “ce straturi sociale trebuie sa sufere cel mai mult de pe urma reducerii cheltuielilor bugetare?” si “cine se sacrifica din punct de vedere politic pentru a opera reducerea cheltuielilor bugetare?”. Elita politico-economica a SUA nu este caracterizata de unitate ideologica, fiind formata din grupari, grupuri si gru­pulete care isi urmaresc propriile interese si au propriile ideologii politice si economice. Pentru a evita varianta falimentului necontrolat este nevoie de cooperarea tuturor gruparilor, dar pentru a ajunge la un consens general este nevoie de vointa si timp, dar astazi nu exista niciunul dintre aceste elemente necesare. In aceste conditii, este firesc ca imposibilitatea ajungerii la un compromis pe termen lung sa genereze dorinta de a “cumpara timp” prin solutii temporare. Un compromis pe termen lung este de fapt o impartire a pierderilor rezultante din imposibilitatea de a conti­nua cresterea deficitului bugetar. Principalii beneficiari ai configuratiei economico-financiare dinaintea crizei au fost corporatiile americane mari care au primit “unda verde” de la guvern sa-si ascunda profiturile prin jurisdictii offshore si sa plateasca doar o fractiune din taxele pe care ar fi trebuit sa le vireze bugetului fe­deral. Un alt beneficiar al aranjamentelor financiare existente este sectorul militar al carui buget a devenit echivalentul a 50% din bugetul federal. Ultima categorie care a beneficiat din plin de pe urma capacitatii nerestrictionate a guvernului american de a se imprumuta pe piata externa au fost americanii inclusi in variile programe de suport social, incepand cu cei care primesc un ge­neros ajutor de somaj sau tichete pentru alimente (food stamps) si terminand cu pensionarii care au posibilitatea sa-si faca din contul statului un bypass coronarian la 85 de ani. Elita americana trebuie sa aleaga: fie corporatiile sunt fortate sa cotizeze la salvarea sta­tului (ceea ce ar insemna ca o parte importanta a elitei va trebui convinsa sa plateasca din buzunarul propriu), fie se reduc drastic cheltuielile militare (ceea ce ar putea stimula o alta parte a elitei sa organizeze un puci in stil sud-american), fie programele care au asigurat pacea sociala din ultimele decenii vor trebui sa dispara cu riscul de a provoca tulburari sociale majore. Pe langa problema echilibrarii tuturor riscurilor si intereselor mai exista si problema asumarii de catre o forta politica a rolului “actorului de sacrificiu” care va pune in practica aceste masuri. In mod normal, scena politicii americane este populata de marionete pregatite perfect pentru a-si asuma orice rol pe care-l vor decide papusarii care stau in spatele cortinei. Din nefericire pentru papusari, in situatiile critice, niste marionete relativ inteligente incep sa pri­ceapa care va fi finalitatea rolului pregatit pentru ele si nu mai sunt atat de dornice sa participe la spectacol. Agentia Reuters relateaza ca Obama a parasit cu scandal ultima runda de negocieri cu republicanii, spunand “stiu ca asta poate sa-mi coste presedintia, dar nu voi ceda”, ceea ce poate fi un semn ca exista riscul unei rebeliuni a marionetelor de la Casa Alba. Daca revolta marionetelor va fi inabusita si un compromis va fi identificat, atunci SUA vor trece printr-un faliment controlat si posibil vor be­neficia de sprijinul creditorilor externi care vor recompensa buna purtare a elitei americane prin injectii de capital ce-i vor permite pastrarea unui minim de decenta si stabilitate sociala in procesul reducerii influentei gloabale a imperiului american. Daca un compromis nu va fi gasit, atunci intr-o perioada destul de scurta SUA vor ajunge nolens volens in incapacitate de plata fara a avea vreun plan de actiune care sa fie agreat de toate grupurile de interese. Intr-un asemenea scenariu, previziunea sefului Tre­zoreriei SUA ca un default al SUA va provoca o situatie in care “vor fi tancuri pe strazi” se va dovedi a fi foarte aproape de realitate.

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss