Retrocedările în natură trebuie oprite. Ungaria “munceşte” în secret pentru a confisca clădirile istorice şi pădurile Transilvaniei!

Legile 10/2001 şi 247/2005 date de Adrian Năstase şi Călin Tăriceanu au trădat România, deoarece au deschis calea ocupării Transilvaniei de către Ungaria prin retrocedări! 80% din retrocedări sunt cu acte false. Până în prezent, aproximativ 30-35% din teritoriul Transilvaniei s-a intabulat pe emisarii Ungariei: urmaşii conţilor unguri, bisericile maghiară – catolică, reformată şi unitariană. Totul se coordonează de la Budapesta! Gheorghe Funar şi Vadim Tudor au trimis un Memoriu în această primăvară premierului Ponta pentru a-i cere OPRIREA RETROCEDĂRILOR în NATURĂ. Dar Ponta nu i-a ascultat şi a emis o lege care să grăbească retrocedările în natură. Astfel, clădirile şi terenurile + pădurile retrocedate către Ungaria vor ajunge în 3 ani la 60% minim! Un mare pericol pentru pierderea Transilvaniei!

Clădirea Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Oradea – (proces pierdut de catolici în 2009, reluat însă de reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice). Construită pe terenul şi cu banii Statului Maghiar, clădirea a intrat în proprietatea Statului Român, în conformitate cu prevederile Păcii de la Trianon dupa 1920. Deci clădirea nu a fost confiscată de comunişti. Ea nu poate fi retrocedată către maghiari! Această clădire a fost Academie de Drept, deci nu a aparţinut vreunui ordin călugăresc maghiar.
În iunie 2013 Statul Român a avut ultimul proces la Curtea de Apel Bihor cu Ordinul Călugaresc catolic. Deşi în CF apare scris negru pe alb: în 1936 clădirea se intabulează pe Statul Român, deci nu a fost naţionalizată de comunişti după 1948, cum este posibil ca instanţa orădeană să admită recursul ungurilor şi să dea un nou termen pe 7 noiembrie? Oare vom pierde şi acest mare imobil istoric, cu acte false?

Dar catolicii maghiari deja au anunţat că vor începe proces la CEDO daca vor pierde… incredibil ce curaj au să ceară ceva ce nu le-a aparţinut!

În CF apare scris: în 1936 Statul Român intabulează clădirea. Deci comuniştii nu puteau să o naţionalizeze pentru că aparţinea Statului Român.

Eforturile Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântului Ştefan – Primul Martir pentru dobândirea clădirii în care funcţionează Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Oradea au început în anul 2008.

Primăria a fost notificată că „va trebui să evacueze clădirea”, conform unei dispoziţii a Comisiei Speciale de Restituire înfiinţată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 83/1999, privind retrocedarea bunurilor ce au aparţinut cultelor minorităţilor naţionale.

Consilierul Silvia Suciu a cerut Consiliului Local Oradea să adopte o Hotărâre care obliga Primăria să îşi apere dreptul de proprietate asupra imobilului.

Clădirea a fost revendicată pentru prima dată încă din anul 2000, de Fejes Rudolf Anzelm, uns de episcopul romano-catolic de la Oradea, Tempfli Jozsef, ca „Abate-Exarh şi Prepozit-Prelat”. Acesta susţine că întreaga clădire a Colegiului Eminescu a fost proprietatea Ordinului, fiind naţionalizată prin decretul din 1948 . Minciună! CF-ul arată că în 1936 Statul Român era deja proprietar!

Istoricul orădean Liviu Borcea spunea că imobilul nu a fost niciodată în proprietatea Ordinului Premonstratens. Construită în 1869, pe terenul şi cu banii Statului Maghiar, şcoala a fost dată călugărilor „numai în trebuinţă”, pentru activităţi de învăţământ, iar aici a funcţionat din 1896 Academia de Drept.

După ce Transilvania a revenit României în 1918, clădirea a intrat automat în proprietatea Statului Român, conform Tratatului de la Trianon, care preciza că toate bunurile Statului Maghiar devin de drept proprietăţi ale Regatului României, „fără a fi necesare legi organice în acest scop”. A fost intabulată în 1936 pe Statul Român. Deci comuniştii nu au naţionalizat-o după 1948.

În acest sens, există şi Sentinţa Civilă nr. 248, pronunţată în anul 1937 de Tribunalul Bihor. Prin aceasta era respins recursul intentat de doi călugări împotriva unei sentinţe prin care împuternicitul de atunci al Ministerului Instrucţiunii Publice, Onisifor Ghibu, obţinea „reformarea Cărţii Fonduare Oradea, pentru înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român” asupra clădirii fostei Academii de Drept. Cărturarul muncise 17 ani pentru acest rezultat, studiind istoria Ordinului Premonstratens, dar şi Dreptul privat maghiar. El a demonstrat că cei doi călugări nu aveau calitate în proces, întrucât Prepozitura din Oradea a Ordinului nu era autonomă, ci se subordona Prepozitului din oraşul ceh Jaszovar. Or, Superiorul din Cehia nu îi împuternicise pe cei doi călugări orădeni să se judece cu Statul Român.

Colegiul Naţional Eminescu, fostă Academie de Drept 1920

Ordinul Premonstratens din Oradea, de rit romano-catolic, care are în componenţa sa doi preoţi, slujitori la biserica situată chiar lângă imobilul în care funcţionează Colegiul, nu se dă bătut. Reprezentat de avocatul Kincses Előd, fost preşedinte al UDMR Mureş, Ordinul Premonstratens a atacat la Curtea de Apel Oradea atât decizia Comisiei Speciale, cât şi încheierea intabulară din 1936. De asemenea, avocatul Kincses a atacat şi intabularea pe care statul comunist a făcut-o în 1946. Inutil, deoarece nu era nimic de naţionalizat, imobilul fiind deja al Statului Român din perioada interbelică.

În mod surprinzător, Curtea de Apel Oradea nu a respins demersul premonstratenşilor, ci a scindat acţiunea în două: a pasat decizia-cheie privind actele de intabulare pe Statul Român din 1936 şi 1946 spre Judecătoria Oradea şi a suspendat luarea unei decizii privind Decizia 2017/2009, emisă de comisia specială de la Bucureşti, până când va exista o decizie judecătorească privind actele de intabulare.

Juriştii Primăriei au făcut recurs la această decizie a Curţii de Apel Oradea, considerând că actul de intabulare, emis în urma unei decizii judecătoreşti definitive din perioada interbelică, nu poate fi azi revizuit de o altă instanţă. Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a menţinut însă decizia Curţii de Apel. În martie 2011 Judecătoria Oradea a respins la rândul ei excepţiile invocate de municipalitate, menite să demonstreze ilegalitatea acţiunii Ordinului Premonstratens!

De ce nu sunt arestaţi aceşti preoţi infractori care vor să alunge elevii din cel mai mare Colegiu al judeţului Bihor?

Acum 9 luni Tokes Laszlo împreună cu etnicii maghiari şi cu mulţi preoţi romano-catolici au făcut o mare manifestaţie în faţa Colegiului Mihai Eminescu pentru a grăbi retrocedarea şi pentru a influenţa instanţele de judecată care trebuie să soluţioneze curând litigiul.

Liceele evacuate de către unguri s-au mutat la periferia Oradei în imobile modeste. Liceul Sanitar încă nu are sediu… deşi ungurii evacuând copiii români din imobilul istoric… ţin goală imensa clădire pentru că nu au aşa număr mare de elevi. Liceul Economic are doar 2 clase de elevi unguri, deşi clădirea are 39 de săli de clasă… şi totuşi elevii români au fost evacuaţi cu forţa! Ungurii care sunt doar 20% din populaţia Oradei nu pot umple liceele retrocedate, dar totuşi trec la evacuarea elevilor români…
Istoria se repetă… cu acordul politicienilor ce au aruncat ţara în distrugere! În septembrie 1940, în jurul Gării Oradea erau zeci de mii de români ce voiau să se refugieze în Arad şi Timişoara, pentru că horthyştii le-au cerut automat schimbarea numelui lor în nume maghiar. Demnitatea acelor români nu i-a lasat să-şi schimbe numele şi de aceea automat le-au fost confiscate casele şi daţi afară de la locul de muncă. Mărturia unui domn ce a murit în 1990: „Noul director al Poştei Bihor venise din Budapesta şi ne-a adunat dimineaţa în curtea instituţiei în careu, pentru a ne cere să ne schimbăm pe loc numele în maghiară. Tot personalul Poştei am refuzat. Atunci ne-a bătut pe fiecare cu o vergea şi a dat ordin să ni se confişte casele, având 2 ore la dispoziţie să luăm primul tren spre România. Plângând am ajuns la Gara Oradea cu soţia şi fetiţa de 6 luni – doar cu hainele pe noi… nu ne puteam apropia de gară, deoarece era o mare de oameni ce se refugiau. După 2 zile de aşteptare am luat trenul până la Arad. Acolo erau zeci de mii de refugiaţi şi astfel autorităţile nu ne puteau găzdui. Ne-au trimis la Timişoara… am dormit pe jos o perioadă în holurile Poştei din Timişoara…”.

De ce acum politicienii şi judecătorii donează UNGARIEI aceste clădiri-monument istoric care fac parte din averea şi patrimoniul cultural al României? Se vând pentru votul UDMR la jefuirea ţării? Nepoţii horthyştilor ne iau clădirile statului şi râd de noi, după ce ne-au maltratat locuitorii Ardealului de Nord în septembrie 1940!

Clădirea Filarmonicii Oradea – (are proces de retrocedare pe rol). Episcopia Romano-Catolică de Oradea vrea să o retrocedeze în ciuda faptului că, la momentul naţionalizării, în 1948, ea funcţiona ca tipografie a fraţilor evrei Sonnenfeld şi Seidman şi nu mai era imobil „bisericesc”, ci figura ca şi „clădire industrială”. Deci ea în 1948 nu a fost confiscată de la catolicii unguri.

Înainte de retrocedare, sub mandatul preşedintelui Alexandru Kiss, la preşedinţia Consiliului Judeţean Bihor, s-au făcut investiţii masive în reabilitarea şi dotarea clădirii. După unele surse, ar fi vorba de 33 de miliarde de lei vechi. În acest moment, fostul proprietar, Consiliul Judeţean Bihor, plăteşte chirie Episcopiei Romano-Catolice de Oradea.

Filarmonica Oradea interior

Băile Felix – litigiul legat de clădirile revendicate a fost soluţionat – deocamdată – în favoarea românilor. Catolicii vor Parcul şi Pădurea din Băile Felix + 1.100 hectare de pădure şi teren arabil din 3 sate din jurul Băilor Felix. Procesul se află acum la ÎCCJ Bucureşti.

Călugării din ordinul Premonstratens (reinventat peste noapte cu doar un membru) au solicitat clădirea Pavilionului V al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix. Imobilul nu intră, însă, sub incidenţa Legii nr. 10/2001, clădirea fiind construită în anul 1856, drept care unitatea sanitară a respins notificarea.

Primarul din comuna Sînmartin în administrarea căreia se află staţiunile balneare Băile Felix şi 1 Mai, Lucian Popuş, a sesizat comisia pentru retrocedări în legătură cu faptul că şefii unor culte şi ordine călugăreşti fac presiuni pentru a-i împroprietări cu sute de hectare de pădure şi terenuri, fără să poată prezenta vreo decizie legală în acest sens. Singurul reprezentant al ordinului Premonstratens din Bihor era acum câţiva ani Fodor Joszef, vicar general al Episcopiei Romano-Catolice din Oradea.

La un moment dat, pretenţiile Bisericii Romano-Catolice în ceea ce priveşte Băile Felix sunau cam aşa: „În acest caz, proprietarul de drept este Ordinul Canonic „Premonstratens“ al Bisericii Catolice, al cărui patrimoniu deţinut numai la Băile Felix constă în: 47 de clădiri reprezentând cinci hoteluri, trei edificii de băi, locuinţe particulare, plus clădirea direcţiunii, restaurante, o cafenea, clădiri cu caracter economic sau de grădinărie, la care se adaugă 11,05 ha teren arabil, 12,9 ha păşune, 0,83 ha fâneţe, 126,09 ha”.

Terenuri şi suprafeţe de pădure au fost totuşi retrocedate în zona staţiunilor 1 Mai şi Băile Felix.

Prof. univ. Dr. Mihai Drecin, Şeful PRM Bihor