Nu exista document referitor la Romania venind din partea vreunei organizatii financiare ori economice si chiar politice internationale care sa nu mentioneze la loc de frunte nevoia unei reforme a sectorului public de aici. Pe agenda oricarei structuri a Uniunii Europene se afla invariabil reforma sectorului public din Romania. La unison, organizatii neguvernamentale din Romania prezinta ca prioritate numarul 1 reforma sectorului public.
Nu prea gasim insa in toate aceste analize si recomandari elemente concrete privind bolile precise de care sectorul public din Romania sufera, ce nu merge de fapt in acesta si, mai ales, ce ar putea fi eventual facut pentru a-i ameliora situatia dezastruoasa.
In functie de viziunile si interesele autorilor, ba se acuza supradimensionarea, ba dimpotriva subdimensionarea, ba se pretinde ca sectorul public inghesuie prea mult personal, ba dimpotriva ca nu are destul personal, ba ca acest personal are salarii prea mari fata de cele din sectorul privat din Romania, ba ca nu are salariile necesare pentru a nu fi corupt si a i se cere ceea ce acum nu ofera, ba ca este suprafinantat, ba dimpotriva ca este subfinantat!
Si, bineinteles, la unison se apeleaza la formula care nu spune de fapt nimic ca este corupt!
Lipseste in fond o diagnoza corecta a starilor de lucruri din sectorul public din Romania. Sectorul public din Romania nu este nici supradimensionat, nici subdimensionat, nici suprafinantat, nici subfinantat, nici prea bine platit, nici prea prost platit, nici prea corupt, nici cam corupt, ci este strict axat pe furt.
Din motive istorice si probabil – fara menajamente spus – din cauza unor date psiho-sociale si psiho-culturale ale celor din prin partea locului, toate combinate cu permisivitati deliberate ale legilor si cu nerespectarea nesanctionata a celor existente, hiba de fond in sectorul public din Romania nu este nici proasta organizare, nici incompetenta in administrare, ci furtul din avutul public si din banul public.
Daca acest lucru nu este recunoscut direct si oficial, nu se pot propune nici solutii. Caci nu exista remedii la diagnoze gresite.
Sectorul public este doar un vehicul. Este defectuos organizat, pletoric si administrat execrabil doar aparent. Este astfel conceput si gestionat pentru a se permite devalizarea lui. Nu este cumva ineficient, in sensul ca, nefiind bine organizat si competent gestionat, devine vulnerabil la risipa si scurgeri catre infractori! Nu democratia lipseste.
Toti infractorii care sunt din spatiul public – demnitari, primari, politisti, magistrati, avocati – au invatat sa foloseasca toate chichitele libertatilor democratice pentru a devaliza avutul public si banul public.
Ei fac legile, ei stabilesc reglementarile, ei lasa deliberat portitele speciale pentru furt, ei fura, ei instrumenteaza cazurile, ei judeca, ei se cearta de forma intre ei! Si astfel, ceea ce este furat ramane furat si furtul poate merge mai departe. Pana vin diferiti elefanti de prin Occident si vorbesc despre reforma sistemului public!
Ce reforma in sectorul public sa se intreprinda, cand ceea ce fura primarul nu e sanctionat de politist si, daca e sanctionat de politist, nu e instrumentat de procuror si, daca este instrumentat de procuror, nu este penalizat de judecator?!
Si va dati seama ce se intampla cu bietul ban public sau bun public daca primarul, demnitarul, politistul, procurorul si judecatorul se unesc in cuget si simtiri! Banul public sau bunul public sunt furate cu intreaga validare democratica!
In sectorul public problema nu este coruptia, ci furtul. Coruptia este doar o parghie. Care explica furtul doar in proportie de maximum 30%, grosul reprezentand furt pur facut exact de cei numiti sau alesi sa administreze banul si avutul public. De aceea, isi cumpara posturile sau platesc alegatorii! Lucrurile au ajuns prea grave spre a mai fi rezolvate in spatiul democratiei, pe care tot ei o manevreaza!
Totul a ajuns sa se fure din spatiul public intr-un mod pe deplin democratic. Si naivilor care mai protesteaza sau mai reproseaza li se vara pe gat tot felul de acte obtinute de la institutii democratice. Romania a intinat pana la distrugere democratia.
Este aproape remarcabil ca, plecand in urma cu doar doua decenii, de la cea mai neagra dictatura, a reusit sa demonetizeze pana la delegitimare democratia prin batjocura la care aceasta a fost supusa de pleava societatii, cocotata in varful ierarhiei sociale.
In orice caz, se dovedeste notoriu ca nimic din ceea ce este stricat definitiv si irevocabil in sectorul public isi mai poate gasi remediul in cadrul actual. Doar o autoritate de mana forte mai poate solutiona ceva. Ceea ce este absolut remarcabil dupa 20 de ani de democratie!
Ilie Serbanescu
Sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu