Înțeleg că madam Chiloți Tetra a pierdut postul de vicepreședinte al Partidului Popular European. Deși în apărarea ei sărise și Traian Băsescu. Unii s-au grăbit să-l acuze pe Iohannis, absent la Congresul de la Madrid, pentru acest eșec. Sigur, el ar fi dorit postul pentru Alinuța, dar asta n-are importanță. Altul este motivul eșecului.
Lucrurile sunt simple. Nu mai sunt bani, nu mai e post. PNL nu mai are ce oferi PPE, și lacomului său președinte, Joseph Daul, care ar face deliciul oricărei structuri de combatere a corupției peste tot în lume. Că PNL nu este la guvernare în România, nu e chiar așa grav. În maximum un an se poate schimba treaba. Sigur, era mai bine să se fi întâmplat până la Congres, nu-i așa, musiu Uncheșelu? Dar lucrul cel mai important în eșecul PNL la Madrid este că nu mai are bani.
Și aici drăguța Șeherezadă a DNA, Lulutza, ar avea ce săpa, și povesti. De exemplu, ar putea fi curioasă-la dracu, e femeie, deși unii au serioase dubii!-să afle unde s-a dus cu adevărat o parte din parandărătul din afacerile Microsoft și EADS. Nu cumva acești bani au finanțat și Congresul PPE de la București, au cumpărat un post de vicepreședinte pentru Boiangiu, dar mai ales protecție pentru traian băsescu, în momentul Referendumului? Apropo de asta: niște bani au ajuns cumva și pe la Barroso, alt ”baron” al popularismului? Cât o fi costat o condiție din cele 11 puse României, după suspendarea lui băsescu? De la câte sute de mii de euro în sus se ridica din pat onorabilul, dacă un pârlit loco nu se deranjează decât de la 50.000 euro în sus? Mi-e și frică să mă gândesc că, din aceeași sursă, parandărătul din cele două afaceri, au migrat niște bani și spre campania electorală a scorpiei din dotarea lui Bill…
De ce întreb? Pentru că nu este clar câți bani au dat ăia din dosarul Microsoft, cui, câți și-au oprit ei, și, mai ales, unde sunt acum banii palmați. Sigur, nimeni nu ne va spune asta. Cum se apropie cineva de acest subiect sensibil, cum ni se mai servește o Udrea la proțap, condimentată cu Bica, o mineriadă în sos de crime împotriva umanității, un Oprea cu salată de abuz în serviciu, și tot așa.
Îmi permit să cred că aici, în jurul banilor din cele două afaceri, se poartă și războiul crâncen din sânul, și dintre serviciile noastre de (dez)informații. Care sigur au fost implicate în mizeriile astea, și unora de pe acolo li s-a lipit câte ceva pe dește. Un război care este, de fapt, un război împotriva României și a românilor.
Nimeni nu mai poate face curățenie în aceste cocini puturoase, numite ”servicii de informații”. Au scăpat de sub orice fel de control. Nu mai ascultă de nimeni. Pun președinți, șefi de partide, controlează Justiția, economia, presa. Au totală imunitate. Prestează câte cele pentru ocupantul american, și în rest sunt libere să facă ce vor. România nu mai există de mult pentru ele.
Nu știu cum se va termina acest război. Și nici când. Deși aici ar fi un soi de limită: afectarea unor interese ale ocupantului. În rest, pot să zburde liber. Ceea ce și fac. Iar episodul de ieri, de la Madrid, este un avertisment și pentru cel care credea că poate controla ”sistemul”. O să vedem asta în perioada următoare. Doar că prețul acestui război îl plătesc românii, nu liftele din sistem. Ele tocmai ce-au primit bani în plus de la buget. Pentru merite deosebite în distrugerea României…
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu