Extremul Orient rus, intinderea aproape nesfarsita de paduri de artar maturate de vant aflata intre Lacul Baikal si Vladivostok, mai apropiata de Beijing decat de Moscova, ar putea fi viitorul teatru de razboi intre Rusia si China.
Chiar daca, pentru moment, cele doua state vecine joaca cartea prieteniei, unite fiind de opozitia fata de Statele Unite, aceasta bucata de pamant inghetat ar putea constitui o sursa majora de conflict intre cele doua puteri, scrie The Telegraph.
In primul rand, trebuie spus ca aceasta regiune, inca de la inceput nefavorabila traiului, ramane cu din ce in ce mai putini locuitori. Doar 6,7 milioane de oameni mai traiesc in Extremul Orient, o intindere mai mare decat suprafetele Marii Britanii, Frantei si Germaniei adunate si inmultite cu cinci.
Peste 30% din localnici sunt concentrati in noua orase izolate. Potrivit statisticilor, pana in 2015 vor mai ramane in aceasta regiune doar 4,5 milioane de persoane.
De partea cealalta a granitei, celei trei provincii chineze colcaie de oameni – cel putin 100 de milioane de chinezi traiesc aici. Si discrepanta dintre Manciuria si Extremul Orient nu va face decat sa se mareasca in perioada urmatoare. Presiunea demografica este un factor de presiune fantastic.
In al doilea rand, China are o foame insatiabila de resurse naturale, menite sa sustina o economie care duduie in pofida crizei globale. Cautarea materiilor prime sta la baza politicii externe a tarii, care poate gasi, doar trecand granita la rusi, aproape orice resursa naturala imaginabila.
Stepa si tundra ascund, dedesubt, mari rezerve naturale de gaze, petrol, aur si diamante, ca sa nu mai spunem ca la suprafata se afla cantitati uriase de lemn.
Se configureaza deci o situatie limpede: o tara cu o populatie densa care incearca sa mentina cresterea economica punand mana pe orice resursa naturala poate, plasata langa o regiune slab populata, cu uriase rezerve minerale.
Tensiunile dintre cele doua puteri se fac deja simtite, pe masura ce Rusia este incomodata de numarul mare de chinezi care ajung sa se stabileasca in aceasta regiune, unde infiinteaza companii de minerit si exploatare a lemnului.
In viitor, nu este de asteptat ca autoritatile chineze sa decida anexarea regiunii sau invadarea ei. Mai degraba, China va furniza un flux constant de migranti chinezi si investitii, realizand scopurile expuse mai sus prin siretenie, mai degraba decat prin lupta.
Tensiunile dintre cele doua entitati in aceasta parte a lumii nu sunt ceva nou. La sfarsitul anilor ’60, disputele de la frontiera au degenerat in violente militare si sute de morti.
Nu este exclus ca ceva similar sa aiba loc din nou, in deceniile urmatoare, daca Rusia incepe sa scape de sub control Extremul Orient in defavoarea Chinei.
Ana Ilie
sursa: ziare.com
Adauga comentariu