Economia subterana produce cu motoarele in plin. De-a lungul timpului, lupta cu evaziunea fiscala a ramas doar la nivel de declaratii. Rezultatele concrete au fost modeste.
Guvernul Boc are o preocupare tot mai pronuntata pentru combaterea evaziunii fiscale. Din pacate, este o preocupare mai degraba teoretica, declarativa. Nu este nici primul si mai mult ca sigur nici ultimul guvern care incearca sa se ia la tranta cu economia subterana.In acest moment, economia nefiscalizata este estimata la 30% din produsul intern brut (PIB) al Romaniei. Pare o estimare exagerata.
Mai exact, daca estimarea este corecta, economia romaneasca are o imensa problema pe care nici un guvern nu a reusit sa o descurajeze, ba chiar dimpotriva.
Sa facem un calcul. 30 de procente din PIB inseamna aproximativ 40 miliarde euro. In acelasi timp, 30% din PIB reprezinta totalitatea veniturilor bugetare pe care le creaza economia romaneasca.
Asadar, considerand ca 40 miliarde euro este “cifra de afaceri” a economiei subterane, impozitarea ei ar aduce la buget aproximativ 6,4 miliarde euro, adica 26 miliarde lei.
Pentru a avea o imagine a acestei sume, trebuie sa specificam ca anul acesta bugetul de stat previzioneaza venituri de 66 miliarde lei. Ceea ce inseamna ca, prin neimpozitarea economiei subterane, bugetul de stat pierde aproximativ 40% din veniturile bugetului de stat. Nu mai punem la socoteala plata contributiilor catre bugetul asigurarilor sociale.
Este limpede ca economia neagra nu va putea fi eradicata dintr-odata, iar metodele de combatere sunt diferite, de la cele coercitive, trecand prin cele de strangere de informatii si ajungand la fiscalitate.
Mica evaziune este peste tot in jurul nostru. Recent, reprezentantul Romaniei la Fondul Monetar International (FMI) a povestit in cadrul unui seminar o intamplare semnificativa: Mihai Tanasescu a cumparat din piata un buchet de flori.
A platit si a asteptat sa primeasca un bon fiscal. Nu a fost cazul. Abia dupa indelungi staruinte i s-a eliberat un document fiscal. Este doar un exemplu. Mediul economic romanesc este plin de multe alte asemenea situatii.
Un zugrav nu elibereaza un bon fiscal, la micile magazine din mediul rural si din multe orase de provincie bonurile fiscale sunt o raritate, lautarii de la nunti se tocmesc cu banii jos, transportul turistilor pe rutele estivale se face fara nici un document fiscal, in piete se gasesc de vanzare tigari care provin din contrabanda pentru ca nu au timbre fiscale si se vand sub pretul recomandat de producator; pe marginea drumurilor judetene se vand legume, fructe, vin sau tuica fara nici un document legal. Mai punem la socoteala CD-urile piratate, vandute prin piete, ciorapii, tricourile sau leucoplastul vandute in piete sau chiar in mijloace de transport.
Intr-un mesaj postat la articolul pe care l-am scris in urma cu doua saptamani intitulat “Boc pune pune birul pe micii intreprinzatori”, cititorul care semneaza sub pseudonimul “Rural” se refera la situatia grava a comertului din mediul rural.
In aceasta zona nu este vorba numai de evaziune, ci si de o viciere grava a concurentei intrucat zona comerciala este controlata in multe locuri de clientii politici ai administratiei locale.
Mica evaziune a devenit parca o a doua natura a noastra. Ne-am obisnuit cu ea, asa cum ne-am obisnuit sa respiram. Prea rar se intampla sa luam atitudine, sa avem o tresarire sau sa schitam o unda de impotrivire. Ceea ce a facut Mihai Tanasescu este un gest rar.
Solutiile de combatere a micii evaziuni nu sunt prea sofisticate. Pe de o parte, este vorba despre o asprire a controalelor si a aplicarii legii. Pe de alta parte, este vorba despre necesitatea unor ajustari legale.
Astfel, consultantul Florin Zamfir a adus recent o idee in spatiul public pe care imi permit sa o expun succint. Este vorba despre o metoda care se aplica deja in unele economii asiatice, inclusiv China. Zamfir propune ca pe bonurile fiscale emise de comercianti si de prestatorii de servicii pentru populatie sa fie atasat un loz razuibil care sa ofere castiguri in bani.
In felul acesta, cumparatorii ii vor presa pe comercianti sa le elibereze bonul fiscal in speranta ca vor castiga o suma de bani la acest loz sui-generis. Astfel, bugetul de stat ar fi si el castigator, pentru ca premiile oferite prin lozurile razuibile se vor compensa prin cresterea veniturilor bugetare.
Chiar daca pare o varianta destul de ”ëxotica” de lupta cu evaziunea, ea s-a dovedit viabila in tarile care au aplicat-o.
Paradoxal, mica evaziune este si un fel de supapa sociala. Economia subterana “da de lucru”la sute de mii de oameni, care isi rotunjesc veniturile sau care ar putea ingrosa randurile somerilor.
Uneori, in loc de somaj ei se duc spre mica evaziune. Cel care pierde, neconditionat, este bugetul de stat si implicit finantarea si calitatea serviciilor publice.
Cu marea evaziune este o alta poveste. Acest fenomen trebuie tratat diferit de cel al micii evaziuni. Culmea este ca, in general, manifestarea evaziunii este cunoscuta de organele fiscale, de patronate si chiar este prezentata in amanunt de mass-media.
Exista, de asemenea, domenii cunoscute ca fiind predilecte pentru marea evaziune. In industria petroliera se practica eludarea platii accizelor catre bugetul de stat, produsele alcoolice sufera de aceeasi boala, iar comercializarea tigaretelor este subminata de contrabanda.
Firmele-fantoma si asa-numitele firme-suveica sunt metode deja clasice de inselare a fiscului. Sa nu uitam de munca la negru din domeniul constructiilor, turismului si chiar serviciilor.
Schemele de rambursare ilegala a taxei pe valoarea adaugata (TVA) s-au amplificat prin metode de evaziune adaptate la regulile Uniunii Europene.
De asemenea, patronatele din diverse industrii au inceput sa fie tot mai critice la adresa fenomenului de evaziune fiscala, mergand pana acolo incat explica organelor fiscale canalele economiei subterane.
Astfel, industria alimentara este tot mai prezenta la acest capitol. Fenomenul este explicabil, pentru ca firmele care lucreaza corect resimt o concurenta neloiala din partea evazionistilor si un mod frustrant de a pierde o parte din piata.
Cum s-ar putea reduce marea evaziune? Aici, spre deosebire de mica evaziune, este nevoie in afara de efortul de control si de inteligenta. Prin inteligenta se intelege cunoasterea legislatiei europene, colaborarea cu organele fiscale europene, precum si obtinerea de informatii.
Daca mica evaziune se combate in special prin controlul institutiilor abilitate, cu economia subterana la nivel inalt se lupta in special cu creierul. Evident, mai este nevoie de un lucru: specialistii fiscului trebuie lasati sa lucreze fara interferente de ordin politic. Sau, mai direct, este nevoie ca politiceinii aflati la putere sa nu protejeze un grup de interese in fata organelor fiscale.
Se discuta intens despre reducerea cheltuielilor bugetare prin reducerea personalului si a salariilor. Este o masura legitima. Dar in cazul fiscului aceste prioritati pot fi ca o moneda care isi arata cealalta fata.
Este greu de crezut ca fara un aparat fiscal bine platit sau redus numeric se poate lupta cu evaziunea in mod eficient.
In fine, evaziunea poate fi combatuta de populatie prin educatie si responsabilitate, si de catre guvern prin actiune. Deocamdata, guvernul Boc a creat un comitet interministerial de lupta contra evaziunii si a declarat razboi evaziunii fiscale.
Deocamdata, este o lupta de Don Quijote dusa cu destula naivitate. Rezultatele nu sunt vizibile. Comitetele si comisiile sunt bune pana la un punct. Mai departe este nevoie de profesionisti care sa fie lasati de politicieni sa lucreze.
Constantin Rudnitchi
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu