Războiul cutiilor negre

Serviciile secrete au o particularitate ce le deosebește radical de alte instituții ale statului: beneficiază de protecția unei confidențialități de fier. Atât din interior (agenții lor fiind instruiți și organizați în așa fel încât să nu transpire nimic, din ceea ce nu trebuie, în afară) cât și din exterior (unde legile de funcționare și control le asigură cadrul etanș necesar ținerii la distanță a amatorilor de scandal şi de intruziuni de tot felul).

Era de așteptat, așadar, ca binomul SRI – DNA, obișnuit în ultima vreme să i se permită totul, să nu-i stea nimic în calea curiozităților profesionale și a apetitului de dominare absolută, să-și iasă din pepeni în fața unui bastion inexpugnabil (și de aceea inacceptabil de singular și amenințător) cum este Serviciul de Informații Externe (SIE).

El, binomul, care a dat jos cât ai clipi un prim ministru cu guvernul său cu tot, care a transformat Curtea Constituțională într-un derizoriu refugiu pastoral bun doar de zeruri și telemele, care a arestat-o într-o feerie cu mascați pe egala Bica și l-a alungat cu coada între picioare de la post pe superiorul Nițu, ditamai Procurorul General al României, el, binomul, care a ajuns să se substituie electoratului în desemnarea primarilor din marile municipii ale țării și care îl ține în șah pe însuși președintele Klaus Johannis, cu casele lui închiriate discutabil pe la Sibiu…,  tocmai el, ce scăpase în câștigător unic, în carul triumfal al dreptății și justiției remodelatoare de nație, cu tracțiune dublă și suspensii adaptate să depășească lin orice fel de obstacol, tocmai el, zic, să se împiedice, în defilarea lui victorioasă, în galopul lui de sănătate, de-un ciot? De camuflajele și baricadele și capcanele și perdelele de fum de doi bani ale James Bonzilor lui MRU?

Aproape că a  devenit mai mult o problemă de orgoliu, decât de legitimitate, dacă există un conducător unic al jocului, cum se dăduse impresia până acum, sau avem de-a face cu o federalizare a influenţei, cu un arhipelag de entităţi, de autorităţi, de ordonatori de edicte care-şi dispută jurisdicţii şi întâietăţi.

Doamna Kovesi a iesit zilele trecute despletită, furibundă, jeandarchiană, să livreze rugului, ştreangului, ghilotinei, scaunului electric, trădători. De neam, de ţară, de ideal.

Căci aşa nu se mai poate!

SRI i se închină: 90 de cazuri peşcheş. DIPI contribuie cu o ofrandă de două cifre: 22. Până şi DIA cotizează cu 4. Doar SIE, zero barat. Vita Kobe, infiltrată în metabolismul oleaginosului MRU, obstrucţionează, prin refuzul obolului, lupta anticorupţie. Re-vol-tă-tor!

SRI și SIE sunt două cutii negre. Dacă nu mi-ar fi teamă că torn gaz peste focul unor inflamări și așa aerate peste măsură de presă, aș spune chiar că sunt două „cuburi negre”. La drept vorbind, cine, normal la cap, ar putea face vreo conexiune cu Black Cube, nu? Doar în creierul meu, subjugat de magii conspiraționiste, pot apărea astfel de … scurtcircuite. Griji aiurea, de prea multă probabilistică pe numere mici și ficțiune literar – artistică asimilată precar la preț de realitate.

Dar să revenim la cestiune. Două cutii negre, așadar, față în față. Impenetrabile, enigmatice, și încărcate nu cu TNT mineresc ci cu U-235 de colecție, pentru ca distracția să fie totală în cazul în care cineva ar avea nebunia să încerce a le forța secretele. Două cutii negre, ca niște zaruri ce așteaptă să fie aruncate de o mână nonșalantă, care le zăngănește cu gândul doar la combinația câștigătoare pentru ea. Dezastrul consecințelor, un eșec generalizat, nici măcar nu e luat în calcul.

S-a declanșat, cu alte cuvinte, războiul cutiilor negre, SRI versus SIE, cu participarea extraordinară a guest star-ului DNA în rol de fecioară a dreptăţii. Cu bretonul tăiat după buza căştii, cu picioarele goale și vestmintele sfâșiate, aruncată în luptă ca simbol al binelui vânat de rău, menită să indice nehotărâților gură – cască la ce tabără să adere pentru a nu mai face curent ţărişoarei, de pomană, cu advecţia lor pulmonară.

E o luptă a străfundurilor cu străfundurile. Ca vânzoleala oceanului, sub valuri. Nu poate fi decisă printr-o banală inginerie de suprafață. Necesită complexe interacţii cuantice.

Iar doamna Kovesi, dimpreună cu yesmenii care o sfătuiesc,  îşi închipuie că se rezolvă printr-o simplă sborşeală. Că SIE o fi vreun fel de DGIPI cu urechea la pahar şi paharul la zid sau de ANAF hăituitor cu ogari cu mânecuţe, căruia îi elimini cu un scrâşnet de şmirghel șeful vremelnic şi gata, poţi să ţi-l agăţi după aia, trofeu inert, pe perete.

I-au luat-o nervii pe dinainte. Şi lipsa de experienţă. Şi heliul pe care i l-au suflat toţi prin alveole, ca pe-un narcotic al puterii. Şi care o face azi să plutească deasupra altora, să păşească pe apă, dar nu pentru că ar avea însuşiri christice ci dintr-o inconsistenţă ce-i afectează foarte mult g-ul terestru.

…

Două zile am întrerupt scrisul la acest articol. Ideea care mă stârnise să-l încep a fost gravitatea excepţională şi stranietatea vecină cu patologicul ale răfuielii publice a doamnei Kovesi cu SIE.  Nu găseam altă explicaţie acestei răbufniri decât o cădere nervoasă. Să te ferească Dumnezeu de dracii unei femei răsfăţate, căreia brusc cineva îndrăzneşte să-i sufle-n răspăr. După mine, originea răzbelului declanşat de şefa DNA trebuia căutată în spionarea ei de către Black Cube şi în eventuale descoperiri compromiţătoare rezultate de-aici, care, pur şi simplu, au scos-o din minţi. Posibila legătură a lui MRU (deci a SIE) cu neobişnuitul demers am suspectat-o şi comentat-o public încă de la început. Prin urmare, bănuindu-l şi Laura Kovesi pe MRU de un amestec în tărăşenie, s-a gândit să-l rezolve cu metodele ei deja consacrate. Doar că a intervenit efectul de cutie neagră, care a schimbat radical regulile jocului. În acest punct m-am blocat. Neavând concluzii, m-am oprit din scris.

S-au mai întâmplat, însă, după aceea, lucruri.

1. SIE a furnizat un răspuns prompt şi deloc timorat reproşurilor DNA. Într-un limbaj sobru (dar cu un sarcasm diplomatic evident) a explicat că atribuţiile sale sunt stabilite de legi clare, care plasează aşteptările DNA în zona abuzurile specifice fostei securităţi comuniste.
2. În aceeaşi zi, arestul pentru încă 30 de zile ale celor doi „spioni” evrei a fost confirmat de instanţă. DIICOT a informat printr-un comunicat că aceştia au furnizat un fel de portret robot al persoanei care a angajat Black Cube să o spioneze pe Laura Kovesi, fără să indice, însă, identitatea acesteia. „DIICOT are, însă, unele suspiciuni”. Şeful DIICOT a mai precizat: firma Black Cube refuză să colaboreze cu autorităţile române. SIE nu a ajutat ancheta în dosarul spionilor lui Kovesi. Pentru acest motiv, MRU a fost chemat în Parlament.
3. Preşedintele Klaus Johannis i-a convocat de urgenţă joi (28 aprilie 2016) la Cotroceni pe Mihai Răzvan Ungureanu și Codruța Kovesi, și consideră că problema s-a rezolvat.

Pe baza celor de mai sus pot, astăzi, trage nişte concluzii şi, deci, încheia acest articol.

SIE nu este uşor de intimidat. Deşi, teoretic, MRU ar putea fi uşor chemat să dea socoteală la DNA pentru vreun dosar pregătit în mare viteză şi pe criterii de oportunitate, nu cred că acest lucru se va întâmpla. Misterioasele forţe ale cutiilor negre.

Negocierile cu Black Cube şi cu beneficiarul informaţiilor  obţinute de această firmă merg prost, din moment ce situaţia tinerilor evrei arestaţi nu s-a deblocat. Asta explică şi ieşirea nervoasă a doamnei Kovesi, care a depăşit toate uzanţele în materie de conflicte între serviciile secrete ale unei ţări.

Intervenţia rapidă şi autoritară a preşedintelui demonstrează că s-a atins o zonă de maximă sensibilitate. Iar bila neagră, dacă e să păstrăm coloristica din titlu, i-a fost arătată clar Laurei Kovesi, care a generat, prin labilitatea ei comportamentală, un scandal public ce e de natură să îngrijoreze nu doar establishmentul românesc ci şi pe marii parteneri internaţionali ai acestuia.

Oare avem de-a face cu un război real al unor cuburi negre sau sunt doar simple zaruri disputându-ne la masa hazardului?

Sursa: Contele de Saint Germain