Dupa cum se stie, Razboiul Rece a fost castigat de SUA. Victoria a fost atinsa fara a intra in “faza fierbinte” a confruntarii militare globale, ceea ce reprezinta o performanta de exceptie. Acum, in conditiile declansarii unui nou conflict de reimpartire a sferelor de influenta in contextul crizei economice globale, oponentii SUA cauta sa utilizeze lectiile invatate din infrangerea URSS. Razboiul Rece a fost castigat pe doua paliere: ideologic si economic.
Oamenii de rand si o parte importanta a conducerii tarilor comuniste si-au dorit sa devina adepti ai consumerismului practic, renuntand la idealurile crearii raiului comunist pe pamant, iar cursa armamentelor a suprasolicitat economia sovietica, conducand la prabusirea acesteia.
Astazi, tarile BRICs isi doresc sa reduca considerabil abilitatea americanilor de a-si impune vointa pe plan global si este interesant de observat cum se desfasoara ostilitatile pe cele doua planuri fundamentale, atat in planul luptei ideologice cat si celei financiare. Din perspectiva ideologica, in toate tarile BRICs (Brazilia, Rusia, India, China) s-a reusit disocierea intre fericirea consumerista si acceptarea influentei americane. In 1991 un cetatean sovietic era incapabil sa inteleaga ca posibilitatea de a avea acces la un asortiment larg de banane, blugi si tehnica casnica poate fi obtinut fara prietenia cu SUA, dar astazi situatia este foarte diferita.
La fel, fericirea consumerista a fost disociata de democratia in stil vestic. Cetatenilor chinezi le-a fost demonstrat ca si in conditiile existentei unui singur partid politic, nivelul de trai poate creste incontinuu, iar China a fost transformata in atelierul global al gadgeturilor consumeriste de ultima generatie. Pentru elitele politice ale tarilor BRICs a devenit clar ca “idealistii democratici” de odinioara aveau de fapt nevoie de blugi si mezeluri si nicidecum de democratie participativa. In consecinta, s-a reusit crearea unei relative imunitati fata de atacurile ideologice ale Vestului.
In plan economic situatia este la fel de dramatica. In decursul unui deceniu, tarile BRICs, in principal China si Rusia, i-au obisnuit pe politicienii americani ca majoritatea veniturilor obtinute de aceste state din exportul resurselor minerale sau al bunurilor de larg consum vor fi directionate catre investitii in obligatiunile guvernamentale americane. In aceste conditii, clasa politica americana nu a avut motivatie serioasa pentru a modifica situatia in care SUA pierdeau capacitatea de productie industriala in favoarea Chinei.
Din punctul de vedere al administratiei de la Washington situatia a fost ideala: corporatiile americane care si-au mutat productia in China obtineau profituri aditionale, iar rezervele valutare ale Chinei oricum finantau deficitul bugetar american, permitand acestuia sa-si finanteze armata si un set de programe sociale deosebit de generoase. Problema consta in faptul ca aceste programe sociale creeaza un set de asteptari din partea populatiei, iar aceste asteptari pot genera o veritabila catastrofa socio-politca in conditiile in care statul american nu va mai putea finanta programele sociale prin creditare.
Mai grav, solutia clasica caracteristica pentru economia americana, adica stimularea sectorului privat, nu poate functiona in conditiile in care o parte importanta a capacitatii industriale a fost exportata in China, India, Brazilia sau Vietnam. Bugetul federal al SUA obtine aproximativ jumatate din fonduri prin indatorare, ceea ce plaseaza stabilitatea economica si sociala a Americii intr-o dependenta directa de capacitatea guvernului federal de a accesa finantare externa ieftina. Perfect constiente de aceasta vulnerabilitate, doua tari care efectiv au format o coalitie anti-americana in plan geostrategic, China si Rusia, au inceput in mod concertat sa “stranguleze” accesul guvernului american la creditare. China are rezerve valutare in valoare de 3 trilioane de dolari si este finantatorul principal al SUA, portofoliul chinez de obligatiuni americane fiind depasit doar de portofoliul detinut de Rezerva Federala a SUA. Acum, China este in proces de micsorare a acestui portofoliu si se pare ca se doreste ca partea rezervelor valutare denominata in dolari si investita in obligatiunile americane sa fie redusa la 1 trilion de dolari.
Rusia procedeaza la fel. In conditiile in care doi dintre cei mai mari cumparatori ai obligatiunilor americane nu mai sunt dispusi sa finanteze deficitul bugetar american, ba chiar vand obligatiunile cumparate in trecut, unica optiune pentru mentinerea aparentei unei economii functionale consta in monetizarea datoriei publice, adica utilizarea dolarilor “proaspat tipariti” pentru achizitia de obligatiuni de stat. Rezerva Federala a devenit cumparator de ultima optiune pentru obligatiunile de stat ale guvernului american, dar aceasta procedura conduce la o diluare accelerata a puterii de cumparare a dolarului. Presiunile inflationiste rezultante din aceasta politica se manifesta in pretul petrolului, pretul la cereale, dar nu se vad in statistica oficiala din cauza “ajustarii creative” a regulilor oficiale de calculare a inflatiei practicate de administratia de la Washington.Situatia in care unicul cumparator major al obligatiunilor guvernamentale ale unei tari este chiar banca centrala a acesteia nu poate continua mult timp, la fel cum Uniunea Sovietica nu putea sa suporte mult timp efortul financiar necesar participarii la Razboiul Rece.
Este ironic ca SUA au castigat Razboiul Rece, dar sunt pe cale sa piarda Marele Razboi Financiar.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu