RĂZBOI DA, DAR CU INAMICUL DIN ȚARĂ

Realitatea românească (nu cea televizată) arată ca un tablou în care găsești de toate dar nimeni nu vrea să-l cumpere. Nu este război, nici criză economică, nici măcar una politică ci doar una de autoritate. Nu mă refer desigur la autorități alese sau numite ci la autoritatea dată de ADEVĂR, un  concept cu care demult nu se mai umblă prin România. Chiar dacă cei ce ne vorbesc dau impresia că ar avea ceva legătură cu el, nenumăratele dezvăluiri de presă dovedesc faptul că ei trăiesc într-o lume complet diferită de a noastră. Nu au deloc preocuparea zilei de mâine dar au auzit câte ceva despre ea. Se întrec în a se comporta fără pic de rușine afișând opulența precum bem noi apa. Majoritatea se întreabă cum își permit acești oameni, care n-au produs nimic în viața lor, un nivel de trai comparabil cu al familiilor industriașilor de pe alte meleaguri? Primari ce își fac vacanțe te miri pe unde, parlamentari cu tratamente în clinici cu regii de cel puțin 1500 euro pe zi, mașini cu emblemă de prototip ce ajung la prețuri de elicopter performant. Toate astea costă. Bani. Iar banii s-au dat și se mai dau. Singura condiție, repet singura condiție este fraierirea națiunii române.

Ne-au cerut votul încă din 1990, convinși fiind că îl vor primi, contând pe naivitatea celor mulți, gata să creadă pe oricine a fost mai vocal și mai bine prezentat la tv. Toată mascarada acelui timp a dat naștere, sau mai bine zis a creeat acea ”nouă clasă politică” din tot felul de eșaloane de propagandiști și securiști fără nici un fel de calificare pentru o viață normală, care s-au erijat în formatorii democrației în România. Și au format o democrație a furtului, a jafului, a incompetenței de orice fel, a traficului de influență, a corupției instituționalizate. Asta au făcut iar acum se părăsc unii pe alții la parchete mizând în continuare pe inteligența redusă a românului. Dacă s-ar aduna banii împrumutați din 1990, până astăzi cred că fiecare dintre noi ar fi trebuit să avem cel puțin câte un Lamborghini în garaj și un Lexus pentru cumpărături la poartă. Toți acești bani i-am plătit cu toții, fără însă a ne dezvolta ca și țară. În prostia noastră nu ne întrebăm unde se duc miliardele strânse din taxe, considerând că cei deștepți știu ei mai bine. Nu, nu știu și au dovedit de 24 ani că ei doar risipesc și îi dirijează spre firmele care produc legal mult prea multă bunăstare pentru ei.

Dar cine sunt ei? Sunt hoții națiunii îmbrăcați în costume Armani, care vin zilnic să ne mintă și să ne spună că o vom duce bine, la vară. Sunt oamenii ce s-au pripășit prin politică și adminstrație care fac și desfac țara în câte bucăți vor. Aceasta este cauza pentru care România este țară de rangul 2 sau 3 în Europa. Nu cei câteva sute sau mii de cetățeni care comit infracțiuni prin țările Vestului, ci ei care în mod deliberat, împreună cu puternicii unei părți din lume, ne țin în această stare de ghiocel ofilit.

Cei care încă se mai lasă prostiți de Ponta și Băsescu să se găndească de o mie de ori atunci când le mai dau credit în cabinele de vot. Sigur că întrebarea clasică, ”eu pentru cine votez” este mai de actualitate ca oricând în aceste condiții.

Răspunsul meu este unul simplu. Celor care cred că rezolvarea vine din altă parte le sugerez să intre în arenă și să se bată pentru viitorul acestei țări. În acest moment nu mai este vorba de vreo luptă politică, doctrinară ci una de supraviețuire a statului român răpus la propriu de o mafie închisă ermetic. Aparența disputei între cei doi este jalnică. Amândoi sunt în slujba unor interese străine de România iar strategia despre care am vorbit pe acest site de aproape doi ani este în plină desfășurare. Băsescu a luat 7,4 milioane de voturi negative iar atașarea de el, a singurului om neîncadrat în tiparele șantajului, se face atît de vizibilă, încât doar creierele zbuciumate nu o văd. Observați că oamenii cred mai degrabă ce spun aceștia doi decât să asculte adevărul pe care Antonescu îl spune, ceea ce confirmă faptul că manipularea, bine făcută, dă rezultate. Chiar dacă el a infirmat de câteva zeci de ori, oamenii lui Ponta repetă la nesfârșit o minciună, că așa spune la manual. Culmea este că dezvăluirile care privesc activitatea posibil infracțională a lui Ponta sunt catalogate de presă ca acțiuni ale lui Băsescu, deci necredibile. Oare?

Să nu fie adevărat ce spune senatorul Valer Marian cu privire la evenimentele ce au dus la moartea prematură a procurorului Panait? Sau dosarele de la parchet, toate sunt invenții? Mai degrabă credeți pe unul cu astfel de istoric precipitat decât pe altul căruia nu i se pot aduce astfel de acuzații oricât s-ar frământa și s-ar pricepe serviciile?

Cineva spunea că atunci cînd se va ivi un om deștept se vor găsi imediat o mie de proști să arunce în el cu mizerie. Să ducem noi românii lipsă de oameni cu caracter în așa hal încât să votăm în continuare pe cei aflați cel puțin la granița dintre ipocrizie și impostură?

Trăim această realitate în care ne-am băgat prin nesăbuniță. Ne putem scoate acționând în acest an spijinind un om, nu un partid, să clădească pe alte baze o generație de bărbați de stat, aidoma aceleia decimate de predecesorii lor comuniști prin pușcării. Dar dacă așteptăm doar de la el atunci putem spune că într-adevăr ne merităm jalnica viață.

Autor: Virgil Florea

Sursa: Starea Natiunii