Ca răspuns la o postare a mea (Cenzura pe Facebook), în care explicăm faptul că am dat la unii dintre prieteni unfriend, Alin Alecu pune următorul comentariu:
Eu sunt unul dintre cei stersi de dl. Astarastoae din lista. Initial am crezut ca e o eroare, ca un om care se considera cultivat, democrat, de dreapta, nu poate face un asemenea gest. Acum inteleg ca, daca nu gandesc la fel, nu mai conteaza nimic altceva. Cam acelasi lucru l-au patit si Ciprian Stavar si Mihai Burtea. Ce frumos va fi cand o sa ramaneti doar intre voi… “comunistilor, putinistilor, pesedistilor…”
Faptul că prin 1996 drumurile noastre s-au intersectat mă determină să îi dau un răspuns mai pe larg deoarece cred că nu a citit cu atenție notița și nu a înțeles motivele pentru care am șters pe unii din lista mea. I-am șters, dar nu i-am blocat. Îi voi răspunde punctual:
1. Am mai declarat că ”prietenia” de pe Facebook nu are aceeași relevanță ca prietenia reală. Totuși și aici pot să funcționeze unele criterii. Și m-am gândit să aplic criteriile lui Tristram Enghelhardt Jr. privind prietenia. Tristram Enghelhardt Jr. este unul dintre fondatorii Bioeticii ca știință și de care mă leagă o prietenie de peste 20 de ani. La prima noastră întâlnire mi-a explicat interrelațiile dintre oameni într-o clasificare raportată la principiile morale. Engelhardt îi împarte pe oameni în trei categorii: prieteni morali, prieteni afectivi și străinii.
Prietenii morali sunt cei care chiar fără să se cunoască împărtășesc aceleași principii și idei, realizând astfel o comuniune: ”Vasile, chiar dacă nu ne-am fi cunoscut noi eram prieteni morali pentru că amândoi suntem creștini ortodocși și deci ne raportăm la morala creștină”. Dacă însă în viața de zi cu zi prietenul moral nu pune și în practică principiile atunci el părăsește comuniunea și trece în categoria străini.
Prietenii afectivi sunt acele persoane cu care ai avut un contact direct și care chiar dacă nu împărtășesc aceleași principii cu tine se raportează la alte principii în care cred; le respectă respectându-te însă și pe tine. ”Predând în China eu am întâlnit mulți budiști, confucioniști sau sintoiști. Ei nu puteau să fie prieteni morali cu mine pentru că eu eram creștin ortodox, dar ei prin modul lor de comportare, prin cultura dialogului și prin faptul că mă respectau mă obligau și pe mine să îi respect și au devenit prieteni afectivi.” spunea Engelhardt. Cu alte cuvinte, prietenii afectivi ți-i faci realizând o legătură dincolo de doctrine și principii.
Străinii sunt cei care nu împărtășesc aceleași principii cu tine, nu au niciun principiu, nu au un comportament care să te determine să îi treci în categoria prietenilor afectivi sau nu îi cunoști.
Deci mi-am revizuit lista ținând seama de aceste considerații. Nu pot să am ”prieteni” pe listă care nu înțeleg firea umană și care dau dovadă de fanatism, intransigență, ură, care nu respectă libertățile și individualitatea fiecăruia. Cu alte cuvinte talibani.
2. Da, sunt un om de dreapta și am încercat într-adevăr să am un grad de cultură generală. Nu știu însă de ce în România se declară de dreapta oameni care nu au nicio cunoștință despre ideologii și doctrine. Este de bonton să te declari de dreapta. Dar dreapta are o plajă foarte mare de exprimare. Eu ader la aceea dreapta care își asumă Manifestul Dreptei din Romania. Dintre ”doctrinarii” dreptei în România, cu rare excepții, singurul lucru care îi unește îl constituie atitudinea antistânga, disprețul față de alții, cosmopolitismul și respingerea patriotismului. Spuneți-mi și mie prin ce se definesc tinerii și mai puțin tinerii frumoși și liberi ca fiind de dreapta. Prin faptul că strigă împotriva PSD? Prin faptul că îi disprețuiesc pe cei care nu îmbrățișează lozincile lor? Prin faptul că internetul este lumea lor? Nu te poți defini însă numai prin a fi împotriva a ceva sau a cuiva. Te definești prin ceea ce ești. Care este doctrina de dreapta a PNL-ului? Sau a USR-ului? Știe cineva? Ce îi definește ca fiind de dreapta pe Cristian Bușoi, Raluca Turcan, Alina Gorghiu, Vasile Blaga și alțăi ca ei? De altfel, pentru prietenii mei șterși de pe listă țin să le comunic că niciodată Partidul Național Liberal nu a fost de dreapta. Și nici liberalii din Europa. Când s-a înființat PNL-ul era format din ”roșii”, partidul de dreapta era Partidul Conservator. Tendința spre stânga a fost accentuată după ce Social Democrații lui Mortun au intrat în PNL . Noroc că a apărut PNȚ care era clar de stânga și apoi PCR față de care PNL-ul într-adevar părea de dreapta. Da,PNL are contribuții esențiale în construirea României moderne. Da, PNL a fost un partid democratic, s-a opus dictaturii și comunismului și a plătit jertfa de sânge pentru aceasta. Dar aceasta e altă problemă. Eu mă simt a fi în curentul conservator junimist și modelele mele sunt Petre Carp, Titu Maiorescu, Delavrancea, Tache Ionescu. Identitatea o capăt nu fiind împotriva cuiva, ci pentru ceva. Și acel ceva înseamnă respectarea fiecărui om în parte, respect pentru adversar, toleranță, respectarea democrației și a libertăților, inclusiv a libertății de a avea opinii proprii și de a adera la un curent ideologic în care sa crezi. Aceasta este și rațiunea pentru care am păstrat pe lista oameni care nu au aceleași convingeri ca mine, dar care își susțin ideile, acceptă polemicile și nu îți răspund, folosind drept argumente injuriile.
Sper că am fost suficient de explicit și Alin Alecu va înțelege de ce l-am șters din lista de prieteni. Din doi Alin Alecu am păstrat doar unul. Un prieten.
P.S.: Este fascinantă biografia lui Tristam Engelhardt. Este la 5-a generație de germani din Statele Unite (strămoșii lui au emigrat în Texas pe când acesta aparținea Mexicului) și a 5-a generație de medici. Tatăl său a fost profesor de medicină internă și cel mai mare specialist în latina medievală din SUA. Engelhardt a urmat Medicina și Filosofia, a fost ajutor de șerif texan, campion la tir cu pistolul, consilier pe probleme de Bioetică al Papei Ioan Paul al II-lea. Adevărat glober trotter a ținut conferințe în toată lumea, dar cel mai des în Europa și în China. În 1991 a trecut la ortodoxie. Cărțile lui constituie teme de seminar și sunt studiate în toată lumea. A venit des în România mai ales după ce fiica lui cea mică s-a căsătorit cu părintele Aniței, preot ortodox, misionar în Alaska și ulterior în Texas. Și mi-a declarat că cea mai mare mândrie a lui este că are nepoți care au învățat limba română. De citit și cuvântarea pe care a ținut-o atunci când a primit titlu de doctor honoris causa al Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași.
Autor: Vasile Astarastoae
Sursa: Vasile Astarastoae
Adauga comentariu