Suntem anunţaţi tot mai insistent despre creşteri de preţuri ale energiei din care o parte provine din plata subvenţiilor pentru energie verde. O altă informaţie arată creşterea cu 10% în doar un an (ianuarie 2012-ianuarie 2013) a restanţierilor la plata creditelor cu întârzieri de mai mult de 30 de zile. Numai în decembrie-ianuarie în acest an numărul a crescut cu 17.000, adică 2,6%. Avem situaţie de criză dar avem şi mai grav o economie deprimată de “zeii” (invizibili) ai taxelor şi impozitelor. Tendinţa de creştere a şomajului şi cea de scădere a puterii de cumpărare a salariaţilor nu mai pot fi combătute prin prelungirea austerităţii şi severitatea îngheţului bugetar.
Aparatul birocratic care serveşte politicile de impunere a sacrificiilor de tot felul nu face altceva decât să proiecteze fără încetare prejudecăţi, slăbiciuni, comoditatea lipsei de gândire şi confortul lipsei de viziune. Poate că cea mai periculoasă situaţie actuală este deconectarea productivităţii muncii de nivelul veniturilor. Lucrătorii şi angajatorii , oricâte eforturi ar face, muncind mult şi mai conştiincios, cu oricât de evident talent, în actualul cadru de gândire fiscală nu pot să câştige venituri mai mari. Tendinţa e clară: veniturile scad, cheltuielile cresc, consumul scade, viaţa e tot mai grea.
Toţi trebuie să economisească, nimeni nu poate să investească. Ştim cu exactitate că numai sporirea avuţiei înseamnă dezmorţirea economiei dar deocamdată nimeni nu înfruntă sistemul care impune cleştele reducerii cheltuielilor şi a creşterii taxelor şi impozitelor şi respinge chiar şi principiul libertăţii economice. Dimpotrivă, cleştele se tot strânge, libertatea economică se restrânge. Paul Krugman rezuma recent filozofia care ar trebui să ne ghideze: “cheltuiala ta e venitul meu şi venitul tău e cheltuiala mea”. Viaţa reală strigă cu disperare acest adevăr simplu iar politica rămâne surdă, intimidată până la paralizie de birocraţia finanţelor publice. Aşa se explică, iar nu altfel, incapacitatea de a face faţă creşterilor de preţuri şi de restanţe la credite. Suntem dominaţi, în mod paradoxal, de autoritarism combinat cu incompetenţă. Rigoarea bugetară, evident necesară, nu poate fi o ancoră sigură când de fapt construim şi decidem politica în modalităţi bântuite de trecutul unei contabilităţi fără nicio deschidere către talent şi profit. Preferăm să fim disperaţi şi mai deloc inspiraţi. Neîncrederea în iniţiativa economică e instalată în administraţie şi s-a transformat într-o cămaşă de forţă a economiei. Când începem politica reconstrucţiei?
Autor: Petre Roman
sursa: jurnalul.ro
Totul se rezuma la sclavie.O sclavie neconstientizata.Sclavie a unui sistem bancar ce functioneaza ca o lipitoare.A unui sistem politic aferent intereselor bancare.Cresterea necontrolata a preturilor si indiferenta celor ce pastoresc legea.Ignoranta multimii ce acum un an a iesit in strada nestiind ce sa ceara.Tot acest amestec de irational,duce la haos.
Politica reconstructiei nu va incepe niciodata. Altcineva comenta ca acest amestec irational duce la haos. Romanii nu stiu ce sa ceara tocmai pentru ca dorm pe ei. Politica si bisnisul sunt pline de hoti, politia protejeaza mafia si mafia face comisioane politicii, biserica controleaza populatia si la randul ei este finantata de stat, armata romana “se apara” in Afganistan si Irak. Mai sunt foarte multe pe care pur si simplu nu mai este suficienta cerneala pentru a le asterne aici. Am observat ca mintea umana reactioneaza foarte violent la ceea ce nui convine, poate chiar sa creeze o alta personalitate. Fericiti cei saraci cu duhul adica ignorantii au parte de fericire si nu inteleg de ce cei treji ca mine sunt in depresie si au frustrari peste frustrari. Si daca le zici adevarul verde in fata fie se fac ca nu te-au auzit fie te fac nebun si ca iti faci singur rau. Deci ca sa nu mai lungesc comentariul ca oricum sunt putini cei care au minte sa inteleaga; concluzia este urmatoarea: NICI O IMBUNATATIRE DIN CATE AM INCERCAT EU SAU ALTII BINE INTENTIONATI NU AU MISCAT CEVA IN BINE ASA CA DOAR HAOSUL SI COLAPSUL TOTAL VOR PUTEA REINVIA SOCIETATEA, MORALITATEA SI UMANITATEA.
e un soc totusi cand vedem cine este autorul . O sti oare bancul cu petrica si lupul sau altfel spus hotul care striga hotii .
tristul adevar este ca nu exista limite si descurajanta concluzie este ca suntem priviti ca niste prosti cu memorie atat de scurta incat am uitat de la cine am primit o palma alaltaieri cum mai putem oare sa mai intelegem discursul atat de elevat al fostului prim ……