Punct și de la capăt

La începutul anului trecut, o revistă de doi bani din Franţa – Charlie Hebdo – era atacată în timpul unei şedinţe de redacţie. Victimele au fost hăcuite ziua-n amiaza mare de „fundamentalişti” dotaţi cu arme de asalt VZ 58 de provenienţă … Cehoslvacă. Pentru a spori penibilul situaţiei, ar mai trebui adăugat că redacţia revistei era păzită.

Vreo nouă luni mai târziu, alt atentat în aceeaşi penibilă Franţă. De data aceasta de amploare, cu victime multe, cu luări de ostatici s.a.m.d. Titluri bombastice: „Franţa sub asalt”, „Parisul în teroare”, „Civilizaţia în pericol” s.a.m.d. Vine bomba: o manifestaţie de amploare împotriva terorismului la care participă peste patruzeci de şefi de stat. E bombă! Televiziunile prezintă imagini sfâşietoare, cu marele cortegiu. Una dintre ele am ataşat-o acestui articol. Desigur, pe cea de jos n-a dat-o nimeni întrucât televiziunile transmiteau numai din faţă. A se înţelege că ultima remarcă era strict pentru descreţirea frunţilor.

Ieri, la Bruxelles, din nou atacuri teroriste. Cantităţi mari de explozibil au fost transportate în aeroport cu cărucioare de bagaje. Mai mult, după cele două detonări, se găseşte şi o armă tip Kalasnikov. Apoi teroare în metrou. Bubuituri peste bubuituri. Din nou titluri bombastice: „Inima Europei în teroare”, „Bruxelles-ul înlăcrimat” s.a.m.d. Se pare că DA, suntem sub atac! Ioropa, soro – cum ar spune un celebru rivuluţionar – e în pericol!

Şi-acum hai să reluăm lucrurile de la zero. În Europa nicăieri nu se vând arme la liber. În aeroporturi, nici musca nu scapă „nepenetrată”. Îţi aruncă dilăii ăia de la control orice urmă de suc sau apă care depăşeşte 100 ml. Gagicile se descalţă pentru a trece de senzorul de metal şi trăiesc permanent teroarea că cerberii de-acolo le confiscă penseta, pila de unghii sau sticla de parfum.

Dacă intri în Europa terestru, „te cată şi-n cur”. Îţi dau jos bagajele, îţi desfac bocceaua cu chiloţi murdari, izmenele tremură de frică-n geamantane. „Oare om fi ilegali?” – se întreabă cracul stâng în timp ce cracul drept îi arde una-n freză că face prea multă gălăgie.

Şi, în aceste condiţii, vine întrebarea: de unde mama naibii nişte terorişti – de cele mai multe ori puştani analfabeţi – reuşesc să-şi facă rost de explozibili, armament de asalt s.a.m.d.? Ştiu că unii vor părea şocaţi de ceea ce urmează, dar e real: în Europa nu poţi cumpăra explozibil de la alimentară! Oricât de mare ar fi un hipermarket, n-are nicăieri raion de kalaşnicoave. Şi nici de grenade de asalt şi nici de bombe. Cum de reuşesc nişte analfabeţi să facă rost de armament cehoslovac? Se duc la armata cehească şi le spun că sunt porumbeii păcii? Sau la aia slovacă? Totul e cusut cu aţă albă!

Însă lucrurile nu sunt de-acum. Vă mai amintiţi cum făcea atentate pe bandă rulantă fostul colaborator CIA أسامة بن لادن (cunoscut după numele comercial de Osama bin Laden)? Mai ţineţi minte cum apăreau înregistrările cu el vorbind criptic pe la CNN şi după aceea, teroarea: pac un vapor al armatei americane, pac o ambasadă, pac un consulat s.a.m.d. Aşa, de curiozitate vă întreb, aţi încercat să vă apropiaţi de Ambasada SUA aşa, mai de prin spate? Sau să vă prefaceţi c-aveţi ceva treabă pe la Deveselu, pe la sutul lu’ peşte? Vă recomand să încercaţi dacă aveţi chef de senzaţii tari. Desigur, noi nu putem, însă Ossama putea. Poate vă gândiţi că putea din cauză că e frate cu Superman. Vă înşelaţi! Vă spun eu că frate-su nu e Superman, ci bancher elveţian. Într-adevăr, e un fel de Superman, dar al banului. La fel ca şi întreaga lui familie. Care familie, avea o parte destul de importantă în SUA fix atunci când s-au petrecut atentatele de la 11 septembrie. Altă teroare, altă daravelă. Şi întrucât famelia lui bin Laden se simţea ameninţată, a primit permisiunea să părăsească teritoriul SUA cu … avionul. Asta în timp ce pe cerul american nu mai zburau decât păsările, întrucât toate zborurile erau oprite. Istorii, istorii.

Poate mă credeţi nebun. Nu exclud ipoteza, dar nu vi se pare aiurea că peste 60 de state se află în coaliţia internaţională care luptă împotriva ISIS? Dragii mei, ISIS sunt bărboşii ăia – majoritatea analfabeţi – care iau beregata pe motiv de „a zis şăfu că eşti rău!”. Sau care organizează şedinţe de spiritualizare la o lapidare pe motiv că bărbatu a visat că muiere-l înşela cu Obama. Înţelegeţi? Invincibila armată americană care dacă vrea îţi poate trimite o rachetă-n scrot cu precizie de „un qua” e incapabilă să învingă o şleahtă de bărboşi care hălăduiesc prin deşerturile Siriei şi ale Irakului. Care bărboşi – să vezi ce potriveală! – sunt dotaţi cu camionete Toyota folosite în urmă cu ceva vreme de armata americană. Şi – din nou coincidenţă – au armament american şi vând petrol în Israel via Turcia. Ale naibii coincidenţe!

Hai să ne întoarcem la ale noastre. Deci Ioropa fuse lovită-n inimă, fix sub haripa ei de păsărică pură. Atentate grobiene care au sfâşiat până şi inimioara robotizată a plăvanilor mioritici de faktură teutonică. Aşadar, cine e vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat? Vă spun eu: banii negri. E inadmisibil ca într-o Europă civilizată să circule cu o asemenea uşurinţă banii negri! La fel de limpede e că trebuie găsite soluţii pentru stoparea acestui flagel. Nu-i aşa? Ei bine, din fericire soluţia există: trebuie îngreunat accesul la banii lichizi. Adicătelea, mai pe scurt, n-are sens să mai circuli cu atât de mulţi bani la tine. Şi cum te poate cineva obliga la aşa ceva? „Elementary my dear Watson!” În prima fază desfiinţăm bancnotele mari. Şi-aşa, când scoteai bancnota de 500 EUR în magazin se uita vânzătoarea la tine ca la dracu! Ultima dată, o moralistă magrebiană vânzătoare într-o boulangerie mi-a tras un perdaf spunându-mi că „e imoral să ai asemenea sume în portofel!”. Atunci a crescut inima în mine şi m-am simţit un soi de Abramovici de Dâmboviţa.

Dar să lăsăm divagaţiile. Aşadar, în urma atentatelor se va dovedi necesară desfiinţarea infamelor bancnote. Până la urmă n-ai nevoie de mai mult de 499 EUR ca să plăteşti o ciorbă din conservă într-un bistro! Astfel încât se va dovedi utilă, pentru combaterea terorismului, desigur, ciudata măsură. Şi, uşor, uşor, întrucât terorismul nu va scădea, se va dovedi necesar controlul tuturor fluxurilor financiare. Adicătelea, de ce să nu plăteşti doar cu bani electronici peste tot? Nu-i mai bine să fie totul fiscalizat? Aţi prins şmecheria, nu-i aşa? Dacă n-ai nimic de ascuns, de ce să te temi? Parcă aşa spuneau şi corifeii securismului juridic autohton.

Numai că, să vezi ce coincidenţă. Piraeus, alături de alte bănci greceşti pare că au prevăzut ce urma să se întâmple. Desigur, grecii având în sânge tradiţia Oracolului de la Delfi, probabil au dezvoltat anumite abilităţi. Altfel nu-mi pot explica modalitatea în care au prevăzut – încă de la sfârşitul anului trecut – că vor urma cereri de preschimbare a bancnotelor de 500 EUR. Şi astfel, au şi stabilit prin buget comisionul de schimb, anume 0,15%(vezi imaginea de mai jos). Genial!

Că trăim într-o lume paranormală este cât se poate de clar. De altfel, constatăm cu stupoare că sunt mulţi supradotaţi pe acest pământ. Bunăoară, pe la începutul anului, când Deutsche Bank se trezise brusc în rahat, un inteligent de-al instituţiei declara că se impune o retragere treptată a bancnotelor mari şi o trecere accelerată la banii electronici din motive de cost. Cu alte cuvinte, voi cei care credeţi că vă aflaţi în siguranţă cu banii la ciorap, aveţi grijă că după 1-2 atentate veţi începe să plătiţi pentru ei şi după încă vreo câteva s-ar putea să-i folosiţi pe post de aţâţătoare de foc.

În final nu-mi rămâne decât să-mi exprim tristeţea faţă de victime şi să înţeleg că în atâta amar de istorie „ăi de ne conduc” au rămas la fel de rudimentari. Sau poate că cei rudimentari suntem noi deoarece prea ne lăsăm mânaţi precum o turmă de oi. Indiferent de care parte ar fi „rudimentarul”, tristeţea este aceeaşi.

P.S. Ah, şi să nu uit. Se va mai dovedi necesar un nou frate, mult mai mare decât cel actual. Pentru a preveni, desigur, terorismul. Nu contează că serviciile secrete franceze ştiu şi de câte ori îţi strănută motanul în casă, sau că ai noştri ca brajii îţi bat obrazu’ pentru o convorbire de acu 15 ani pe care ţi-o redau HI-FI! Se va dovedi că e nevoie de mai mult! Şi, ca să nu ziceţi că bat câmpii, deja Ministrul German de Interne vorbeşte de interconectare. Să te ţii atunci! Libertate cât cuprinde!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice