„În 2009, acoperiţi de crepusculul unui ianuarie, rulând pe un drum aglomerat aproape de Lake Worth în Florida, am intrat dintr-o dată într-o zonă stranie, un fel de cimitir format din lungi şiruri de case neluminate, părăsite, afişând futile panouri cu anunțuri «de vânzare», «de închiriat». Toţi proprietarii acestor locuinţe modeste fuseseră expulzaţi fiindcă nu îşi plătiseră cheltuielile. Locul picura umilinţa părinţilor, disperarea copiilor, întrupând decadenţa unei societăţi. «Măreția unei civilizaţii se judecă după felul în care îi tratează pe cei mai slabi», scria Jean Rostand. Civilizaţia americană păre să fi ajuns rău sub acest aspect.” Nu este începutul unui roman, ci al unei lucide şi generoase cărţi de analize şi sugestii economice: Pledând pentru un nou capitalism. Captând cititorul prin adevăruri de bun simţ, rostite ferm de un adept declarat al capitalismului, cartea trezeşte în cititor nădejdi şi ceea ce aş numi „emoţia demnităţii”.
„Această carte atacă dur sistemul financiar, ca şi pe anumiţi operatori care îl jefuiesc. Noi estimăm şi încercăm să demonstrăm că, pe nesimţite, economiile ţărilor – cea a Statelor Unite în primul rând – au fost împinse spre o formă de capitalism în care pieţele financiare domină, fac legea şi îşi impun voinţa întreprinderilor. Afirmăm că această evoluţie nefastă este cauza fundamentală a crizelor şi fiasco-urilor financiare repetate de două decenii încoace. Propunem reforme care, în opinia noastră, ar reaşeza finanţele la locul modest pe care ele ar trebui să îl ocupe şi care ar aduce în întreprinderi o gestionare pe termen lung, precum şi un anume nivel de loialitate, de încredere mutuală şi solidaritate esenţiale bunei funcţionări a oricărei organizaţii umane”, scriu în continuare autorii, domnul Yvan Allaire şi soţia sa doamna Mihaela Fârşirotu.
Prof.dr. Yvan Allaire – considerat de Financial Post Magazin drept „unul dintre cei şase guru economici ai Canadei” – este membru al Academiei de Litere şi Ştiinţe a Societăţii Regale a Canadei (echivalentă a Academiei), director al Institutului pentru Guvernanţa Organizaţiilor Private şi de Stat din Montreal (IGOPP), titular al Catedrei de Management la Universitatea din Montreal (UQAM) şi membru în Consiliul Forumului Mondial Economic de la Davos. Prof. dr. Mihaela Fârşirotu este titular al Catedrei de Strategia Administrării Firmelor tot la UQAM şi în 1993 a creat la Bucureşti prima şcoală MBA româno-canadiană la ASE, coordonându-i activitatea până în 1997. Autorităţi în materie de economie de ale căror opinii, argumente, previziuni şi sugestii ţine cont guvernul Canadei (şi alţi decidenţi mondiali), domniile lor au scris cărţi de specialitate în care talentul literar, pertinenţa ştiinţifică şi bunul simţ fac casă bună: Black Markets and Businss Blues, Propos de Gouvernance şi Pledoyer pour un Nouveau Capitalisme. Pe coperta celei de-a doua cărţi scrie alb pe negru: „Înainte, în timpul şi după criza financiară 2007-2008”. Da, aţi citit bine, Canada, ţara unde sfaturile luminoase sunt ascultate şi aplicate, nu a prea resimţit criza şi a ieşit din ea…
„De îndată ce FMI are la mână un guvern, îl îmboldeşte, îl împinge şi-l ademeneşte să ducă la îndeplinire râncedele, otrăvitele sale reţete din trecut: liberalizaţi toate pieţele, generaţi lichidităţi vânzând rapid străinilor activele naţionale, privatizaţi tot ce mai are statul, altfel spus, curmaţi posibilitatea guvernului de a mai coordona dezvoltarea economică a ţării”, scriu Yvan Allaire şi Mihaela Fârşirotu într-o scrisoare care începe prin „Dragă domnule Jeffrey Franks”. Adresată FMI, scrisoarea a fost trimisă „spre ştiinţă” – degeaba pesemne! – preşedintelui României Traian Băsescu, primului ministru Emil Boc, guvernatorului BNR Mugur Isărescu, Robertei Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, şi lui Mircea Geoană, preşedintele Senatului.
În 23 mai 2011, profesorul Yvan Allaire a conferenţiat în Aula magna a Academiei Române despre necesitatea intervenţiei statului în reglarea pieţelor. Scopul intervenţiei statului? Dirijarea rezultatelor economiei unei ţări în favoarea cetăţenilor acesteia, reducerea influenţei nefaste a ingineriilor financiare şi a marilor companii asupra deciziilor guvernamentale. Altcumva spus, a arătat cu degetul ferm şi la vedere spre cei vinovaţi de generarea şi prelungirea crizei capitalismului neoliberal, subliniind şi caracterul profund imoral al acestuia. În cursul conferinţei, preşedintele Ion Iliescu a luat notiţe, postând apoi pe blogul personal un rezumat echilibrat al acesteia, iar oranjeria de la Cotroceni, prin glasul jurnalistei Lidia Moise de la TVR, şi-a manifestat dezacordul. O adevărată o pişcătură de ţânţar în blana unui urs sapienţial. Faptul era de aşteptat: prin spusele sale, profesorul Allaire deconspirase transformarea guvernului Boc într-un covor roşu pe care călcaseră pantofii scâlciaţi şi găuriţi ai lui Jeffrey Franks.
Pe domnul Yvan Allaire şi pe doamna Mihaela Fârşirotu i-am avut oaspeţi în Bucovina. Mănăstirile, totuşi, se cereau văzute… N-au scăpat cu una cu două: le-am luat un interviu de 50 de minute pentru un post TV regional. Despre vocea stinsă a cetăţeanului român, despre guvernul fără frică de popor, despre cancerul neoliberalismului şi libertarianismului, despre imoralitatea pieţei financiare, neînstrăinarea patrimoniului natural şi despre naţionalizări necesare.
Prof. dr. Yvan Allaire a spus: „În România vocea poporului nu se aude. Iar guvernul nu se teme de popor”, manifestându-şi uimirea faţă de individualismul extrem şi indiferenţa socială, cauze în primă şi ultimă instanţă ale imunităţii şi tupeului politicienilor şi ale guvernelor corupte. Mi-a vorbit apoi despre nocivitatea proprietăţii străine asupra resurselor subsolului – aur, cupru, petrol – asupra terenurilor arabile şi forestiere, pericolul privatizărilor forţate, cu toptanul, a marilor companii de stat, ca şi despre riscul privatizării CEC, „singura mare bancă românească comercială universală care nu se află în mâinile străinilor”. A subliniat faptul că neoliberalismul şi concepţiile libertariene – aplicate fără discernământ în SUA şi, după acest model mortal, în România – se află la originea crizei capitalismului. Economia de piaţă, pieţele, sunt – spunea prof. Allaire – „asemenea energiei nucleare”: ele „produc mari beneficii pentru societate doar atunci când sunt bine încadrate şi reglementate”, pledând pentru intervenţia statului – însă un stat necorupt, moral – în economie. Un stat generator de politici cetăţeneşti. A exemplificat cu modelul canadian, cu precădere cel aplicat în Quebec şi soldat cu evitarea efectelor majore ale crizei asupra cetăţeanului; care trebuie să fie, în primul rând, beneficiarul exploatării raţionale a resurselor naţionale. Nu s-a sfiit nici să arate necesitatea naţionalizărilor – atunci când este cazul! – venind tot cu un exemplu canadian de succes: naţionalizarea hidrocentralelor din Quebec, având ca efect preţul avantajos al energiei electrice.
„România ar trebui să îşi transforme lipsa de dezvoltare în avantaj”, a mai spus invitatul, punând accentul pe politicile agrare, pe cele de protecţie a terenului arabil, precum şi pe potenţialul turistic generat de cadrul natural carpatin. Nu însă un turism primitiv, promovat de „dezvoltatori”, după modelele falimentare ale occidentului, ci fundamentat pe respectarea şi neinvadarea naturii sălbatice.
„Trebuie doar vreo doisprezece oameni morali, credibili, loiali naţiunii, care să iniţieze formarea unui nou partid. Un partid moral – a mai spus profesorul Allaire. Iar finanţarea acestui partid trebuie să vină direct de la popor, nu de la oamenii de afaceri.” Întrebându-l cum şi când s-ar putea naşte un astfel de partid aici, oaspetele a răspuns ferm: „Dacă poporul îl va vrea, îl va avea.”
Nicolae Dărămuș, Otravă înghiţită şi lumină refuzată, Kamikaze, iunie 2011
sursa: atreiaforta.wordpress.com
Adauga comentariu