A fost odată ca niciodată un desen animat: Wall-E. Se făcea că tot pământul devenise nelocuibil ca urmare a polurării excesive și a munților de deșeuri. Ce făceau oamenii? Ei bine, oamenii locuiau pe o navă spațială în care tot ceea ce făceau era să stea pe scaune automate are îi plimbau de colo- colo, să consume junk-food, să se uite la programe tv și să bea băuturi acidulate. De ce vă povestesc asta? Printr-un mare gest de generozitate o colegă de facultate mi-a înlesnit participarea la ultima fiță în materie de social media și marketing online: ICEE fest.
Frumos tare, n-am ce zice! Prezentări în săli de cinema. Lumini, vorbitori pasionați, prezentări dinamice. Ce e interesant însă e că nimeni, dar absolut nimeni, nu-și pune nici măcar o secundă problema direcției în care poate să o ia marketing-ul online. Totul e să creștem vânzările, să circule banii. Avem tehnologie de ultimă generație: puteai, printre altele, să lași niște oameni să te scaneze pentru ca apoi să-ți printeze o copie fidelă din plastic pe o imprimantă 3D, avem rețele de socializare, conținut media personalizat, site-uri de știri care îți pun la dispoziție povești din diverse unghiuri astfel încât să urmărești informațiile dintr-un anumit punct de vedere. Au și buton la CNN– apeși pe el și îți alegi unghiul de vedere din care vrei să îți fie prezentate informațiile. Avem un soft – Programatic – care permite o țintire fără precedent a consumatorilor și producerea de conținut media modelat pe comportamntele de consum anterioare ale acestora.
De ce să ne temem? Păi pentru că în pauză am avut o discuție în privat cu entuziastul prezentator al Programatic-ului și vreau să vă spun că viziunea lui despre lume și viață era mult mai puțin entuziastă. L-am întrebat despre dimensiunea etică a utilizării datelor. Poate eu n-am chef să-mi apară o postare sugerată pe Facebook cu pantofi după ce am vizitat un site destinat comercializării acestui produs. Da, dar eu am semnat termenii și condițiile atât la Facebook cât și la Google și am fost de acord cu asta! Oamenii nu se obosesc să citească acele reglementări. În plus, autoritatea părinților este subminată. Autoritatea profesorilor este zero: nu poți disciplina un copil care nu vrea să învețe. Oamenii devin din ce în ce mai rudimentari și puțin dispuși să învețe și semnează fără să clipească termenii și condițiile conturilor de Google sau Facebook. Vreo soluție? Nici una! Suntem în distopia Wall-E.
Firește, m-a surprins fatalismul acestui weltanshauung de la țigară care contrasta foarte puternic cu entuziasmul de pe scenă. Dacă părinții și profesorii sunt neputincioși, poate mai rezolvă ceva preoții? Puține șanse. Probabul că BOR-ul vorbește cu aceste companii ca de la corporație la corporație în termeni de market share. Și atunci? Păi putem să ne imaginăm că în viitorul apropiat o să ne trimită drone în curte din care o să urle reclemene menite să ne convingă să cumpărăm produse. Totuși distopia din Wall-E are de-a face cu consumatorii. Ei sunt cei care sfârșesc obezi și obtuzi. Dar oare patronii și oamenii de marketing? Ei oare unde se duc în acest ”rai consumist”?
Autor: Maria Cernat
Sursa: Cealalta agenda
excelent post