Prognoza 2012

E posibil ca 2012 sa nu fie anul exact, dar sfarsitul jocului nu pare sa se prelungeasca dincolo de aceasta data, iar stapanilor universului le place simbolismul, ca in cazul 911, KLA 007, si altele. Anul 2012 este incarcat de simboluri, iar internetul rasuna de diferite “profetii” legate de 2012, strategii de supravietuire, interventii extraterestre anticipate, aliniamente cu campurile radiatiilor galactice, etc…Deasemenea in productiile hollywoodiene nu se stie niciodata cat este fantezie evazionista si cat are scopul de a pregati mintea publicului in mod simbolic pentru ceea ce va veni. Oricare ar fi data exacta, toate itele se vor alatura pe plan geopolitic si pe plan intern, iar lumea se va schimba.

Va fi o Noua Era, la fel cum capitalismul a fost o noua era dupa Aristocratie, iar Evul Mediu a urmat dupa epoca Imperiului Roman. Fiecare epoca are propria structura, propria economie, formele sale sociale proprii si mitologia proprie.

Aceste lucruri trebuie sa aiba o legatura coerenta unele cu celelalte, iar natura lor sa rezulte din relatii de putere fundamentale si situatii economice ale sistemului. In lumea noastra de dupa 2012, vom avea pentru prima data un guvern mondial centralizat si un grup restrans de elita la guvernare, un fel de familie regala extinsa, stapanii Finantelor.

Dupa cum putem vedea cu FMI, OMS si OMC si alte piese ale guvernului mondial embrionar, institutiile de guvernare nu vor avea pretentii cu privire la reprezentarea populara sau la reactiile democratice.
Regulile se vor face prin intermediul birocratiilor globale autocratice, care primesc ordinele de la “familia regala”. Acest model functioneaza deja de ceva timp, in cadrul diferitelor sale sfere de influenta, ca si in cazul programelor de restructurare impuse in lumea

a treia, ca o conditie pentru obtinerea finantarii. La orice schimbare de epoca, epoca anterioara apare intotdeauna demonizata in mitologie. Cand au aparut republicile, demonizarea monarhilor a reprezentat o parte importanta a procesului. In lumea de dupa 2012, democratia si suveranitatea nationala vor fi demonizate.
Acest lucru va fi foarte important, pentru a determina oamenii sa accepte regimul totalitar, iar mitologia va contine mult adevar…In acele zile teribile si intunecate, inainte de “unirea binecuvantata a umanitatii”, in lume va domni anarhia.
Natiunile se vor ataca intre ele, vor fi la fel ca animalele de prada din salbaticie. Natiunile nu au avut politici coerente, alegatorii trec de la un partid la altul, mentinand guvernele mereu in tranzitie si confuzie.
Cum s-au putut gandi ca masele de oameni semi-educati ar putea sa se guverneze singure si sa conduca o Societate complexa?

Democratia a fost un experiment prost conceput care a dus doar la coruptie si guvernare haotica. Cat de “norocosi” suntem sa ne aflam in aceasta Lume “bine ordonata”, unde umanitatea s-a “maturizat” in sfarsit, si deciziile sunt luate de cei cu “mai multa experienta”.
Economia lipsei de crestere este radical diferita de cea a economiei capitaliste. Unitatea de schimb este posibil sa fie un credit de carbon, conferindu-va dreptul de a consuma echivalentul a unui kilogram de combustibil.
Totul va avea o “valoare de carbon”, chipurile in functie de cat de multa energie a fost necesara pentru producerea ei si transportul pana la piata.
“Constiinta verde” va fi o etica primara, conditionata de timpuriu la copii.
A te descurca cu mai putine lucruri este o virtute, utilizarea energiei este anti-sociala, austeritatea este o conditie responsabila si necesara.
Ca in cazul fiecarei monede, bancherii vor dori sa gestioneze deficitul de credite de carbon, aspect in care alarmismul incalzirii globale devine important.
Indiferent de disponibilitatea resurselor, creditele de carbon pot fi mentinute in deficit in mod arbitrar, pur si simplu prin stabilirea bugetelor de carbon, pe baza directivelor de la IPCC Grupul Inter-guvernamental de Experti in Evolutia Climei, o alta unitate de-a noastra emergenta de guvernare globala birocratica. Astfel de directive IPCC vor fi echivalentul Rezervei Federale, anuntand o schimbare a ratelor dobanzilor. Aceste bugete stabilesc amploarea activitatii economice. Probabil ca natiunile vor continua sa existe ca unitati oficiale de guvernare. Cu toate acestea,securitatea si monitorizarea vor fi in mare parte centralizate si privatizate.

La fel ca legiunile romane, aparatul de securitate va fi loial centrului imperiului, nu locului unde se intampla sa stationeze cineva. Am vazut deja aceasta tendinta in Statele Unite, unde mercenarii au devenit niste afaceri importante si fortele de politie sunt din ce in ce mai federalizate, militarizate si instrainate de publicul larg. La fel cum aeroporturile sunt acum federalizate, toate sistemele de transport vor intra sub jurisdictia aparatului de securitate.
Terorismul va continua sa fie o gogorita, justificand procedurile de securitate dezirabile in scopuri de control social.

Intregul aparat de securitate va avea o calitate monolitica, o similitudine de caracter, indiferent de sarcinile specifice de securitate sau de locatie. Toata lumea imbracata in aceleasi costume negre ale imperiului raului, cu litere mari fluorescente pe spatele vestelor antiglont. In esenta, aparatul de securitate va fi o armata de ocupatie, garnizoana imparatului in provincii.

Va trebui sa treceti zilnic prin puncte de control de diferite tipuri, cu diferite niveluri de cerinte de securitate. Aici elementele biometrice devin importante.
Daca oamenilor li se vor implanta cipuri, atunci o mare parte din securitate se poate automatiza si toata lumea poate fi urmarita in orice moment, recuperandu-se activitatea lor din trecut.
Cipul face legatura cu soldul dvs. creditor, asa incat veti avea intotdeauna banii la dvs., impreuna cu fisele medicale si o multime de alte lucruri de care nu aveti habar. Nu se omite aproape nimic in ceea ce priveste suveranitatea nationala.
Putine lucruri in calea politicii externe vor avea vreun sens.
Cu securitatea actionand dupa propriile legi rolul principal al asa-zisului “guvern” va fi sa aloce si sa administreze bugetul creditelor de carbon primit de la IPCC. IPCC decide cate bogatii va primi o natiune intr-un anumit an, dupa care guvernul decide modul de distribuire a acelor bogatii sub forma de servicii publice si drepturi.

Bogatia este masurata prin dreptul de a cheltui energie. Intr-un sens fundamental, lucrurile deja se petrec astfel, in urma colapsului si planurilor de salvare.
Deoarece guvernele sunt atat de profund indatorate, bancherii sunt in masura sa impuna termenii bugetelor nationale, ca o conditie pentru a mentine liniile de credit deschise. Economia de carbon, cu bugetele sale stabilite la nivel central, prevede un mod mult mai simplu si mai direct pentru microadministrarea activitatii economice si distribuirea resurselor in intreaga lume.
Pentru a crea conditiile necesare pentru economia creditelor de carbon, va trebui ca monedele din Vest sa cada, sa nu mai aiba nicio valoare, pe masura ce natiunile devin din ce in ce mai insolvabile, iar sistemul financiar mondial continua sa fie dezmembrat sistematic. Moneda bazata pe carbon va fi introdusa ca o “solutie” luminata, progresista la criza, o moneda legata de ceva real si de durabilitate. Vechiul sistem monetar va fi demonizat, si din nou mitologia va contine multe lucruri adevarate …
Goana dupa bani este radacina tuturor relelor, iar sistemul capitalist a fost rau in mod inerent. A incurajat lacomia si consumul, nu s-a ingrijit deloc de irosirea resurselor. Oamenii s-au gandit ca, cu cat au mai multi bani, cu atat o duc mai bine. Cu cat suntem acum mai intelepti, cheltuind pe masura bugetului si intelegand ca un credit este un semn de conducere.

Din punct de vedere cultural, epoca post-capitalista va semana putin cu epoca medievala, in frunte cu aristocratii si stapanii, si restul taranilor si iobagilor. O clasa superioara distincta si una inferioara. La fel cum numai vechile clase superioare aveau cai si trasuri, doar noua clasa superioara va avea dreptul de a accesa credite de carbon substantiale. Averea va fi masurata prin drepturi, mai mult decat prin achizitii sau castiguri. Cei din afara ierarhiilor birocratice sunt iobagii, cu drepturi de subzistenta. In cadrul birocratiilor, drepturile sunt legate de rangul in ierarhie. Cei care opereaza in institutiile centrale globale sunt stapanii imperiului, cu acces nelimitat la credite.

Dar nu exista niciun sechestru de avere, sau construire de imperii economice in afara structurilor birocratiilor desemnate. Drepturile se refera la accesul la resurse si facilitati, pentru a fi folosite sau nu, dar nu pentru a fi economisite si folosite drept capital. Fluxul drepturilor se indreapta in jos, fiind microadministrat de sus. Este o economie din ajutoare de somaj pentru persoane si guverne deopotriva – inregimentarea globala a consumului. In ceea ce priveste inregimentarea,cultura post-capitalista va semana si ea putin cu sistemul sovietic. Iata cardul dvs. de drepturi, iata sarcinile de lucru, si iata locul unde veti locui.

Cu aparatul de securitate omniprezent si microadministrarea activitatii economice, scenariul este in mod clar despre controlul social de granularitate fina, in conformitate cu orientarile si directivele centralizate. Probabil camass-media vor fi atent programate, cu trivia evazionista si o versiune sofisticata a pseudo-stirilor de propaganda in stilul gandirii de grup din 1984, cum avem deja astazi in mare parte. Internetul non-comercial, daca exista, va fi limitat la site-uri de chat monitorizate, desemnate oficial, si alte tipuri de forumuri curatate.
Cu un astfel de accent pe microadministrarea sociala, nu ma astept ca unitatea familiei sa supravietuiasca in noua era, si ma astept ca alarmismul abuzurilor asupra copiilor sa fie parghia folosita pentru a destabiliza familia. Scena a fost pregatita cu toate revelatiile despre biserica si abuzul sexual asupra copiilor din institutii. Astfel de revelatii au iesit la iveala la un moment dat, la fel cum se intampla cu toate celelalte lucruri de tranzitie.

Oamenii sunt acum constienti de faptul ca se intampla numeroase abuzuri asupra copiilor, fiind conditionati sa sprijine masurile drastice pentru a le preveni.
Tot timpul cand deschid televizorul, vad cel putin o reclama despre servicii publice, cu imagini socante, despre copii care sunt abuzati fizic sau sexual, sau neglijati in mod criminal in casele lor, existand o linie de asistenta telefonica unde acestia pot suna. Este usor de remarcat modul in care se poate extinde categoria de abuz, pentru a include parintii care nu respecta programele de vaccinare, ale caror evidente ale cumparaturilor nu indica o alimentatie sanatoasa, care au profiluri psihologice dubioase, etc. Starea de saracie ar putea fi considerata o neglijare abuziva.

Cu o prezentare adecvata in mass-media, alarmismul cu privire la abuz este usor de starnit. In cele din urma, o “miscare a drepturilor copilului” devine o miscare anti-familiala. Statul trebuie sa protejeze copilul direct de la nastere. Cat de groaznice erau vremurile cand cupluri neinstruite si fara licenta detineau control total asupra copiilor vulnerabili, in spatele usilor inchise, cu eventuale nevroze, vicii sau perversiuni ale parintilor. Cum e posibil ca acest vestigiu al sclaviei patriarhale, acestascunzis al abuzului sa continue sa existe de atata timp si sa nu se recunoasca ce a fost?

In viitorul post-capitalist microadministrat, cu scenariul nasterii doctrinei de soc, ar fi de “bun simt” sa se profite de ocazie pentru a se pune in aplicare “solutia finala” a controlului social, si anume ca statul sa monopolizeze cresterea copilului. Acest lucru ar elimina din societate legatura parinte-copil, deci legaturile familiale, in general.
Nu mai exista notiunea de rude.
Doar albine lucratoare, albine de paza si regine, care impart mierea cu zgarcenie.

Post-Scriptum
Aceasta a fost o prognoza vasta si oarecum detaliata cu privire la arhitectura regimului post-capitalist si procesul de tranzitie necesar pentru crearea sa.
Termenul de “noua ordine mondiala” este prea slab pentru a caracteriza natura radicala a transformarilor sociale anticipate in prognoza.
O caracterizare mai potrivita ar fi un “salt cuantic in domesticirea speciei umane”.
Vieti microadministrate, convingeri si ganduri microprogramate.
Este inutil sa mai spunem, consumul regulat de medicamente psihotrope ar deveni obligatoriu, pentru ca oamenii sa poata face fata din punct de vedere emotional unui astfel de mediu, steril si inuman.
Pentru a face posibila o asemenea transformare profunda, este usor de inteles ca este nevoie de un soc foarte mare, la scara colapsului si haosului social, sau chiar a unui schimb nuclear. Este necesar un mandat implicit pentru a “face tot ce este necesar pentru a aduce din nou societatea in stare de functionare”.
Socul trebuie sa ii lase pe oameni intr-o stare de neputinta totala, comparabila supravietuitorilor din molozurile bombardate din Germania si Japonia, dupa al doilea razboi mondial… Nimic mai putin nu va avea efect.
Desigur, precizia prognozei ca predictie este imposibil de stiut in avans.
Totusi, fiecare parte a prognozei s-a bazat pe precedente stabilite, modus operandi observate, tendinte initiate, sentimente exprimate, semnale date si actiuni ale caror consecinte pot fi prezise cu incredere.
In plus, examinand toti acesti indicatori laolalta, observam o anumita stare de spirit, o determinare absolutista de a pune in aplicare “solutia ideala”, fara compromis, folosind mijloace extreme si cu o indrazneala de neinfranat. Razboaiele mondiale au fost repetitiile pentru acest moment istoric.
Infrastructura statului politienesc este intemeiata si testata.
Economia este pe punctul de a se prabusi.
Daca nu acum premiul final, atunci cand va exista o ocazie mai buna?

Planificatorii nostri din elita sunt sprijiniti de centre de gandire competente, si ei stiu ca noua societate trebuie sa aiba o coerenta de diferite tipuri.
Ei au avut destula experienta cu ingineria sociala, cultivand ascensiunea fascismului si apoi construind regimurile de dupa razboi.
Ei inteleg importanta mitologiei.
De exemplu, exista o mitologie a holocaustului, unde este vorba de exterminarea in sine, dar nu se spune nimic despre principala misiune a lagarelor de concentrare, si anume munca de sclav pentru productia de razboi. Iar unele companii care foloseau munca de sclav erau detinute de americani, furnizand masini de razboi germane. Astfel mitologia, desi contine si adevar, reuseste sa ascunda urmele si crimele raufacatorilor din elita, lasand pe altii sa poarte intreaga povara a demonizarii istorice.
Deci, cred ca exista o baza solida pentru anticiparea tipurilor de mitologie care ar fi concepute pentru a lasa in urma si a respinge metodele vechi, vazand salvarea in cele noi.

Natura economiei de carbon a fost semnalata in mod clar.
Bugetele si creditele de carbon sunt in mod clar destinate sa devina componente principale ale economiei. Asa cum am vazut in cazul miscarii de incalzire globala sprijinite de elita si comunitate, deficitul arbitrar al creditelor de carbon poate fi usor reglementat sub pretextul preocuparii pentru ecologie. Si alarmismul petrolului este intotdeauna disponibil pentru a veni in ajutor. Dupa cum s-au exprimat de mai multe ori purtatorii de cuvant ai elitei, la momentul potrivit, masele vor cere noua ordine mondiala.

Accentul pus pe controlul asupra consumului, resurselor si distributiei este implicit in importanta acordata limitelor de energie si latent in situatia geopolitica, in ceea ce priveste epuizarea resurselor mondiale, fiind indicat de nevoia unei noi paradigme unificatoare, deoarece paradigma de crestere nu mai este viabila. Natura aparatului de securitate a fost in mod clar semnalata prin raspunsurile la demonstratiile din 1998 din Seattle, prin folosirea tot mai mare a mercenarilor ucigasi inraiti, pe plan intern si extern, prin comportamentul excesiv si abuziv al politiei, prin procedurile de securitate din aeroporturi, prin Guantanamo si predari, prin crearea unei ramuri interne a armatei, dedicate raspunsului la situatii de urgenta civila, si de modul in care s-au gestionat Katrina si Haiti. Ar fi o greseala majora sa ne gandim la ultimele doua ca la niste operatiuni de mantuiala.
Acestea au fost niste exercitii de gestionare a unui anumit fel de colaps, in vederea aplicarii la anumite populatii, unde antrenamentul si echipamentul adecvat luptelor din Afganistan este considerat adecvat si pentru a acorda ajutor victimelor dezastrelor civile. Aceste victime ale dezastrelor vor fi privite in primul rand ca niste amenintari la adresa ordinii civile, sau persoane indezirabile, fiind incarcerate sau eliminate.
Ele vor fi demonizate, ca niste razvratiti si talhari.
Asistenta va veni mai tarziu, in cazul in care va veni. Si totul poate fi difuzat la televizor, fiind privit ca modul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile.

Rolul limitat al guvernelor nationale, fiind in primul rand de alocare a bugetelor obligatorii, a fost clar semnalat de politicile FMI pe termen lung din lumea a treia, si prin modul in care bancherii au dictat guvernelor, ca urmare a angajamentelor privind planurile de salvare supra-extinse. Paradigma de bugetare a dreptului la carbon indeplineste aceeasi microadministrare intr-un mod mult mai direct, fiind rezultatul natural al impingerii limitelor carbonului dur.

Sursa Lupan Catalin Constantin
traducere si adnotare a articolului lui Richard K. Moore de pe Global Research “Prognosis 2012: Towards a New World Social Order”,
27 februarie 2010