Scufundata pana peste cap in scandaluri, manata de orgolii, obsedata de cat mai multe privilegii si Putere, clasa politica actuala se departeaza cu fiecare zi de cetatenii pe care ar trebui sa ii reprezinte. Daca ne raportam la anul 2010, nu mai exista niciun punct de legatura intre politicieni si cetateni. Intre interesele gastilor politice, care considera ca a guverna este sinonim cu lichelismul, incompetenta, coruptia si nevoile celor multi si batjocoriti. Recentele reuniuni ale partidelor, de la Poiana Brasov, au dorit sa arate populatiei ingrijorarea Puterii, dar si a Opozitiei, in privinta unui viitor cu multe semne de intrebare. Prioritatile de care ne vorbesc liderii din Modrogan, guvernantii de astazi, nu reprezinta altceva decat o insiruire de discursuri demagogice prin care Boc, Videanu, Berceanu si ceilalti vor sa ne “asigure” ca tintele lor nu se rezuma la functii si afaceri oneroase, ci la pensii, fiscalitate si dramuirea responsabila a banilor publici. Realitatea ne loveste insa in plin pe fiecare dintre noi, in timp ce somajul, falimentele si scaderea nivelului de trai sunt combatute de cei responsabili prin proiecte economice rupte de realitate. Pericolul intrarii tarii noastre in incapacitate de plata inca exista, in ciuda unor previziuni super-optimiste din partea echipei de aplaudaci din interiorul sau din jurul Palatului Victoria.
Austeritatea bugetara de care ne vorbesc guvernantii devine o suferinta inutila pentru populatie, in conditiile in care stufoasele agentii de stat, atat de utile in campaniile electorale, sunt mangaiate parinteste pe crestet. Ele nu sunt desfiintate. Ele sunt comasate, reunite, inghetate. Toti ceilalti – bugetari de rand, profesori, angajati in primarii si prefecturi, ceferisti, mineri, cadre medicale – au un alt statut. Acela al umilitului de serviciu, al celui care este obligat sa intre in somaj doar pentru ca o gasca politica sa se bata cu pumnul in piept ca face reforma si se lupta pentru reducerea deficitului bugetar. Suferinta populatiei risca sa se transforme intr-un val de proteste sociale. Unele spontane, reale, nu precum cele trambitate insa tinute sub control de lideri sindicali cumparati la kilogram de clasa politica.
Romanii au tot dreptul sa puna intrebari. Sa ceara explicatii unor politicieni aroganti, iresponsabili si putred de bogati. Sa primeasca dreptul de a avea un loc de munca. De a-si intretine familia, de a reda speranta copiilor pe care ii cresc. Austeritatea ar trebui sa inceapa de sus. De la varful Puterii. De acolo, din Administratia Prezidentiala, din Palatul Victoria sau cel al Parlamentului. De la tragerea la raspundere a alesilor care cheltuie, fiecare in parte, zeci de mii de lei pe luna pentru un cabinet parlamentar inutil. Reforma Parlamentului, modernizarea statului atat de clamata de presedinte in ultima campanie electorala au ramas in coada de peste. Toti simuleaza dorinta de a moderniza, reforma, dar, din pacate, declaratiile si intentiile politice raman mai mereu in stadiu declarativ. Nimeni nu pare dispus sa isi piarda locul, privilegiile, imunitatea, in urma reducerii numarului de senatori si deputati. Primii refractari sunt chiar cei din PD-L, cei care identifica vinovatii in alta parte. Pe fondul cresterii neajunsurilor, a nemultumirilor, a dramelor populatiei, liderii si partidele se pregatesc de noi lupte pentru functii. Congresele bat la usa, in timp ce taberele din fiecare formatiune se ciocnesc zilnic. La atatea orgolii, scandaluri si interese politice, devine de inteles de ce populatia a fost lasata sa infrunte singura valurile tot mai tumultoase ale crizei. Ora scadentei, pentru o clasa politica aroganta si avida doar de propriile interese, este tot mai aproape.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu