“Poate că nu mă manifest, fără echivoc, împotriva capitalismului, aşa cum o fac mulţi oameni, dar ceea ce nu-mi place absolut deloc este ‘mercificarea’ până şi a experienţelor personale, fapt care ne transformă pe toţi în actorii economiei de piaţă. Ironia perioadei de după războiul rece este că prăbuşirea comunismului a fost urmată de ascensiunea unei alte ideologii utopice. În Statele Unite şi Marea Britanie şi, în mai mică măsură, în celelalte ţări occidentale, un anumit tip de fundamentalism de piaţă a devenit ghidul filozofic. Colapsul puterii americane, aflat în curs de desfăşurare, este ca atare o consecinţă previzibilă.” (John Nicholas Gray)
Cu acest ultim film, The Power Principle: Part III – Apocalypse, am ajuns la finalul maratonului vizual al lui Scott Noble, ce reprezintă, per ansamblu, o analiză palpitantă, obiectivă şi extrem de elaborată a politicii externe practicată de plutocraţia imperială americană, în puţinele secole ale existenţei sale, pe care le-a compensat, însă, din plin, printr-o răspândire de o amploare fără precedent a jafului armat, ipocriziei şi violenţei în masă, îndreptate întotdeauna împotriva oricăror state care au încercat să se scuture de jugul colonialist milenar, sperând să se îndrepte spre firava rază de lumină a libertăţii, redefinind-o, în contextul planetar actual, ca pe o pură utopie.
Nu vă grăbiţi să vă scufundaţi în pesimism, însă, fiindcă, aşa cum am susţinut continuu pe acest blog, consider că această strategie a terorii instituţionalizate îşi are zilele numărate şi propaganda(http://ro.netlog.com/ZeitGeist_Spiritul_Timpulu…- ) pe care s-a bazat, reuşind să inducă o stare globală de teamă, paralizantă, cuplată cu o indolenţă improprie spiritului viu şi iscoditor al rasei umane, este din ce în ce mai străvezie şi mai ridicolă, repetând la infinit aceleaşi tipare răsuflate.
Voi răsturna logica dezvoltată în postările anterioare, începând nu cu laude, ci critici aduse documentarului, căruia, din păcate, îi lipseşte tocmai viziunea de ansamblu, la care face un apel neîncetat David Icke,
de exemplu, care ar fi demonetizat cu uşurinţă termenul “apocalipsă” folosit în titlu şi, de asemenea, ar fi destrămat atmosfera de groază impusă de miturile “războiului rece” şi continuată de fantomaticul “război contra terorii”, necesar justificării menţinerii climatului militarist şi după dezmembrarea blocului socialist, în 1989-1990.
În postarea ” Revelaţii ale piramidelor “(http://antiiluzii.blogspot.com/2011/11/revelat…) afirmam:
“Şi, în cazul în care nu m-am exprimat destul de clar, mă văd nevoit să insist reamintindu-vă că toate aceste teorii absurde, care identifică o apocalipsă, ce este, în esenţă, o revelaţie – a tuturor enigmelor Terrei şi ale fiinţei umane, poate – cu un final catastrofal, reprezintă doar o manipulare ieftină a ocultei mondiale, destinată menţinerii climatului de teroare socială şi respingerii oricărei tendinţe de schimbare a status quo.”
Din multe puncte de vedere, deşi pleacă de la premise false, filmul trage concluzii corecte, într-un final, demontând, de exemplu, mitul, larg răspândit, al rolului principal jucat de Ronald Reagan în destrămarea Uniunii Sovietice şi, implicit, a întregului bloc socialist, pe care îl avea sub oblăduire.
Nu reuşesc să înţeleg de ce analiştii mondiali, având actualmente toate informaţiile la vedere, nu reiau analiza politico-militară de la zero şi continuă să bată monedă pe aceeaşi sintagmă răsuflată a “războiului rece” şi a divizării ideologice aparente, ce caracterizează popoarele secolului XX.
Şi trec la exemple concrete, dar mă văd nevoit să o iau de la origini, repetând, poate, pentru unii, anumite date istorice, folosind însă principiul care ar trebui să stea la baza analizei oricărui fenomen politic şi care nu este acel “cherchez la femme” al francezilor, ci mult mai prozaicul “qui prodest” sau echivalentul lui, ” qui bono “: ” Cui foloseşte ? “, ” Cine beneficiază ? ” de pe urma unui anumit proces social.
În primul rând, apariţia aşa-zisei Uniuni Sovietice, având la bază ideologia leninist-marxistă, este o altă mare acţiune propagandistică.
În 1881, Theodor Herzl – valetul de casă al familiei Rothschild (http://antiiluzii.blogspot.com/2012/04/familia…) –(http://ro.netlog.com/ZeitGeist_Spiritul_Timpulu…- ) – a întemeiat la Odessa, în Imperiul Rus, de atunci, ” Mişcarea sionistă “, cu scopul declarat al înfiinţării unei patrii a evreilor în Palestina, deziderat împlinit, după cum bine ştim.
În 1916, la o întrunire a B’nai B’rith, din New York, Jacob Schiff, preşedintele băncii „Kuhn, Loeb & Co.” – şi cap al unei familii financiare, de asemenea, subordonată Rothschild – a fost ales preşedinte al “Mişcării sioniste în Rusia” şi astfel ajungem la finanţatorul, de faţadă, al revoluţiei socialiste din octombrie.
Schiff l-a primit în ianuarie 1917 pe Trotsky în reşedinţa sa, finanţând antrenamentul “rebelilor ruşi”, care s-a desfăşurat pe terenul lui Rockefeller “Standard Oil Company” din New York. La final, Trotsky – împreună cu noi săi luptători de gherilă – a părăsit SUA împreună 20 de milioane de dolari aur – primiţi de la Rockefeller, Schiff şi ginerele lui Loeb, Paul Warburg, primul preşedinte al Rezervei Federale Americane şi întemeietor al CFR în 1921 – îndreptându-se spre Rusia, pentru a da fiinţă “ciumei roşii”.
Deci, deşi această informaţie este binecunoscută, acum, majoritatea analiştilor politici nu au curajul de a spune adevărul pe nume, că, de fapt, în secolul XX nu au putut exista două tabere, ideologic diferite, ci a existat dezbinare numai la nivelul populaţiei, care a fost obligată să accepte una sau alta dintre cele două doctrine false, capitalism sau socialism, conducerea celor două blocuri fiind unică: bancherii sionişti grupaţi în jurul familiei demonice Rothschild.
Războiul rece şi cea mai mare gogoriţă pe care a generat-o, ” războiul nuclear ” şi care este iarăşi reiterat – fiindcă a trecut anul 2012(http://ro.netlog.com/ZeitGeist_Spiritul_Timpulu…- ) şi lumea nu mai vrea să se lase înspăimântată de tot felul de catastrofe imaginare şi nici măcar de meteoriţii care atacă Rusia, mai nou – fac parte din aceeaşi strategie a propagandei terorii, pe care, sincer vorbind, am obosit să o tot amintesc pe blog.
Sunt perfect convins că toate acele ” evenimente pe muchie de cuţit ” nu au fost decât tot minciuni, fiindcă elitele lumii nu vor lăsa “butonul nuclear” la îndemâna vreunei paiaţe politice, înscăunată de ei pe tronul american sau rusesc, gen Obama sau Medvedev.
De altfel, escaladarea înarmărilor nucleare nici n-ar fi fost posibilă, tot propagandistic vorbind, dacă soţii Julius şi Ethel Greenglass Rosenberg (din nou sionişti) nu ar fi fost condamnaţi public şi “executaţi” în data de 19 iunie 1953, pentru vina de a fi furnizat secretele atomice americane taberei sovietice, când, de fapt, ei trebuie să fi acţionat la ordin, pentru a “egala” şansele celor două false tabere.
Există informaţii că în cadrul Strategic Defense Initiative – sau ” Războiul stelelor ” al lui Reagan – s-a făcut, de fapt, schimb de oameni de ştiinţă între cele două tabere, în laboratoarele americane lucrând savanţi ruşi şi invers, deci scopul real al acelor cercetări nu a fost, în nici un caz, cel declarat, fiindcă cele două blocuri militare, aflate “în conflict”, în realitate conlucrau pentru atingerea unui scop comun.
Este cunoscută starea medicală a lui Ronald Reagan, grav afectat de Alzheimer, incapabil să ţină discursuri publice, altfel decât apelând la bileţele şi tesle-prompter şi, cu toate acestea, toţi analiştii ignoră acest fapt şi continuă să-l considere responsabil de toate aberaţiile care i-au caracterizat “domnia”, una dintre cele mai corupte şi brutale din secolul trecut, când deciziile trebuie să le fi luat altcineva, în locul lui şi cel mai probabil candidat, în lumina evenimentelor ulterioare, este vicepreşedintele său, de atunci, George Bush.
O altă minciună este cea a presiunii americane exercitate asupra sovieticilor, prin survolurile repetate cu bombardiere şi avioane de spionaj, gen U2, care i-a împins pe aceştia în cursa epuizantă a înarmărilor
În 1937, americanii salutau, cu surle şi trâmbiţe, aterizarea la Los Angeles a eroilor sovietici care pilotaseră un avion peste Polul Nord, fără să realizeze că echipajul acelui avion tip DB-1 – din al cărui echipaj istoria nu a reţinut decât numele pilotului prim, un oarecare Gromov – făcea, de fapt, experimente cu bombardiere strategice, cu rază lungă de acţiune.
În film veţi redescoperi numele malefic de Rockefeller, printre finanţatorii Corporaţiei RAND, ai cărei analişti de vârf se jucau în lădiţa cu nisip, clădind planuri de distrugere nucleară reciproc asigurată.
Lucrând în domeniul nuclear, pentru o vreme, am dat peste o informaţie, care circulă destul de liber printre specialiştii domeniului, susţinând că reactorul RMBK – 1000 numărul 4, al centralei V.I. Lenin de la Cernobîl, a fost distrus intenţionat, la ordinul politrucilor sosiţi de la Moscova, care au solicitat dezactivarea tuturor protocoalelor de securitate. Trebuia fabricată motivaţia la care a tot apelat, ulterior, Gorbaciov pentru a justifica aruncarea fostului bloc socialist în braţele reformelor “sălbatice” de piaţă, aşa cum se afirmă şi în film.
La finalul epopeii impresionante a lui Scott Noble, vă invit să faceţi propria analiză, la rece, a tuturor informaţiilor prezentate, evitând să mai cădeţi în capcana revelată şi de istoricul Michael Albert, a atmosferei tensionate mondiale, întreţinută de secole, cu mari cheltuieli, de elitele oculte ale planetei şi, poate, să aderaţi în schimb la teoria mult mai luminoasă a holismului cuantic, cu un corolar mai puţin cunoscut, “Gaia hypothesis”, o teorie dezvoltată, încă din anii ’70, de James Lovelock şi Lynn Margulis, savanţi care au adus dovezi concrete în sprijinul nu al teoriei haotice a dezbinării, ci a integrării noastre active într-un sistem geo-fiziologic planetar, prezent în miturile de mult uitate ale străbunilor noştri traci şi revelat strălucit de câmpurile morfogenetice ale lui Rupert Sheldrake, la care voi reveni într-o postare viitoare.
” Nucleul credinţei în progres este că valorile şi obiectivele umane converg în paralel cu informaţiile noastre, tot mai ample. Secolul XX demonstrează exact contrariul. Fiinţele umane folosesc puterea cunoaşterii ştiinţifice pentru a impune şi apăra numai valorile şi obiectivele pe care le au deja. Noile tehnologii pot fi folosite pentru a atenua suferinţele şi a spori libertăţile. Ele pot şi vor fi, de asemenea, utilizate pentru a purta războaie şi a consolida tirania. Ştiinţa a făcut posibilă apariţia tehnologiilor care au impulsionat revoluţia industrială. În secolul XX, aceste tehnologii au fost folosite pentru punerea în aplicare a terorii de stat şi genocidului la o scară fără precedent. Etica şi politica nu progresează în sincronism cu creşterea nivelului de cunoştinţe – nici măcar pe termen lung“.
sursa: antiiluzii.blogspot.com
Adauga comentariu