Românii aduc profiturile, angajează dublu, au „capitala“ la Constanţa, domină agricultura, industria alimentară şi construcţiile, arată primul studiu despre capitalul privat românesc.
Primul studiu asupra capitalului privat românesc, care va fi publicat mâine sub formă de supliment al Ziarului Financiar apărut cu sprijinul Patronatului Serviciilor Private din România, arată că firmele cu capital privat românesc sunt mai profitabile decât cele străine, dar mai îndatorate, au „capitala“ la Constanţa, domină în agricultură, industria alimentară şi construcţii şi au o valoare adăugată mai mare decât firmele străine în industrie, construcţii şi servicii.
Studiul, bazat pe date detaliate de la Registrul Comerţului, Institutul de Statistică şi Banca Naţională, tratează prezenţa firmelor private româneşti versus cele străine în totalul sistemului de companii din România din punctul de vedere al cifrei de afaceri, al profitului, al numărului de angajaţi, al productivităţii muncii şi al datoriilor. Apoi este descrisă ponderea românilor în 70 de sectoare de activitate, cu ponderea aferentă a numărului de angajaţi, şi sunt detaliate diferenţele de productivitate pe industrii.
Un capitol este alocat poziţiei capitalului privat românesc în exporturi, apoi este descrisă ponderea pe judeţe a firmelor cu capital românesc şi diferenţa între valoarea adăugată adusă de români faţă de străini. Firmele cu capital privat românesc au avut o pondere de circa 47% în totalul cifrei de afaceri de circa 1.088 mld. lei în 2014, cele străine – de 49%, restul de 4% fiind firme de stat.
Deşi au desfăşurat afaceri aproximativ egale, firmele private româneşti au declarat un rezultat net consolidat (profituri nete plus pierderi) de 14 miliarde de lei în 2014, faţă de 2 miliarde de lei pierderi declarate de firmele străine.
Între 2008 şi 2014, firmele private româneşti au înregistrat un rezultat net consolidat de 54 de miliarde de lei, faţă de 3 miliarde de lei rezultatul firmelor străine.
Criza a determinat firmele româneşti să taie drastic din personal: firmele private româneşti angajau în decembrie 2014 2,4 milioane de salariaţi, cu 700.000 mai puţini decât în 2008, pe când cele străine aveau 1,2 milioane de salariaţi în decembrie 2014, la fel ca în 2008.
Firmele private româneşti dispuneau de capitaluri proprii de 145 miliarde de lei (32 miliarde de euro) în decembrie 2014, iar cele străine de 172 miliarde de lei (39 miliarde de euro). Românii sunt mai îndatoraţi decât străânii –gradul de îndatorare calculat ca datorii totale/active era de 70% în 2014 pentru firmele private româneşti şi de 66% pentru firmele străine.
Cele mai mari cinci sectoare de activitate dominate de întreprinzătorii români sunt agricultura (afaceri de 31 mld. lei în 2014, 87% ponderea românilor), lucrările speciale de construcţii (15 mld. lei afaceri, 80% românii), construcţiile de clădiri (30 mld.lei afaceri, 80% românii), transporturi terestre (43 mld. lei afaceri, 67% românii) şi industria alimentară (39 mld. lei afaceri, 66% românii).
Românii mai au poziţii bune, de peste 55%, în comerţul cu ridicata şi amănuntul, care reprezintă circa 40% din totalul cifrei de afaceri din economie, în, publicitate, hoteluri şi restaurante.
Străinii domină absolut toate cele 20 de industrii clasificate conform CAEN Rev.2, mai puţin industria alimentară: de la fabricarea de maşini, produse chimice sau metalurgie şi până la medicamente.
Astfel, firmele străine deţin 97% din prelucrarea ţiţeiului (21 mld. lei afaceri în 2014), 96% din fabricarea autovehiculelor de transport rutier (afaceri de 57 mld. lei în 2014) şi peste 80% din industria metalurgică (17 mld. lei afaceri în 2014) sau fabricarea echipamentelor electrice (14 mld. lei în 2014).
Surprinzător, în sectorul IT&C doar telecomul este dominat de firmele străine, cu o pondere de 80%.
În industria software, descrisă conform CAEN de clasele „Activităţi de servicii în tehnologia informaţiei“, „Activităţi de servicii informatice“ firmele private româneşti „se bat“ de la egal la egal cu firmele străine, cu ponderi de circa 50%-50%, atât la cifre de afaceri cât şi la productivitate.
Firmele străine deţin în medie 70% din totalul exporturilor de 52 mld. ueor în 2014, conform Băncii Naţionale. Cele mai bune poziţii la export sunt deţinute de firmele private româneşti în coment, sticlă şi ceramică (50%), alimente, băuturi şi tutun (38%), şi textile, confecţii, pielărie (34%).
În top 100 firme exportatoare în 2014, care contribuie cu 50% la exporturi, sunt doar patru firme cu capital privat românesc: Aramis (mobilă), Interagro SRL (îngrăşăminte), Interagro SA (cereale) şi Gersim Impex (importator/exportator telefoane mobile), restul fiind multinaţionale.
Suplimentul prezintă în detaliu top 50 firme exportatoare cu capital privat românesc, adică firmele care ar trebui sprijinite pentru a avea prezenţă mai mare la export a capitalului privat românesc.
Din punct de vedere al distribuţiei geografice, Constanţa, Bacău, Iaşi, Suceava şi Galaţi sunt cele mai puternice judeţe din punct de vedere al capitalului românesc. „Polul“ capitalului privat românesc poate fi considerat Constanţa, unde românii au derulat afaceri totale de 39 mld. lei în 2014.
În sfârşit, deşi domină industria, firmele străine au o pondere de doar 24% a valorii adăugat brute la costul factorilor în totalul cifrei de afaceri la industrie faţă de 30% firmele româneşti, ceea ce arată că în general investitorii străini nu sunt prezenţi local decât cu o parte a lanţului valoric. Rezultatul este consistent cu profitabilitatea mult mai redusă a firmelor străine faţă de firmele private româneşti.
Autor: Sorin Paslaru
Sursa: Zf.ro
NICIODATA nimic NU-I PREA TARZIU totdeauna CONTEAZA strategia ce urmeaza. Valorificarea experientei si a potentialului uman inventiv precum si a stiintei sau iscusintei poporului roman in folosul sau, in scopul realizarii progresului national ori a obiectivelor de interes general se poate materializa in actul politic sau al administratiei publice, in reducerea riscurilor economici si ai instabilitatii sociale numai daca exista in evolutia fireasca a societatii romanesti ca piatra de capatai STRATEGII viabile necesare elaborarii de politici macro si micro economice.
– STRATEGIA GLOBALA NATIONALA – reprezintă un ansamblu de, analize, previziuni (prognoze) la nivel “macro-sistem”, decizii şi acţiuni strategice cu privire la; alegerea metodelor si mijloacelor optime utilizate, stabilirea si folosirea judicioasa, oportuna si legitima a resurselor si energiilor interne si externe aflate la dispozitia tarii, in scopul realizarii, in sistem integrat, a obiectivelor nationale ce vizeaza progresul general, pe termen mediu si lung si obţinerea avantajului competitiv potrivit misiunii sale, avand in vedere evolutiile similare pe plan mondial.
– STRATEGIILE SECTORIALE NATIONALE – (din dom. sanatatii, invatamantului,
industriei, agriculturii, protectie sociale, apararii nationale, ordini publice,
justitiei, administratiei publice, etc. ) – reprezintă un ansamblu de analize, previziuni
(prognoze) la nivel “de subsisteme”, decizii şi acţiuni strategice privitoare la domeniile in cauza, referitoare la; dispunerea metodelor si mijloacelor eficiente utilizate, stabilirea folosirii judicioase, oportune si legitime a resurselor alocate, in vederea realizarii obiectivelor tinta la nivel national, specifice, pe termen scurt si mediu tinand cont de obligativitatea corelatiilor sectoriale si respectarii parametrilor cuprinsi in traiectoriile evolutive prevazute in Strategia Globala Nationala.
Numai Strategiile viabile, eloborate cu ingeniozitate vor putea genera Politici Publice sanatoase in baza carora sa fie emise legi pertinente durabile. Altfel societatea romaneasca va fi condusa, asa cum se intampla de 26 de ani, pompieristic din esec in esec pana la stadiul de FALIMENT NATIONAL.
“Modernizarea statului” a fost totdeauna un slogan serios folosit in mod demagogic de clasa politica, doar in campania electorala, desi constituie o miza foarte importatnta pentru progresul natiunii romane. Acest proces nu s-a putut realiza deoarece in societatea politica activeaza IMPOSORI, SUBMEDIOCRII si foarte multe CIOCIOLINE (feminine dar si masculine) fiind lipsita de capacitati manageriale in domeniul administratiei publice sau pentru valorificarea superioara a factorilor de reusita(inclusiv a celor naturali) cu potential ridicat. Datorita tradarii SISTEMUL POLITIC niciodata nu a putut dovedi practic ca are preocupari valoroase ori intentii bune si pentru realizarea interesului general. “Modelul de capitalism” autohton, croit de clasa politica ciocoiasca, s-a dovedit a fi pentru cei care muncesc si traiesc in Romania, o utopie la fel ca si comunismul, deoarece in numele emaniciparii capiatlului productiv (fabricile si uzinele) ce a apartinut unui mod de productie comunist(socialist) a fost privatizat, prin metode necunoscute pincipiilor sau relatiilor de tip “capitalism clasic”. Unele unitati de stat chiar daca au fost rentabile si costituiau obiective strategice pentru siguranta nationala (fabricile de ciment, industria petroliera, energetica, telefoanele, etc) au fost instrainate la valori mult subevaluate in favoarea unor spagi uriase primite de catre guvernantii si politicienii decidenti ce au avut toate culorile politice si apartin atat stangii cat si dreptei politice, toti au aplicat aceeasi metoda haiducesca.
Relatiile de productie specifice noului mod de de productie postdecembrist sunt reprezentate doar de sistemul sofisticat al traficului de influienta, santajului si amenitarii.
Importante sunt si tezele, cu referire la stat, a unor inaintasi precum: Nicolae Filimon – “Nimic nu e mai periculos pentru un stat ce voieste a se reorganiza, decat a da franele guvernului pe mana parvenitilor, meniti din conceptiune a fi slugi si educati int-un mod cum sa poata scoate lapte din piatra cu orice pret!”; Francesco Orestano – “Cand intr-un stat slabeste sau inceteaza disciplina principiilor, isi ia avant anarhia egoismelor.”; Mihail Kogalniceanu – “Puterea si fericirea unui stat se afla in puterea si fericirea multimii adica a natiei.”