În Egipt, Tunisia şi Libia, revoluţiile nu numai că au provocat haos politic, ci şi un dezastru economic şi social, scriu „Le Point” şi „Slate.fr”, recunoscând astfel un adevăr pe care mulţi analişti l-au spus la vremea respectivă, în timp ce o bună parte a presei vestice avea timp doar să preamărească aşa-zisele virtuţi ale acelor schimbări. „Este mai rău ca înainte”. De la Cairo la Tunis ori Tripoli, în case confortabile sau cartierele mizere, propoziţia de mai înainte revine ca o litanie a durerii. Primăvara arabă a adus nu numai un mare haos politic; creşterea economică e slabă, deficitul – în cădere accentuată, depreciere monetară, turism în bernă, şomaj în creştere, săracii – tot mai săraci, clasele mijlocii – blocate în timp ce mizeria progresează.
În TUNISIA, adoptarea unei Constituţii luminate a fost o ştire bună. Fraţii Musulmani au fost obligaţi să accepte azi ceea ce refuzau ieri. Dar acest câştig democratic nu poate oculta starea reală a ţării. Clasa mijlocie, care reprezintă jumătate din populaţie, dispune de un venit mediu de 800 de dinari, circa 350 de euro. Şomajul atinge cel puţin 16%. Minimum 100.000 de locuri de muncă trebuie create în fiecare an pentru a absorbi numărul de tineri ce sosesc pe piaţa muncii, dar lucrurile sunt departe de a fi astfel. Turismul este sever atins, industria, îndeosebi cea textilă, este afectată de dezordini şi lovită de criza din Europa. Bugetul pe 2014, care supraestima creşterea economică şi capacităţile de îndatorare, este apreciat drept nerealist de specialişti.
În EGIPT este şi mai rău. Mareşalul Abdel Fattah al-Sissi şi armata controlează puterea după ce l-au răsturnat pe Mohamed Morsi şi au zdrobit Fraţii Musulmani, dar economia mege în jos. Se apreciază că revoluţia a costat deja ţara 7,5 miliarde dolari. Salariile au scăzut cu 11%, iar preţurile bunurilor alimentare de bază au crescut cu 10%. Un sfert dintre egipteni trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi. Rezervele de schimb au ajuns la două treimi. Turismul, care asigura 12% din PIB, este în bernă. Sub preşedintele Mohamed Morsi, statul Qatar, naşul Fraţilor Musulmani, asigura sfârşiturile de lună în Egipt. Acum, Arabia Saudită, protectoarea militarilor, a preluat ştafeta şi a deschis portofelul, oferind cinci miliarde de dolari ajutor. Un miliard – cash, două miliarde în produse petroliere şi două miliarde în depozite bancare. Doar reţetele Canalului de Suez se menţin la circa 400 de milioane dolari pe an. Taxa de acostare este mereu o valoare sigură… În ce-i priveşte, investitorii străini sunt mai puţin importanţi decât în deceniul 2000-2010.
În LIBIA, climatul este şi mai apocaliptic. Din iulie 2013, miliţiile blochează trei porturi petroliere din Est. Producţia de ţiţei brut, care asigura 96% din reţetele de export ale ţării, a coborât de la 1,5 milioane de barili pe zi la 250.000. Ca urmare, în şase luni de zile nu s-au mai încasat nouă miliarde de dolari. La 4 februarie a.c., premierul Ali Zeidan a afirmat că a ordonat armatei să preia controlul situaţiei. Viitorul va dovedi dacă aceste declaraţii marţiale au avut efect. Grupurile foarte bine înarmate care blochează porturile reclamă o autonomie mărită pentru provincia Cyrenaica, dar şi împărţirea câştigurilor de pe urma exploatării petrolului. La acestea se adaugă grupurile jihadiste care acţionează în Fezzan, în Sud, şi roiesc în toată zona. De fapt, ţara este împărţită azi în cinci zone controlate de miliţii constituite din elemente tribale, în timp ce autorităţile centrale încă încearcă să adopte o Constituţie şi să impună o singură autoritate militară.
Cu alte cuvinte, în toate aceste state, dacă schimbările au reuşit să-şi atingă obiectivul lor primordial în anumite domenii, cel de a pune capăt deceniilor de dictatură, ele nu au avut şi alte efecte scontate. Desigur, revoltele populare au purtat în ele speranţa unei reînnoiri politice, dar şi un elan socioeconomic care să permită redistribuirea bogăţiilor, până atunci concentrate în mâinile unei minorităţi aflate la putere, şi asigurarea justiţiei şi locuri de muncă pentru o nouă generaţie. Tranziţiile politice s-au dovedit mult mai lungi şi mai dificile decât s-a crezut la început. Primăvara arabă a devenit dezagreabilă.
Autor: Petre Nicolae
Sursa: Cotidianul
Adevărul despre războiul din Siria , Irak , Afganistan , Libia, Egipt . . . şi România in 1989
Noua Ordine Mondială, bani şi sânge. Război pentru Băncile Centrale
Un grup de economişti renumiţi abordează conflictele militare actuale dintr-o perspectivă mai puţin „obişnuită”, anume prin prisma strategiilor financiare. Iar acestea au ca ţintă Băncile Centrale din Orientul Mijlociu, Eurasia si Africa, care nu sunt în reţeaua elitei globale. Premiul cel mare e Banca Centrală a Iranului.
„Resursele contează, pentru că sunt zone bogate în petrol, gaze, diamante, depozite minerale, şi, nu în ultimul rand, au şi poziţii strategice. Însă, valorificarea acestor bogăţii ţine de bănci, iar cele din zonele cuprinse de conflicte nu erau înregimentate”, scrie Rob Kirby, de la Market Oracle.
Cele două arme prin care elita financiară poate cuceri întreaga lume sunt îndatorarea şi controlul total asupra valutei.
„Guvernanţii care se îndatorează la bănci „internaţionale” nu mai au nevoie de nicio platformă politică, pentru că s-au înrobit şi pe ei, şi popoarele pe care le reprezintă”, scrie specialistul Brandon Turbeville. Însuşi marele globalist financiar Mayer Amschel Rothschild a spus-o:„Daţi-mi controlul asupra împrumuturilor unei naţiuni şi nu-mi mai pasă cine face legile!” Iată că „s-a făcut lumină”! Prin „prisma” Rothschild , ţările care nu-şi derulează valuta prin sistemul elitei globale se situează pe „lista neagră” a acesteia .
Expansiunea chineza in Africa(China are investitii uriase in Africa,in foarte multe tari africane)a deranjat foarte mult pe americani.Nu credeti ca asa numita”primavara araba”ar fi si atacarea interesului chinez in Nordul Africii,si in general,in Orientul Mijlociu ?
Un exemplu il constituie si situatia Libiei.Gaddafi,dorea o uniune araba a tarilor exportatoare de petrol,care sa vanda occidentalilor petrolul contra aur,iar nu pe hartie colorata numita dolar. A mai deranjat ,la fel,si atunci cand Ceausescu a constatat,ca si mai bine decat sa ai industrie multa,este sa imprumuti pe altii cu bani si dorea sa faca banca lumii a treia,impreuna cu Libia si Iranul,(ulterior si China),Iranul unde a fost in ultima vizita peste hotare.Cele trei tari(Romania,Libia si Iranul)puneau fiecare cate cinci miliarde de dolari,capital de pornire al bancii,banca ce putea ameninta serios,sau chiar scotea din joc FMI si Banca Mondiala,lucru pe care,Oculta nu-l putea permite si cunoastem urmarile.Petrolul libian,asigura Chinei,cea mai performanta benzina de avion,iar alaturi de Iran,era una din sursele principale de de aprovizionare cu petrol ale Chinei.
De aceea China a spus ca va reactiona in cazul atacarii Iranului,iar daca i se alatura si Rusia,combinatia devine mortala pentru oricine.
In ecuatie mai apare si grupul tarilor BRICS,adica Brazilia,Rusia,India,China si Africa de Sud,care au hotarat,anul trecut ,in vara,la Durban,constituirea unei banci,la care sa participe la fond fiecare din cele cinci state,cu cate 10 miliarde de dolari echivalent,dand astfel o lovitura dura FMI si BM,indeplinind,peste ani si visul lui Ceausescu.De altfel,Oculta a interzis,Romaniei,in mod tacit,dreptul de a avea banci.BNR,este servitoarea intereselor altora,nu ale natiei romane.Cu mai bine de un deceniu in urma,BNR a efectuat transporturi de aur romanesc,pe care l-a depus in banci straine(“esti mai credibil”,argument ridicol care ascunde hotia instrainarii avutiei romanesti)primele doua transporturi de aur romanesc,de cate 20 tone aur,fiecare,unul cu destinatia Germania,al doilea Elvetia,a mai continuat apoi cu alte transporturi de valori,aproape doua luni,la inceputul anului 2002,daca nu gresesc.(Transportul se facea prin societatea socrului d-lui Isarescu asociat cu o firma germana!Au circulat pe internet si fotografiile cu actele de expediere
de la aeroport).
Se cauta scoaterea Chinei din combinatie,de catre Oculta ,prin angajarea acesteia in conflicte”locale”(vezi Coreea,Japonia,Taiwan,Vietnam si crearea de conflicte,inclusiv in zona maritima).
In legatura cu BNR:ati observat ca de multi ani,inainte de marile sarbatori crestine ale noastre,Pastele si Craciunul,leul se APRECIAZA,adica altfel spus,euroii care intra in tara adusi de ai nostrii(inclusiv “capsunarii”)se doreste sa fie schimbati,de romani,PE CAT MAI PUTINI LEI,sau chiar pe NIMIC,daca s-ar putea!Nu trec bine sarbatorile ca leul se si jigareste,adica se depreciaza iar.In fiecare an cu regularitate,se petrece acest fenomen.Este un mod corect de a reactiona al BNR,sau nu?