Pretul demagogiei

Demagogie. Substantiv feminin. Metoda de inselare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase si discursuri bombastice, practicata de cineva pentru a obtine popularitate. Privesc spre scena politica, spre decidentii de ieri, de astazi si, fereasca Dumnezeu!, de maine, si vad sute de persoane care se integreaza perfect in acest enunt. Demagogia face ravagii de 20 de ani pe scena politica. Nu a existat o singura declaratie a alesilor din care sa razbata cu adevarat dorinta de a schimba ceva. Vorbe fara continut, ambalate in promisiuni electorale tipatoare, doar-doar or mai lua ochii electoratului inca o data. Mostre de demagogie, ipocrizie si iresponsabilitate politica se vad la tot pasul. Asumarea raspunderii Guvernului a aratat, inca o data, incapacitatea politicului de a intelege ceva din drama pe care o traiesc in aceasta perioada milioane de romani. Premierul Boc vorbeste cu o nonsalanta sfidatoare despre necesitatea Executivului de a adopta, intr-o pripa de neinteles, pachete de legi vitale pentru viitorul tarii. Nu avem dreptul, domnule premier – chiar daca seful dumneavoastra vrea cu orice pret un nou mandat la Cotroceni – sa jucam la ruleta intereselor de partid viitorul Educatiei sau al salarizarii sistemului public! De altfel, este greu sa te gandesti si la soarta populatiei, la faptul ca amaratul ala de somer poate nu are ce pune pe masa copiilor, ca pensionarii traiesc cu groaza zilei de maine, ca sansele tinerilor sunt egale cu zero, ca profesorii au obosit sa mai astepte o minune… Cu discursuri triumfaliste, precum cel prezentat de premier in Parlament, nu vom ajunge nicaieri. Pentru a fi tratata de cancerul generalizat, Romania are nevoie de o radiografie corecta. Abia apoi vom vedea ce se poate face pentru a stopa evolutia bolii si a reinsanatosi economia. Nu inainte ca toti cei vinovati sa fie alungati din sala de operatie si sanctionati drastic. Este nevoie de responsabilitate si de competenta. De renuntarea pentru o perioada limitata la toate aceste scandaluri nocive. Marti, premierul Boc, presedintele Basescu, Mircea Geoana si liderii Opozitiei puteau sa dea un semnal in acest sens. Cetatenii striviti de atatea probleme si neajunsuri meritau acest lucru. Sa vada ca, totusi, nu este totul pierdut. Ce au vazut, insa, a fost altceva. Discursuri previzibile, electorale. Cat timp Basescu sustine cu seninatate ca din prima zi a mandatului se afla in slujba Romaniei, si desi “poate” – repet, “poate” – a facut si greseli, nu a facut niciun compromis, lucrurile devin clare. Vom continua sa pierdem batalie dupa batalie cu aceasta criza. Lipsa temelor majore din discursurile decidentilor, precum pericolul disolutiei autoritatilor statului sau solutii pentru combaterea crizei economice, ar trebui sa alarmeze. Inutil sa mai vorbim despre Geoana, cel ce se comporta ca si cum ar conduce un partid aflat in Opozitie si care nu concepe sa nu ajunga la Cotroceni dupa scrutinul din acest an. La fel, Antonescu si Marko Bela, doi lideri ai unei Opozitii care nu doreste decat revenirea cu orice pret la guvernare. Cu acest tip de reprezentanti ai clasei politice, soarta Romaniei este pecetluita. Nu cu scandaluri, compromisuri si diversiuni pentru obtinerea suprematiei politice vom reusi sa avem un viitor, ci prin strangerea randurilor. Reforma clasei politice devine mai mult decat oricand o prioritate. O reforma reala, nu una in care tineri dubiosi, incompetenti si calici precum mentorii lor sunt prezentati electoratului drept schimbul de generatii. Nu de un schimb de generatii intre cei corupti avem nevoie, ci de tineri care sa preia haturile cu fermitate. Alaturi de acestia pot fi atrase valorile care au fost mai mereu marginalizate de niste alesi care si-au predat si impartit Puterea doar intre ei. Profitorii de serviciu, care au avut un pret intotdeauna. Si care considera ca totul este de vanzare. A mai ramas doar viitorul Romaniei. Pentru ca prezentul l-au scos, deja, la mezat…

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro